ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2016

Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj Napoca și judecătoria Târgu Mureș constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 20 octombrie 2015, sub număr Dosar nr. 19526/211/2015, reclamantul F.A., în contradictoriu cu pârâta F.I., a solicitat pe calea ordonanței președințiale, stabilirea legăturilor personale cu minorul rezultat căsătoria pârților, până la soluționarea definitivă a Dosarului civil nr. 15243/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect divorț. Prin sentința civilă nr. 10260 din 04 noiembrie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetențeî teritoriale, invocată din oficiu de către instanță și, a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Tg.

Mureș, pentru următoarele considerente:. Potrivit art. 998 N.C.P.C. "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă săa se pronunțe în primă instanța asupra fondului dreptului'". Reclamantul în justificarea introducerii cererii la Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că a considerat că fondul dreptului este reprezentat de acțiunea de divorț ce face obiectul Dosarului nr. 15243/211/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca. În cadrul acestui Dosar nr. 15243/211/2015, obiectul este dat de cererea de divorț formulata de către actuala parata si de cererea reconvențională formulată de actualul reclamant, care are ca și obiect tot cerere de divorț îa care exista si un capăt de cerere referitor la stabilirea legăturilor personale cu minora.

Instanța a apreciat că, în aceste situații, competența de soluționare a ordonanței președmțiale aparține instanței competente să tranșeze fondul dreptului. S-a reținut că înțelesul noțiunii „instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului" se referă la acțiunea care purtată pe calea dreptului comun, determină implicit competența materială/teritorială și nu la acțiunea în raport de care s-a justificat vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul instituit de art 998 C. proc. civ. Fondul dreptului, în această situație, este reprezentat de legăturile personale părinte-eopil și nicidecum de cererea de divorț.

De altfel, nu de puține ori, legăturile personale părinte-copil nici nu se discută în cadrul cererii de divorț ci se analizează în cadrul unei cereri distincte, ce reprezenta un capăt de cerere principal și nicidecum accesoriu (asemeni numelui ce îl vor purta părțile după divorț, a exercitării autorității părintești, a locuinței minorului și a pensiei de întreținere datorate acestuia, aspecte asupra cărora instanța este obligată să se pronunțe din oficiu, în baza legii), în nici un caz, în cadrul acțiunii de divorț, legiuitorul nu obligă instanța să se pronunțe, din oficiu, și în ceea ce privește programul de vizitare al minorului de către părintele cu care nu locuiește efectiv. S-a mai constatat, că, de altfel, cele două cereri sunt reglementate de norme de competentă teritorială diferite.

Astfel, în ceea ce privește acțiunea de divorț sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 915 N.C.P.C. în limp ce cererea de stabilire legături personale este reglementa de normele generale referitoare la competentă, respectiv art. 107 și 114 N.C.P.C. Având în vedere aceste aspecte, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și ca urmare a faptului că atât. pârâta cât și minora au domiciliul/reședința obișnuită în mun. Targu-Mureș, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Targu-Mureș la data de 12 noiembrie 2015, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tg. Mureș. Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția invocata de pârâtă, au fost reținute următoarele : reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părților. La 12 august 2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub Dosar nr. 15243/211/2015, a fost înregistrată acțiunea înaintată de reclamanta F.I. în contradictoriu cu pârâtul F.A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părților.

La data de 20 octombrie 2015 s-a Înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca, Dosarul nr. 19526/211/2015, având ca obiect ordonanță președințială, stabilirea legăturilor personale ale reclamantul F.A. cu minora rezultată din căsătoria părților. Potrivit art. 998 C. proc. civ., „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului." Astfel, s-a apreciat că, în speță, judecătoria Cluj-Napoca are competență să se pronunțe în primă instanță asupra cererii de divorț și a cererilor accesorii, astfel că, potrivit art. 998 C. proc. civ. esîe competentă să se pronunțe și asupra cererii de ordonanță președințială.

În plus, s-a mai reținut că excepția de necompetență teritorială fund o excepție de ordine privată, potrivit art, 130, alin. (3) C. proc. civ., aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. S-a constatat astfel că, Judecătoria Cluj-Napoca nu putea să ridice din oficiu în cauză excepția necompetenței teritoriale, întrucât, în prezenta speță, competența este de ordine privată șî nu de ordine publică. Pentru argumentele expuse Judecătoria Targu Mureș prin sentința civilă nr 10260 din 4 noiembrie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 133 C. proc. civ., cauza a fost trimisă, în baza art. 134, "135 C. proc. civ. la instanța ierarhic superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile 135 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2015 sub Dosar nr. 15243/211/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părților.

Ulterior, la 20 octombrie 2015 pe rolul aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca sub Dosarul nr. 19526/211/2015 a fost înregistrată cererea de ordonanță președințială formulată de F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părților. Potrivit art. 919 C. proc. civ. instanța de divorț se pronunță și cu privire la: a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta. Dispozițiile art. 920 C. proc.

civ., prevăd „măsurile vremelnicele se pot lua pe perioada procesului de divorț, dispunând că:" instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței." Prin urmare, chiar dacă nu se prevede în mod expres, exclusiv din considerente de tehnică legislativă, (pentru a se evita repetarea), rezultă iară posibilitate de echivoc că, instanța care poate lua masurile vremelnice la care se referă art. 920 C. proc. civ., este tot instanța de divorț. Din această perspectivă, în condițiile în care „ instanța de divorț" este Judecătoria Cluj Napoca, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul F.A.

având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părților, revine acestei instanțe, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2016.