ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată La data de 19 octombrie 2011 s-a înregistrat sub nr. 9019/2 cererea reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul D.M. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 18 iunie 2009 adresată C.N.S.A.S. de dl. S.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I/235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul D.M.

figurează în vol. 1-4, 13, 14, 38-39, 42, 46-48. Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobata cu modificări și completări. S-a arătat că pârâtul a dirijat rețeaua informativă cu posibilități de urmărire pentru a semnala comportarea, atitudinea și preocupările acestuia pe linia traducerii și redactării unor materiale referitoare la Japonia, precum și pentru a monitoriza legăturile urmăritului cu un ziarist chinez. Interceptarea convorbirilor telefonice de la domiciliu urmăritului pentru a documenta comentariile privind, activitatea de la locul de muncă, relațiile cu cetățenii străini, pregătiri pentru o eventuală rămânere în exterior. Această măsură a fost aprobată și pusă în aplicare, așa cum o dovedesc transcrierile convorbirilor pe care reclamanta le-a depus în dovedirea susținerilor sale.

O situație similară se regăsește și în Dosarul nr. I/1036, în care pârâtul, având gradul de maior în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 9, Biroul 2, a propus urmărirea, prin deschiderea unei mape de verificare, a unei persoane semnalată că întreține relații suspecte cu cetățeni străini. După aprobarea propunerii emise de pârât, acesta a participat activ la urmărirea celui în cauză, prin încadrarea cu surse din subordine. Reclamantul a apreciat că activitățile desfășurate de către parat, în calitate de angajat al fostei Securități, au suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituția României din 1965) și dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind D.C.P.

A considerat ca sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității. 1.2. Întâmpinarea și cererea reconvențională Pârâtul a depus la 29 februarie 2012 întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cererea reconvențională a solicitat sa se constate ca a acționat legal și constituțional ca ofițer de informații cu atribuții numai pe linia muncii de contraspionaj, ca a servit instituția M.I., D.S.S. numai conform atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de linia si a fisei postului fără abuzuri sau încălcări ale legislației în materie. A mai arătat că nu a persecutat, maltratat, anchetat sau avertizat nicio persoană și a acționat numai la comanda militara ierarhica, pe baza actelor de comandament militar, conform ordinelor și actelor normative in vigoare.

Prin întâmpinare a solicitat să se respingă acțiunea reclamantului ca netemeinica si nelegala întrucât nu se face dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Totodată paratul a invocat excepția lipsei de interes, precum si a lipsei mandatului expres. 1.3. Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 6333 din 7 noiembrie 2012 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes și de mandat expres invocată de pârât și a luat act că acesta a renunțat la cererea reconvențională. Prima instanță a apreciat cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului, că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuala activa a reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituții.

Potrivit art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „Colegiul C.N.S.A.S. la în discuție nota de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”. Așadar legea îi conferă reclamantului calitate procesuală activa in cauza pentru a introduce acțiunile în constatarea calității de lucrător al Securității. Referitor la excepția lipsei de interes s-a reținut că O.U.G. nr. 24/ 2008 nu condiționează introducerea acțiunii de către C.N.S.A.S. de justificarea unui interes al reclamantului. În ceea ce privește lipsa unui mandat expres se retine ca dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008 nu impun existenta unui astfel de mandat din partea persoanei care a formulat cererea de verificare a calității de luptător sau colaborator al Securității. Din dispozițiile actului normativ mai sus indicat se retine ca orice persoana, are dreptul atât de a solicita accesul la propriul dosar întocmit de Securitate (art. 1 alin. (1)), cât și de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului (art. 1 alin. (7)). În baza dispozițiilor art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 24/2008, în urma verificărilor se întocmește o notă de constatare, care se ia în discuție de către Colegiul C.N.S.A.S., așa cum prevede art. 8 și este aprobată sau infirmată, în cazul aprobării se dispune introducerea acțiunii în constatare.

Așadar o persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ei, însă pentru introducerea acțiunii în constatare nu este necesar nici acordul și nici mandatul persoanei respective. Pe fond, a fost admisă acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. împotriva pârâtului D.M. și constatată calitatea acestuia de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în raportul întocmit s-a arătat ca numitul S.I. a făcut afirmații denigratoare la adresa politicii interne si externe a statului nostru si care are manifestări deosebit de dușmănoase la adresa conducerii superioare de partid și de stat.

Acest aspect este demonstrat cu prisosință de faptul că, a doua zi după raportul mai sus invocat și după propunerea planului de masuri privind urmărirea informativă a numitului S.I., pârâtul a conceptat o adresa prin care se solicita comunicarea de date referitoare la faptul daca persoana in cauza a fost semnalată cu intenții de evaziune (termen folosit pentru intenția de părăsire a țării), adresa de la fila 30 din dosarul instanței. Aceleași aspecte reies și din înscrisurile de la filele 167 și 168, ultimul întocmit in octombrie 1989 când, față de împrejurările interne și externe ce au avut loc în perioada premergătoare Revoluției Romane din Decembrie 1989, activitatea organelor de securitate era orientata in special spre supravegherea persoanelor care erau cunoscute sau nu cu opinii contrare politicii de partid și de stat.

Importanta acestui aspect este dovedita cu prisosință de faptul că s-a făcut referire la afirmații ale numitului SI din anul 1981, deci cu circa 8 ani anterior întocmirii documentului de la fila 168, precum și a împrejurării că nemulțumirea a fost manifestată față de membrii familiei, deci nu era o poziție publică și nici măcar făcută într-un cerc mai larg. S-a mai apreciat că paratul a propus deschiderea unei mape de verificare a numitului R.T. pentru simplu fapt ca acesta era căsătorit cu sora unui fost diplomat rămas în străinătate și stabilit în SUA (filele 96-97). Acest fapt a avut ca urmare inclusiv folosirea mijloacelor de tehnica operativa tip I.C.T. (interceptarea convorbirilor telefonice) in privința numitului R.T.

și consemnarea a numeroase aspecte din viața privata a acestuia conform documentelor de la filele 103-131 din dosar. Toate aceste activități se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze de societate perfectă, scopul acțiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publica ori securitatea națională ci menținerea unei imagini false și ideale a situației din tara și a regimului totalitar comunist.

În acest context, din înscrisurile depuse de pârât reiese ca acesta a contribuit cu masuri, propuneri la înfăptuirea politicii de partid și de stat urmărirea tuturor persoanelor care își exprimaseră sau puteau să-și exprime dezacordul fata de politica de partid și de stat, sau care puteau să aducă la cunoștința în exterior situația reală din țară, care evident era contrara imaginii promovate în mod oficial de statul totalitar. Masurile dispuse de pârât și activitățile acestuia mai sus reținute încalcă atât dreptul la viața privată în privința numiților S.I. și R.T., drept prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire la D.C.P., dar și de Constituția României în vigoare la acea dată (din 1965), art. 33 referitoare la secretul corespondentei și convorbirilor telefonice.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D.M. 2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs, recurentul a susținut, în esență, că nu a exercitat acte de poliție politică, astfel că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii. A precizat că toate măsurile pe care le-a luat s-au subsumat scopului major de a proteja interesele statului român; că toată activitatea s-a realizat cu aplicarea corectă a prevederilor legale. A mai susținut că acesta nu a pus în discuția părților excepția lipsei excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, întrucât este vorba de acte de comandament militar, dar încălcarea drepturilor omului se analizează de Comitetul drepturilor omului și C.E.D.O.

A explicat recurentul că nu a exercitat acte de poliție politică, ci și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pentru apărarea Securității statului, că nu a încălcat dreptul la viață privată prin imixtiuni arbitrare sau ilegale. 2.2. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, probele cauzei și legislația aplicabilă constată că recursul este fondat, prin prisma considerentelor ce se vor expune în continuare. Pârâtul-recurent D.M. a ocupat funcțiile de locotenent major în cadrul I.S.J. Ilfov și apoi de maior în cadrul Direcției a III-a. În baza O.U.G. nr. 24/2008, dl. S.I. a formulat cerere de verificare a calității de lucrător al Securității pentru persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor pe numele său, care s-au aflat în posesia S.I.E.

Din probele administrate de reclamantul C.N.S.A.S. reiese că pârâtul-recurent, în calitate de ofițer în cadrul D.S.S., a întocmit un raport în cadrul căruia a relevat că numitul S.I. a fost diplomat în cadrul M.A.E., că a beneficiat de burse de studii în exteriorul țării, că a fost în atenția organelor de informații americane și japoneze. Ulterior, a întocmit un plan de măsuri cu privire la numitul S.I., pentru că organele de specialitate japoneze au acționat asupra acestuia pentru a afla informații despre personalul român și activitatea reprezentanței țării noastre. Trebuie precizat că numitul S.I. a deținut funcții în M.A.E., context în care a realizat contacte cu cadre C.I.A. sau organe de specialitate japoneze.

Verificările față de acesta au început încă din anul 1981, când trebuia să fie trimis din nou la post în exteriorul țării. În acest context factual, Înalta Curte apreciază că măsurile de supraveghere au fost dispuse de recurentul-pârât cu scopul de a preveni atragerea acestuia de către organele specializate ale altor state. Recurentul a acționat prin instituirea unui plan de măsuri pentru verificarea lui S.I., ca urmare a existenței unor note sau rapoarte interne (fila 184 și urm.) care nu sunt semnate de acesta. Înalta Curte arată că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin lucrător al Securității se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Definiția legală enunțată determină conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul că nu orice persoană care a funcționat în cadrul acestei instituții are calitatea de lucrător, ci esențial este ca prin activitatea respectivă să fi fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Această interpretare are în vedere și scopul pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008, act normativ prin care se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a persanei care a participat la activități de poliție politică comunistă, fără însă a crea premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Ca urmare a acestor exigențe deduse din textul legal sancționator, la analiza calității de lucrător, trebuie să se aibă în vedere și raportul rezonabil de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. În speță, trebuie examinat dacă pârâtul-recurent, prin activitatea sa de ofițer în cadrul D.S.S. a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale. Textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamente, ceea ce înseamnă că prin activitățile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat.

Aceasta spre deosebire de conținutul legal al calității de colaborator, în cazul căreia persoana furniza informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În speță nu s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că nu au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale. La adoptarea soluției mai trebuie avut în vedere că persoana care a făcut obiectul verificărilor desfășura activitatea profesională în exteriorul țării, că pârâtului-recurent i-au fost furnizate informații de natură a pune la îndoială loialitatea persoanei verificate față de statul român.

În acest context, trebuie remarcat că exercițiul drepturilor omului reglementate prin diverse instrumente internaționale poate fi circumstanțiat sau chiar limitat în funcție de alte interese generale care țin de protejarea securității colective. Asemenea limitări pot privi atât drepturile civile și politice, cât și unele drepturi sociale, precum drepturile la viața privată și familială, dacă ele urmăresc un scop legitim, adică țin de asigurarea integrității teritoriale a statului, a securității publice. Este de notorietate faptul că în cazul serviciilor de informații externe se urmărește culegerea de informații despre alt stat, ceea ce poate afecta statul respectiv, fără a prezenta relevanță regimul politic din acel stat.

Or, după cum a rezultat din probele expuse mai sus, pârâtului i-au fost aduse la cunoștință anumite legături ale lui S.I. cu persoane din cadrul structurilor informative ale altor state și ca urmare, scopul supravegherii a fost acela de a preveni atragerea pârâtului de către serviciile de spionaj străine. Având în vedere că activitatea pârâtului nu a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia nu erau în strânsă și exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calității de lucrător al Securității.

La adoptarea acestei soluții se are în vedere și împrejurarea că activitățile informative cu relaționare în plan extern se deosebesc substanțial de cele interne, având scopuri și rațiuni diferite. În concluzie, având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 6333 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2014.