ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 44/F-Cont din 13 martie

2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Argeș, complet specializat de contencios

administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta

SC L.D.R. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.) și Centrul

Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.

Învestit prin declinare,

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 470 din 24 aprilie 2015 a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești și a trimis cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Pitești,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2

din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 1.000.000 ROL se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 ROL se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin cererea formulată

reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32601/2014, cu consecința exonerării de plată

a sumei de 637.060,58 RON.

Prin art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. 54 din Legea nr.

76/2012 au fost atribuite în competența de primă instanță a curților de apel toate

cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care

au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Cauza de față are ca obiect

o cerere privind acte administrative emise de autoritățile publice centrale, care

au ca obiect finanțarea nerambursabilă din partea U.E.

Prin urmare, față de cele

arătate, Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei este de competența

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC L.D.R. SRL și pe pârâții A.F.I.R.

și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia

în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2015.