ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2015

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8069/99/2011,

reclamanții C.A.G. și C.M.O. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N., anularea

parțială a Hotărârii nr. 33 din 17 decembrie 2010 de stabilire a despăgubirilor

emise de Comisia din cadrul Consiliului Local al comunei Miroslava; obligarea

pârâtului la plata sumei de 5.950 euro cu titlu de despăgubiri pentru imobilul

supus exproprierii; obligarea pârâtului la plata prejudiciilor cauzate prin

exproprierea imobilului.

Prin sentința

civilă nr. 4081 din 5 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă,

s-a admis în parte acțiunea, astfel

cum a fost precizată, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 33 din 17 decembrie 2010

cu privire la cuantumul despăgubirilor, a fost obligat pârâtul să plătească

reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 170

m.p. teren situat în extravilan Miroslava (la data exproprierii, respectiv

intravilan Găureni la data efectuării expertizei V.) cu nr. cadastral x

(provenit din nr. cadastral x înscris în cartea funciară a Comunei Miroslava,

jud. Iași), echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.720 euro, precum și

suma de 14.000 lei, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.200

lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii experți).

Pentru a se

pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că în ce privește

despăgubirea pentru exproprierea suprafeței de 170 mp teren situat în

extravilanul Miroslava, județul lași, vor fi avute în vedere dispozițiile Legii

nr. 33/1994 și expertiza efectuată în cauză care a stabilit valoarea de

circulație a terenului expropriat la suma de 2.720 euro, precum și suma de

14.000 lei pentru asigurarea unei căi de acces la drumul construit pe terenul

expropriat.

Împotriva

Sentinței civile nr. 4081 din 5 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă,

a formulat apel C.N.A.D.N.R.,

în

calitate de reprezentant al expropriatorului Statul Român, criticând sentința

pentru următoarele motive:

- despăgubirea

acordată reclamanților prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor

nr. 33 din 17 decembrie 2010 a fost stabilită în concordanță cu normele

existente la acel moment, respectiv art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004

prin efectuarea de expertize evaluatorii, valorile stabilite fiind în consonanță

cu raportul de expertiză întocmit de Camera Notarilor Publici.

- comisia

de experți deși enunță în mod corect metoda legală de stabilire a cuantumului

despăgubirii nu prezintă dovezi privind prețurile cu care se vând efectiv

imobilele similar și apelează la analizarea cererii și ofertei, evaluând

terenul prin metoda comparației directe.

- suma

de 14.000 lei stabilită în sarcina expropriatorului pentru o cale de acces

pretinsă de reclamanți direct în șoseaua de centură este lipsită de temei

legal, regimul juridic fiind cel stabilit de dispozițiile O.G. nr. 43/1997.

Calea de acces a imobilelor expropriate în și din șoseaua de centură, nu se

poate realiza discreționar după bunul plac a fiecărui proprietar de teren, ci

trebuie respectate normele de construcție a drumurilor O.G. nr. 43/1997 privind

regimul drumurilor.

- suma

necesară realizării unei căi de acces în condițiile în care terenul are sau nu

caracterul de loc înfundat, nu poate fi cuprinsă în textul art. 26 din Legea nr.

33/1994 și pusă în sarcina expropriatorului.

Ulterior,

prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași la 6 martie 2015, apelanta C.NA.D.N.R.

București - D.R.D.P. Iași a precizat cererea de apel inițial introdusă în

sensul că se renunță la criticile referitoare la acordarea sumei de 2.720 euro

ca despăgubire pentru terenul expropriat, menținându-se criticile de la motivul

2 de apel - critica referitoare la legalitatea acordării sumei de 14.000 lei ca

despăgubire pentru construirea unui drum de acces în șoseaua de centură.

Prin Decizia nr.

98 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția civilă,

a respins apelul, reținând în

motivarea soluției sale următoarele considerente:

Ținând seama

de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și de cele ale art. 26

din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus efectuarea unei expertize, de către o

comisie de experți stabilită în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994,

care a stabilit că valoarea de circulație a suprafeței de teren expropriate

este de 2.720 euro, iar valoarea prejudiciului adus reclamanților prin

expropriere, respectiv cheltuielile necesare pentru efectuarea unei căi de

acces la drumul construit pe terenul expropriat este de 14.000 Iei.

Expertiza a

mai statuat că terenul reclamanților este singura proprietate din zona

expropriată pentru care nu s-a realizat accesul odată cu realizarea lucrărilor

de la șanțurile de pe marginea drumului de centură, așa cum au fost realizate

celelalte podețe de la proprietățile expropriate.

Susținerile

apelantului cu privire la nelegalitatea acordării daunelor în valoare de 14.000

lei proprietarilor expropriați s-au considerat a fi netemeinice și nu au fost

avute în vedere, întrucât despăgubirile reflectă valoarea de circulație a

imobilului și acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.

Împrejurarea

că reclamanții au sau nu au acces pe o altă latură expropriată nu prezintă

relevanță în raport de dispozițiile legale sus enunțate și aplicabile în cauză.

Decizia curții

de apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA,

care a invocat pronunțarea deciziei

recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), formulând următoarele critici:

Instanța a

încălcat dispozițiile legale în materia exproprierii, prevăzute de art. 26 alin.

(1) si (2) din Legea nr. 33/1994, precum și dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 43/1997

cu privire la regimul drumurilor.

Astfel,

in componența despăgubirilor, așa cum sunt prevăzute de art. 26 alin. (1) si (2)

din Legea nr. 33/1994, nu poate intra contravaloarea unui drum de acces direct

in șoseaua de centura, in condițiile in care crearea unui astfel de drum este

interzisă de dispozițiile legale.

Reclamanții nu

dețin autorizație pentru un astfel de drum, scopul declarat al acestui drum

fiind accesul direct in șoseaua de centura, aspect nelegal, prin raportare la art.

37 din O.G. nr. 43/1997.

Instanța de

apel a ignorat si un alt aspect esențial, subliniat si de reprezentantul

Ministerului Public, și anume acela ca reclamanții au un alt drum de acces

funcțional, la terenul proprietatea lor.

Recurenta

susține că, în aceste condiții, nu se poate considera că valoarea de 14.000 lei

reprezintă o componentă legală a despăgubirilor, așa cum sunt descrise în art. 26

alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994.

Solicită

admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii

instanțelor de fond referitoare la acordarea prejudiciului în cuantum de 14.000

lei si respingerea acțiunii reclamanților cu privire la aceasta sumă.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține

următoarele:

Recurenta

critică decizia instanței de apel sub un singur aspect, respectiv în ce privește

acordarea despăgubirilor pentru constituirea unei căi de acces către șoseaua de

centură, susținând că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească aceste

despăgubiri întrucât, față de dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 43/1997, nu

este posibilă constituirea unui astfel de drum.

Art. 37

din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede: „(1) Pentru

descongestionarea traficului în localități, protecția mediului si sporirea

siguranței circulației pe rețeaua de drumuri expres si drumuri naționale

europene se realizează variante ocolitoare, situate în afara intravilanului

localităților, pe baza studiilor de trafic. Accesul spre aceste variante

ocolitoare se realizează numai prin intermediul unor drumuri care debușează în

intersecții amenajate corespunzător volumelor de trafic. (2) Se interzice

deschiderea de accesuri directe în variantele ocolitoare. Accesul la acestea se

va face prin drumuri colectoare racordate la rețeaua de drumuri publice prin

intersecții amenajate corespunzător volumelor de trafic.

(3)

Autoritățile administrației publice locale au obligația ca în documentațiile de

urbanism să prevadă, cu acordul administratorului drumului, intersecțiile

pentru accesul la variantele ocolitoare. (4) Accesul la zonele funcționale din

afara localităților care sunt în vecinătatea drumurilor de interes național se

realizează numai prin drumuri colectoare, în condițiile stabilite de

administratorul drumului.

”

Instanța

de apel nu a analizat criticile din apel întemeiate pe aceste dispoziții legale

și nu a stabilit în ce măsură este posibilă realizarea unei căi de acces de la

terenul proprietatea reclamanților către șoseaua de centură.

În acest

sens, instanța avea obligația de a stabili în ce măsură este legală

constituirea acestei căi de acces, raportat la dispozițiile legale menționate,

având în vedere și dacă reclamanții mai dețin o altă cale de acces către

proprietatea lor.

Fără să

arate argumentele pentru care a înlăturat critica din apelul pârâtului cu

privire la acordarea prejudiciului pentru realizarea de către reclamanți a unei

căi de acces către șoseaua de centură, decizia recurată este defectuoasă din

punct de vedere procedural, lipsindu-i considerentele pe aspecte deduse

judecății.

Analiza

punctuală a fiecărei susțineri a părților, atunci când ele vizează elemente

esențiale ale judecății, ce nu pot fi subsumate altor aspecte, pentru a putea

primi o verificare globală, se impune întrucât, în caz contrar, soluțiile ar fi

rezultat al discreționarului și nu al judecății argumentate.

Sub acest

aspect, obligativitatea motivării hotărârii reprezintă una dintre garanțiile

procesuale ale dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

europeană.

În același

timp, instanța de recurs nu poate suplini motivarea, deoarece aceasta ar

însemna ca respectiva chestiune, rămasă nerezolvată în etapa jurisdicțională

anterioară, să fie tranșată în mod irevocabil de către instanța de recurs.

În felul

acesta însă, ar fi suprimată o fază procesuală și în plus, instanța de recurs

n-ar mai exercita o cenzură de legalitate asupra modalității în care a doua

instanță a fondului, într-o judecată devolutivă, trebuie să dea dezlegare

criticilor care au învestit-o.

Fără

arătarea argumentelor care să susțină soluția din dispozitiv, instanța a

pronunțat o hotărâre nelegală care, potrivit prevederilor art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza

controlul judiciar, astfel că va admite recursul și va casa decizia recurată,

cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de trimitere va răspunde motivat criticilor din apel

vizând acordarea de despăgubiri pentru realizarea unei căi de acces la drumul

construit pe terenul expropriat, întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 43/1997.

Totodată, în stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, instanța de

trimitere va verifica dacă reclamanții mai dețin altă cale de acces, sens în

care va administra orice probă pe care o va considera necesară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N. - D.R.D.P. Iași împotriva Deciziei nr. 98 din 11

martie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.