ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2016

Asupra

conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj Napoca și

judecătoria Târgu Mureș constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 20 octombrie 2015,

sub număr Dosar nr. 19526/211/2015, reclamantul F.A., în contradictoriu cu

pârâta F.I., a solicitat pe calea ordonanței președințiale, stabilirea

legăturilor personale cu minorul rezultat căsătoria pârților, până la

soluționarea definitivă a Dosarului civil nr. 15243/211/2015 al Judecătoriei

Cluj-Napoca, având ca obiect divorț.

Prin sentința civilă

nr. 10260 din 04 noiembrie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția

necompetențeî teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și, a declinat

competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea

Judecătoriei Tg. Mureș, pentru următoarele considerente:.

Potrivit art. 998

N.C.P.C. "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța

competentă săa se pronunțe în primă instanța asupra fondului dreptului'".

Reclamantul

în justificarea introducerii cererii la Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că a

considerat că fondul dreptului este reprezentat de acțiunea de divorț ce face

obiectul Dosarului nr. 15243/211/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca. În cadrul

acestui Dosar nr. 15243/211/2015, obiectul este dat de cererea de divorț formulata

de către actuala parata si de cererea reconvențională formulată de actualul

reclamant, care are ca și obiect tot cerere de divorț îa care exista si un

capăt de cerere referitor la stabilirea legăturilor personale cu minora.

Instanța

a apreciat că, în aceste situații, competența de soluționare a ordonanței

președmțiale aparține instanței competente să tranșeze fondul dreptului. S-a

reținut că înțelesul noțiunii „instanța competentă să se pronunțe asupra

fondului dreptului" se referă la acțiunea care purtată pe calea dreptului

comun, determină implicit competența materială/teritorială și nu la acțiunea în

raport de care s-a justificat vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul

instituit de art 998 C. proc. civ.

Fondul

dreptului, în această situație, este reprezentat de legăturile personale părinte-eopil

și nicidecum de cererea de divorț. De altfel, nu de puține ori, legăturile

personale părinte-copil nici nu se discută în cadrul cererii de divorț ci se

analizează în cadrul unei cereri distincte, ce reprezenta un capăt de cerere

principal și nicidecum accesoriu (asemeni numelui ce îl vor purta părțile după

divorț, a exercitării autorității părintești, a locuinței minorului și a

pensiei de întreținere datorate acestuia, aspecte asupra cărora instanța este

obligată să se pronunțe din oficiu, în baza legii), în nici un caz, în cadrul

acțiunii de divorț, legiuitorul nu obligă instanța să se pronunțe, din oficiu,

și în ceea ce privește programul de vizitare al minorului de către părintele cu

care nu locuiește efectiv.

S-a mai

constatat, că, de altfel, cele două cereri sunt reglementate de norme de

competentă teritorială diferite. Astfel, în ceea ce privește acțiunea de divorț

sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 915 N.C.P.C. în limp ce

cererea de stabilire legături personale este reglementa de normele generale

referitoare la competentă, respectiv art. 107 și 114 N.C.P.C.

Având în

vedere aceste aspecte, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Cluj-Napoca și ca urmare a faptului că atât. pârâta cât și minora

au domiciliul/reședința obișnuită în mun. Targu-Mureș, a dispus declinarea

competenței de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea

Judecătoriei Târgu-Mureș.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Targu-Mureș la data de 12 noiembrie 2015,

sub același număr de dosar.

La primul

termen de judecată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a

Judecătoriei Tg. Mureș.

Analizând,

cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția invocata de pârâtă, au

fost reținute următoarele : reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere

accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora

F.Z., rezultată din căsătoria părților.

La 12

august 2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub Dosar nr. 15243/211/2015, a

fost înregistrată acțiunea înaintată de reclamanta F.I. în contradictoriu cu

pârâtul F.A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea

capetelor de cerere accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești

cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părților.

La data de 20

octombrie 2015 s-a Înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, Judecătoria

Cluj-Napoca, Dosarul nr. 19526/211/2015, având ca obiect ordonanță

președințială, stabilirea legăturilor personale ale reclamantul F.A. cu minora

rezultată din căsătoria părților.

Potrivit art. 998

C. proc. civ., „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța

competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului."

Astfel, s-a

apreciat că, în speță, judecătoria Cluj-Napoca are competență să se pronunțe în

primă instanță asupra cererii de divorț și a cererilor accesorii, astfel că,

potrivit art. 998 C. proc. civ. esîe competentă să se pronunțe și asupra

cererii de ordonanță președințială.

În plus,

s-a mai reținut că excepția de necompetență teritorială fund o excepție de

ordine privată, potrivit art, 130, alin. (3) C. proc. civ., aceasta putea fi

invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este

obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt

legal citate în fața primei instanțe.

S-a

constatat astfel că, Judecătoria Cluj-Napoca nu putea să ridice din oficiu în

cauză excepția necompetenței teritoriale, întrucât, în prezenta speță,

competența este de ordine privată șî nu de ordine publică.

Pentru

argumentele expuse Judecătoria Targu Mureș prin sentința civilă nr 10260 din 4

noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale, și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță

președințială, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 133 C. proc. civ., cauza a

fost trimisă, în baza art. 134, "135 C. proc. civ. la instanța ierarhic

superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

condițiile 135 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 12 august 2015 sub Dosar nr. 15243/211/2015 pe rolul

Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere

accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora

F.Z., rezultată din căsătoria părților.

Ulterior, la

20 octombrie 2015 pe rolul aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca sub Dosarul

nr. 19526/211/2015 a fost înregistrată cererea de ordonanță președințială

formulată de F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora

rezultată din căsătoria părților.

Potrivit

art. 919 C. proc. civ. instanța de divorț se pronunță și cu privire la: a)

exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de

creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a

avea legături personale cu acesta.

Dispozițiile

art. 920 C. proc. civ., prevăd „măsurile vremelnicele se pot lua pe perioada

procesului de divorț, dispunând că:" instanța poate lua pe tot timpul

procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la

încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea

alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței." Prin urmare,

chiar dacă nu se prevede în mod expres, exclusiv din considerente de tehnică

legislativă, (pentru a se evita repetarea), rezultă iară posibilitate de echivoc

că, instanța care poate lua masurile vremelnice la care se referă art. 920 C.

proc. civ., este tot instanța de divorț.

Din

această perspectivă, în condițiile în care „ instanța de divorț" este

Judecătoria Cluj Napoca, competența de soluționare a cererii de ordonanță

președințială formulată de reclamantul F.A. având ca obiect stabilirea

legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părților, revine

acestei instanțe, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2016.