ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2581/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 44/F-Cont din 13 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Argeș, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC L.D.R. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia. Învestit prin declinare, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 470 din 24 aprilie 2015 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin pct. 2 din Legea nr. 76/2012 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 ROL se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 ROL se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 32601/2014, cu consecința exonerării de plată a sumei de 637.060,58 RON. Prin art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 au fost atribuite în competența de primă instanță a curților de apel toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Cauza de față are ca obiect o cerere privind acte administrative emise de autoritățile publice centrale, care au ca obiect finanțarea nerambursabilă din partea U.E. Prin urmare, față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea, în fond, a cauzei este de competența Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC L.D.R. SRL și pe pârâții A.F.I.R. și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2015.