ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.04.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2015

HOTĂRÂRE
20.04.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență de față, pe baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Universitatea X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.C.Ș.:

(i) anularea Notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și a Deciziei

nr. 9594 din 20 noiembrie 2012 de respingere a contestației.

(ii) exonerarea

reclamantei de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 5.172.93 RON cu

titlul de ajutor financiar nerambursabil aferent Contractului de finanțare, ca

fiind o obligație nedatorată.

Prin Sentința civilă

nr. 44 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepțiile necompetenței materiale și necompetenței

teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că suma

contestată, de 5.172,93 RON, este inferioară plafonului legal stabilit care ar

atrage competența de fond a Curții de Apel, motiv pentru care competența

materială aparține tribunalului.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește competența teritorială, s-a reținut că reclamantul are

alegerea între instanța de la domiciliul său și cea de la sediul autorității

pârâte, iar în speță această alegere a avut loc la momentul semnării

Contractului de finanțare, în cuprinsul art. 22 alin. (1) convenindu-se ca

litigiile să fie soluționate de instanța competentă în a cărei rază teritorială

se află sediul Organismului Intermediar, respectiv instanța din Municipiul

București.

Prin Sentința civilă

nr. 3242 din 30 aprilie 2014 Tribunalul București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10

alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, prin

Sentința civilă nr. 571 din 3 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale, invocate de reclamanta Universitatea X, și, în consecință, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba

Iulia.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea Notei de

Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă de

M.E.N. - A.N.C.Ș. - Direcția Generală Organism Intermediar, act emis în baza

dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și

sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene

și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Actele astfel emise

sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispozițiile O.U.G. nr.

66/2011 și ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existența unor raporturi

juridice anterioare intervenite între părți ca urmare a unui contract de

finanțare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în

contract, a unor obligații fixate de lege, iar nu în executarea unor obligații

contractuale, iar pentru acest motiv nu ar putea fi aplicabilă o clauză

contractuală de stabilire a instanței competente.

În consecință,

contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către

O.U.G. nr. 66/2011, și anume dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în materia

competenței teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) din acest

act normativ, iar reclamanta și-a manifestat deja opțiunea de a sesiza instanța

de la sediul său, prin introducerea acțiunii pe rolul Curții de Apel Alba

Iulia, opțiune care nu mai poate fi modificată ulterior.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în

temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea

cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Sesizată în vederea

pronunțării unui regulator de competență, Înalta Curte constată că în cauză nu

sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 20 C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții, există conflict negativ de competență:

multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină;

multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Pentru existența

conflictului negativ de competență este, astfel, necesară întrunirea

următoarelor cerințe:

(i) să existe două

sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină;

(ii) declinările de

competență între instanțele sesizate să fie reciproce;.

(iii) cel puțin una

dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În speța de față nu

este îndeplinită cerința privind existența unor declinări reciproce de

competență.

Astfel, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea, Curții de Apel Alba Iulia,

care, anterior, prin Sentința civilă nr. 44 din 6 februarie 2013, își declinase

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția

de contencios administrativ și fiscal.

În condițiile în care

declinarea de competență nu a fost reciprocă, nefiind realizată, astfel,

ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge sesizarea privind pronunțarea unui regulator de competență și

va trimite cauza, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, așa cum s-a dispus prin Sentința civilă

nr. 571 din 3 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge sesizarea

privind pronunțarea unui regulator de competență.

Trimite dosarul, pe

cale administrativă, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 556/2015
Decizia nr. 556/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei; Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2013-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7817/2013
nțare din 29 septembrie 2012 și a apreciat incidente dispozițiile art. 23 din contractul de finanțare, de atribuire a competenței teritoriale instanțelor competente material din București. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 2397 din da
ÎCCJ 2015-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2015
3,47 RON reprezentând 60% din totalul cheltuielilor eligibile declarate de beneficiar, în conformitate cu art. 12 alin. (3) din Contractul de finanțare, motiv pentru care echipa de control a propus rezilierea acestui contract și recuperarea
ÎCCJ 2014-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2014
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Instanța a reținut că litigiul decurge din contractul de finanțare din 2010, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanțare, de atri
ÎCCJ 2013-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7738/2013
competenței teritoriale a Curții de Apel Craiova. Prin sentința nr. 317 din 11 septembrie 2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
Sursă