ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4185/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea sub nr. 4122/90/2012, reclamanta C.E. a chemat în judecată

pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin

sentința ce o va pronunța să anuleze rezoluția Comisiei de analiză și evaluare

a documentelor cuprinse în dosarul depus de reclamantă și admiterea

contestației formulată în sensul de a admite dosarul de finanțare pentru

programul privind "instalarea sistemelor de încălzire care utilizează

energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de

încălzire".

Prin Sentința nr. 415

din 25 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Pitești, Secția civilă de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/204 cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel, iar conform art. 2 alin. (1) lit.

b) din același act normativ, prin autoritate publică se înțelege orice organ de

stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de

putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

De asemenea, s-a

reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 1274/2011 pentru

aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de

încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau

completarea sistemelor clasice de încălzire, prevăd că, în sensul prezentului

ghid, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel: a) Autoritate -

Administrația Fondului pentru Mediu.

Totodată, s-a mai

reținut că potrivit art. 16 alin. (2) din același act normativ, comitetul

director al Autorității avizează centralizatorul privind proiectele respinse,

iar potrivit art. 18 se poate depune contestație privind decizia Comitetului

director la sediul Autorității, în termen de 10 zile de la data comunicării

rezultatelor, respectiv de la postarea listei cu dosarele de finanțare respinse

pe site-ul Autorității. Comisia de soluționare a contestațiilor, numită prin

dispoziție a președintelui Autorității, analizează motivele respingerii și

înaintează Comitetului director propunerea de aprobare sau respingere a

contestației. Autoritatea soluționează contestația în termen de 15 zile de la

înregistrarea acesteia la registratura Autorității.

În concluzie din

interpretarea coroborată a normelor legale sus-menționate s-a reținut că

plângerile formulate împotriva actelor emise de autoritățile administrației

publice centrale se judecă în primă instanță de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, iar în speță, obiectul plângerii

vizează modul de soluționare a contestației de către Comitetul Director din

cadrul Autorității - Administrația Fondului pentru Mediu, autoritate publică

centrală.

La termenul din 8

martie 2013 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ.

La 15 martie 2013,

reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că solicită totodată

judecarea cauzei în lipsă.

Prin Sentința nr.

121/F-CONT din 10 mai 2013, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea formulată

de reclamanta C.E.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs C.E., criticând sentința atacată pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În conformitate cu prevederile

art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare,

pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru

judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații legale nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.E. împotriva Sentinței nr. 121/F-CONT din 10 mai 2013 a Curții de

Apel Pitești, secția Contencios Administrativ și Fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN