ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 8069/99/2011, reclamanții C.A.G. și C.M.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N., anularea parțială a Hotărârii nr. 33 din 17 decembrie 2010 de stabilire a despăgubirilor emise de Comisia din cadrul Consiliului Local al comunei Miroslava; obligarea pârâtului la plata sumei de 5.950 euro cu titlu de despăgubiri pentru imobilul supus exproprierii; obligarea pârâtului la plata prejudiciilor cauzate prin exproprierea imobilului. Prin sentința civilă nr. 4081 din 5 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, s-a anulat în parte Hotărârea nr. 33 din 17 decembrie 2010 cu privire la cuantumul despăgubirilor, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 170 m.p.

teren situat în extravilan Miroslava (la data exproprierii, respectiv intravilan Găureni la data efectuării expertizei V.) cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral x înscris în cartea funciară a Comunei Miroslava, jud. Iași), echivalentul în lei la data plății a sumei de 2.720 euro, precum și suma de 14.000 lei, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii experți).

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că în ce privește despăgubirea pentru exproprierea suprafeței de 170 mp teren situat în extravilanul Miroslava, județul lași, vor fi avute în vedere dispozițiile Legii nr. 33/1994 și expertiza efectuată în cauză care a stabilit valoarea de circulație a terenului expropriat la suma de 2.720 euro, precum și suma de 14.000 lei pentru asigurarea unei căi de acces la drumul construit pe terenul expropriat.

Împotriva Sentinței civile nr. 4081 din 5 decembrie 2013 a Tribunalului Iași, secția I civilă, a formulat apel C.N.A.D.N.R., în calitate de reprezentant al expropriatorului Statul Român, criticând sentința pentru următoarele motive: - despăgubirea acordată reclamanților prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 33 din 17 decembrie 2010 a fost stabilită în concordanță cu normele existente la acel moment, respectiv art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 prin efectuarea de expertize evaluatorii, valorile stabilite fiind în consonanță cu raportul de expertiză întocmit de Camera Notarilor Publici. - comisia de experți deși enunță în mod corect metoda legală de stabilire a cuantumului despăgubirii nu prezintă dovezi privind prețurile cu care se vând efectiv imobilele similar și apelează la analizarea cererii și ofertei, evaluând terenul prin metoda comparației directe.

- suma de 14.000 lei stabilită în sarcina expropriatorului pentru o cale de acces pretinsă de reclamanți direct în șoseaua de centură este lipsită de temei legal, regimul juridic fiind cel stabilit de dispozițiile O.G. nr. 43/1997. Calea de acces a imobilelor expropriate în și din șoseaua de centură, nu se poate realiza discreționar după bunul plac a fiecărui proprietar de teren, ci trebuie respectate normele de construcție a drumurilor O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. - suma necesară realizării unei căi de acces în condițiile în care terenul are sau nu caracterul de loc înfundat, nu poate fi cuprinsă în textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 și pusă în sarcina expropriatorului. Ulterior, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași la 6 martie 2015, apelanta C.NA.D.N.R.

București - D.R.D.P. Iași a precizat cererea de apel inițial introdusă în sensul că se renunță la criticile referitoare la acordarea sumei de 2.720 euro ca despăgubire pentru terenul expropriat, menținându-se criticile de la motivul 2 de apel - critica referitoare la legalitatea acordării sumei de 14.000 lei ca despăgubire pentru construirea unui drum de acces în șoseaua de centură.

Prin Decizia nr. 98 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins apelul, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: Ținând seama de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și de cele ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus efectuarea unei expertize, de către o comisie de experți stabilită în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994, care a stabilit că valoarea de circulație a suprafeței de teren expropriate este de 2.720 euro, iar valoarea prejudiciului adus reclamanților prin expropriere, respectiv cheltuielile necesare pentru efectuarea unei căi de acces la drumul construit pe terenul expropriat este de 14.000 Iei.

Expertiza a mai statuat că terenul reclamanților este singura proprietate din zona expropriată pentru care nu s-a realizat accesul odată cu realizarea lucrărilor de la șanțurile de pe marginea drumului de centură, așa cum au fost realizate celelalte podețe de la proprietățile expropriate. Susținerile apelantului cu privire la nelegalitatea acordării daunelor în valoare de 14.000 lei proprietarilor expropriați s-au considerat a fi netemeinice și nu au fost avute în vedere, întrucât despăgubirile reflectă valoarea de circulație a imobilului și acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere. Împrejurarea că reclamanții au sau nu au acces pe o altă latură expropriată nu prezintă relevanță în raport de dispozițiile legale sus enunțate și aplicabile în cauză.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, care a invocat pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), formulând următoarele critici: Instanța a încălcat dispozițiile legale în materia exproprierii, prevăzute de art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, precum și dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 43/1997 cu privire la regimul drumurilor. Astfel, in componența despăgubirilor, așa cum sunt prevăzute de art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, nu poate intra contravaloarea unui drum de acces direct in șoseaua de centura, in condițiile in care crearea unui astfel de drum este interzisă de dispozițiile legale.

Reclamanții nu dețin autorizație pentru un astfel de drum, scopul declarat al acestui drum fiind accesul direct in șoseaua de centura, aspect nelegal, prin raportare la art. 37 din O.G. nr. 43/1997. Instanța de apel a ignorat si un alt aspect esențial, subliniat si de reprezentantul Ministerului Public, și anume acela ca reclamanții au un alt drum de acces funcțional, la terenul proprietatea lor. Recurenta susține că, în aceste condiții, nu se poate considera că valoarea de 14.000 lei reprezintă o componentă legală a despăgubirilor, așa cum sunt descrise în art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanțelor de fond referitoare la acordarea prejudiciului în cuantum de 14.000 lei si respingerea acțiunii reclamanților cu privire la aceasta sumă.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta critică decizia instanței de apel sub un singur aspect, respectiv în ce privește acordarea despăgubirilor pentru constituirea unei căi de acces către șoseaua de centură, susținând că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească aceste despăgubiri întrucât, față de dispozițiile art. 37 din O.G. nr. 43/1997, nu este posibilă constituirea unui astfel de drum. Art. 37 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede: „(1) Pentru descongestionarea traficului în localități, protecția mediului si sporirea siguranței circulației pe rețeaua de drumuri expres si drumuri naționale europene se realizează variante ocolitoare, situate în afara intravilanului localităților, pe baza studiilor de trafic.

Accesul spre aceste variante ocolitoare se realizează numai prin intermediul unor drumuri care debușează în intersecții amenajate corespunzător volumelor de trafic. (2) Se interzice deschiderea de accesuri directe în variantele ocolitoare. Accesul la acestea se va face prin drumuri colectoare racordate la rețeaua de drumuri publice prin intersecții amenajate corespunzător volumelor de trafic. (3) Autoritățile administrației publice locale au obligația ca în documentațiile de urbanism să prevadă, cu acordul administratorului drumului, intersecțiile pentru accesul la variantele ocolitoare. (4) Accesul la zonele funcționale din afara localităților care sunt în vecinătatea drumurilor de interes național se realizează numai prin drumuri colectoare, în condițiile stabilite de administratorul drumului.

” Instanța de apel nu a analizat criticile din apel întemeiate pe aceste dispoziții legale și nu a stabilit în ce măsură este posibilă realizarea unei căi de acces de la terenul proprietatea reclamanților către șoseaua de centură. În acest sens, instanța avea obligația de a stabili în ce măsură este legală constituirea acestei căi de acces, raportat la dispozițiile legale menționate, având în vedere și dacă reclamanții mai dețin o altă cale de acces către proprietatea lor. Fără să arate argumentele pentru care a înlăturat critica din apelul pârâtului cu privire la acordarea prejudiciului pentru realizarea de către reclamanți a unei căi de acces către șoseaua de centură, decizia recurată este defectuoasă din punct de vedere procedural, lipsindu-i considerentele pe aspecte deduse judecății.

Analiza punctuală a fiecărei susțineri a părților, atunci când ele vizează elemente esențiale ale judecății, ce nu pot fi subsumate altor aspecte, pentru a putea primi o verificare globală, se impune întrucât, în caz contrar, soluțiile ar fi rezultat al discreționarului și nu al judecății argumentate. Sub acest aspect, obligativitatea motivării hotărârii reprezintă una dintre garanțiile procesuale ale dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția europeană. În același timp, instanța de recurs nu poate suplini motivarea, deoarece aceasta ar însemna ca respectiva chestiune, rămasă nerezolvată în etapa jurisdicțională anterioară, să fie tranșată în mod irevocabil de către instanța de recurs.

În felul acesta însă, ar fi suprimată o fază procesuală și în plus, instanța de recurs n-ar mai exercita o cenzură de legalitate asupra modalității în care a doua instanță a fondului, într-o judecată devolutivă, trebuie să dea dezlegare criticilor care au învestit-o. Fără arătarea argumentelor care să susțină soluția din dispozitiv, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală care, potrivit prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar, astfel că va admite recursul și va casa decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va răspunde motivat criticilor din apel vizând acordarea de despăgubiri pentru realizarea unei căi de acces la drumul construit pe terenul expropriat, întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 43/1997. Totodată, în stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, instanța de trimitere va verifica dacă reclamanții mai dețin altă cale de acces, sens în care va administra orice probă pe care o va considera necesară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. - D.R.D.P. Iași împotriva Deciziei nr. 98 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.