ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4185/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 4122/90/2012, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să anuleze rezoluția Comisiei de analiză și evaluare a documentelor cuprinse în dosarul depus de reclamantă și admiterea contestației formulată în sensul de a admite dosarul de finanțare pentru programul privind "instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire". Prin Sentința nr. 415 din 25 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, Secția civilă de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/204 cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar conform art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 1274/2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, prevăd că, în sensul prezentului ghid, termenii și expresiile de mai jos se definesc astfel: a) Autoritate - Administrația Fondului pentru Mediu. Totodată, s-a mai reținut că potrivit art. 16 alin. (2) din același act normativ, comitetul director al Autorității avizează centralizatorul privind proiectele respinse, iar potrivit art. 18 se poate depune contestație privind decizia Comitetului director la sediul Autorității, în termen de 10 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv de la postarea listei cu dosarele de finanțare respinse pe site-ul Autorității.

Comisia de soluționare a contestațiilor, numită prin dispoziție a președintelui Autorității, analizează motivele respingerii și înaintează Comitetului director propunerea de aprobare sau respingere a contestației. Autoritatea soluționează contestația în termen de 15 zile de la înregistrarea acesteia la registratura Autorității. În concluzie din interpretarea coroborată a normelor legale sus-menționate s-a reținut că plângerile formulate împotriva actelor emise de autoritățile administrației publice centrale se judecă în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar în speță, obiectul plângerii vizează modul de soluționare a contestației de către Comitetul Director din cadrul Autorității - Administrația Fondului pentru Mediu, autoritate publică centrală.

La termenul din 8 martie 2013 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La 15 martie 2013, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, arătând că solicită totodată judecarea cauzei în lipsă. Prin Sentința nr. 121/F-CONT din 10 mai 2013, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea formulată de reclamanta C.E. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.E., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații legale nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.E. împotriva Sentinței nr. 121/F-CONT din 10 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, secția Contencios Administrativ și Fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN