ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de

chemare în judecată

La data de 19 octombrie 2011 s-a înregistrat

sub nr. 9019/2 cererea reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul D.M.

pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea acestuia de

lucrător al Securității.

În fapt, reclamantul a

arătat că prin cererea din 18 iunie 2009 adresată C.N.S.A.S. de dl. S.I., s-a

solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al

Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I/235033 (cotă C.N.S.A.S.), dosar

în care domnul D.M. figurează în vol. 1-4, 13, 14, 38-39, 42, 46-48.

Au fost invocate

prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobata cu modificări

și completări.

S-a arătat că pârâtul

a dirijat rețeaua informativă cu posibilități de urmărire pentru a semnala

comportarea, atitudinea și preocupările acestuia pe linia traducerii și

redactării unor materiale referitoare la Japonia, precum și pentru a monitoriza

legăturile urmăritului cu un ziarist chinez.

Interceptarea

convorbirilor telefonice de la domiciliu urmăritului pentru a documenta

comentariile privind, activitatea de la locul de muncă, relațiile cu cetățenii

străini, pregătiri pentru o eventuală rămânere în exterior. Această măsură a

fost aprobată și pusă în aplicare, așa cum o dovedesc transcrierile convorbirilor

pe care reclamanta le-a depus în dovedirea susținerilor sale.

O situație similară

se regăsește și în Dosarul nr. I/1036, în care pârâtul, având gradul de maior

în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 9, Biroul 2, a propus urmărirea, prin

deschiderea unei mape de verificare, a unei persoane semnalată că întreține

relații suspecte cu cetățeni străini. După aprobarea propunerii emise de pârât,

acesta a participat activ la urmărirea celui în cauză, prin încadrarea cu surse

din subordine.

Reclamantul a apreciat

că activitățile desfășurate de către parat, în calitate de angajat al fostei

Securități, au suprimat următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, respectiv dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor

telefonice (art. 33 din Constituția României din 1965) și dreptul la viață

privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind D.C.P.

A considerat ca sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se

constata calitatea de lucrător al Securității.

1.2. Întâmpinarea și

cererea reconvențională

Pârâtul a depus la 29

februarie 2012 întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea

reconvențională a solicitat sa se constate ca a acționat legal și constituțional

ca ofițer de informații cu atribuții numai pe linia muncii de

contraspionaj, ca a servit instituția M.I., D.S.S. numai conform

atribuțiilor stabilite prin ordine și instrucțiuni de linia si a

fisei postului fără abuzuri sau încălcări ale legislației în materie.

A mai arătat că nu a

persecutat, maltratat, anchetat sau avertizat nicio persoană și a acționat

numai la comanda militara ierarhica, pe baza actelor de comandament militar,

conform ordinelor și actelor normative in vigoare.

Prin întâmpinare a

solicitat să se respingă acțiunea reclamantului ca netemeinica si nelegala

întrucât nu se face dovada îndeplinirii condițiilor cerute de art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Totodată paratul a

invocat excepția lipsei de interes, precum si a lipsei mandatului expres.

1.3. Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin sentința nr.

6333 din 7 noiembrie 2012 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de

interes și de mandat expres invocată de pârât și a luat act că acesta a

renunțat la cererea reconvențională.

Prima instanță a

apreciat cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului, că legiuitorul

a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuala activa a

reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes

personal al acestei instituții.

Potrivit art. 8 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 „Colegiul C.N.S.A.S. la în discuție nota de

constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției

juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia”.

Așadar legea îi

conferă reclamantului calitate procesuală activa in cauza pentru a introduce acțiunile

în constatarea calității de lucrător al Securității.

Referitor la excepția

lipsei de interes s-a reținut că O.U.G. nr. 24/ 2008 nu condiționează

introducerea acțiunii de către C.N.S.A.S. de justificarea unui interes al

reclamantului.

În ceea ce privește

lipsa unui mandat expres se retine ca dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 nu

impun existenta unui astfel de mandat din partea persoanei care a formulat

cererea de verificare a calității de luptător sau colaborator al Securității.

Din dispozițiile

actului normativ mai sus indicat se retine ca orice persoana, are dreptul atât

de a solicita accesul la propriul dosar întocmit de Securitate (art. 1 alin.

(1)), cât și de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității

pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului

(art. 1 alin. (7)).

În baza dispozițiilor

art. 6 și 7 din O.U.G. nr. 24/2008, în urma verificărilor se întocmește o

notă de constatare, care se ia în discuție de către Colegiul C.N.S.A.S., așa

cum prevede art. 8 și este aprobată sau infirmată, în cazul aprobării se

dispune introducerea acțiunii în constatare.

Așadar o persoană

poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii

și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ei, însă

pentru introducerea acțiunii în constatare nu este necesar nici acordul și

nici mandatul persoanei respective.

Pe fond, a fost

admisă acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. împotriva pârâtului D.M. și constatată

calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că în raportul întocmit s-a arătat ca

numitul S.I. a făcut afirmații denigratoare la adresa politicii interne si

externe a statului nostru si care are manifestări deosebit de dușmănoase

la adresa conducerii superioare de partid și de stat.

Acest aspect este

demonstrat cu prisosință de faptul că, a doua zi după raportul mai sus

invocat și după propunerea planului de masuri privind urmărirea informativă a

numitului S.I., pârâtul a conceptat o adresa prin care se solicita comunicarea

de date referitoare la faptul daca persoana in cauza a fost semnalată cu intenții

de evaziune (termen folosit pentru intenția de părăsire a țării), adresa de la

fila 30 din dosarul instanței.

Aceleași aspecte

reies și din înscrisurile de la filele 167 și 168, ultimul întocmit in

octombrie 1989 când, față de împrejurările interne și externe ce au avut loc în

perioada premergătoare Revoluției Romane din Decembrie 1989, activitatea

organelor de securitate era orientata in special spre supravegherea persoanelor

care erau cunoscute sau nu cu opinii contrare politicii de partid și de stat.

Importanta acestui

aspect este dovedita cu prisosință de faptul că s-a făcut referire la afirmații

ale numitului SI din anul 1981, deci cu circa 8 ani anterior întocmirii

documentului de la fila 168, precum și a împrejurării că nemulțumirea a fost

manifestată față de membrii familiei, deci nu era o poziție publică și nici măcar

făcută într-un cerc mai larg.

S-a mai apreciat că

paratul a propus deschiderea unei mape de verificare a numitului R.T. pentru

simplu fapt ca acesta era căsătorit cu sora unui fost diplomat rămas în străinătate

și stabilit în SUA (filele 96-97).

Acest fapt a avut ca

urmare inclusiv folosirea mijloacelor de tehnica operativa tip I.C.T.

(interceptarea convorbirilor telefonice) in privința numitului R.T. și

consemnarea a numeroase aspecte din viața privata a acestuia conform

documentelor de la filele 103-131 din dosar.

Toate aceste activități

se înscriu între acțiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în

scopul menținerii regimului și a imaginii pe care acesta dorea să o

promoveze de societate perfectă, scopul acțiunilor nu era nici pe de parte

prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care

atentau la ordinea publica ori securitatea națională ci menținerea

unei imagini false și ideale a situației din tara și a regimului totalitar

comunist.

În acest context, din

înscrisurile depuse de pârât reiese ca acesta a contribuit cu masuri, propuneri

la înfăptuirea politicii de partid și de stat urmărirea tuturor

persoanelor care își exprimaseră sau puteau să-și exprime dezacordul fata

de politica de partid și de stat, sau care puteau să aducă la cunoștința

în exterior situația reală din țară, care evident era contrara

imaginii promovate în mod oficial de statul totalitar.

Masurile dispuse de pârât

și activitățile acestuia mai sus reținute încalcă atât dreptul la viața

privată în privința numiților S.I. și R.T., drept prevăzut de art. 17 din

Pactul International cu privire la D.C.P., dar și de Constituția României în

vigoare la acea dată (din 1965), art. 33 referitoare la secretul corespondentei

și convorbirilor telefonice.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul D.M.

2.1. Motivele de

recurs

În motivele de recurs,

recurentul a susținut, în esență, că nu a exercitat acte de poliție politică,

astfel că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii.

A precizat că toate

măsurile pe care le-a luat s-au subsumat scopului major de a proteja interesele

statului român; că toată activitatea s-a realizat cu aplicarea corectă a

prevederilor legale.

A mai susținut că

acesta nu a pus în discuția părților excepția lipsei excepției necompetenței

materiale a Curții de Apel București, întrucât este vorba de acte de

comandament militar, dar încălcarea drepturilor omului se analizează de

Comitetul drepturilor omului și C.E.D.O.

A explicat recurentul

că nu a exercitat acte de poliție politică, ci și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu pentru apărarea Securității statului, că nu a încălcat dreptul la

viață privată prin imixtiuni arbitrare sau ilegale.

2.2. Analiza

motivelor de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, probele cauzei și

legislația aplicabilă constată că recursul este fondat, prin prisma

considerentelor ce se vor expune în continuare.

Pârâtul-recurent D.M.

a ocupat funcțiile de locotenent major în cadrul I.S.J. Ilfov și apoi de maior

în cadrul Direcției a III-a.

În baza O.U.G. nr. 24/2008,

dl. S.I. a formulat cerere de verificare a calității de lucrător al Securității

pentru persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor pe numele său,

care s-au aflat în posesia S.I.E.

Din probele

administrate de reclamantul C.N.S.A.S. reiese că pârâtul-recurent, în calitate

de ofițer în cadrul D.S.S., a întocmit un raport în cadrul căruia a relevat că

numitul S.I. a fost diplomat în cadrul M.A.E., că a beneficiat de burse de

studii în exteriorul țării, că a fost în atenția organelor de informații

americane și japoneze.

Ulterior, a întocmit

un plan de măsuri cu privire la numitul S.I., pentru că organele de

specialitate japoneze au acționat asupra acestuia pentru a afla informații

despre personalul român și activitatea reprezentanței țării noastre.

Trebuie precizat că

numitul S.I. a deținut funcții în M.A.E., context în care a realizat contacte

cu cadre C.I.A. sau organe de specialitate japoneze.

Verificările față de

acesta au început încă din anul 1981, când trebuia să fie trimis din nou la

post în exteriorul țării.

În acest context

factual, Înalta Curte apreciază că măsurile de supraveghere au fost dispuse de

recurentul-pârât cu scopul de a preveni atragerea acestuia de către organele

specializate ale altor state.

Recurentul a acționat

prin instituirea unui plan de măsuri pentru verificarea lui S.I., ca urmare a

existenței unor note sau rapoarte interne (fila 184 și urm.) care nu sunt

semnate de acesta.

Înalta Curte arată

că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 prin lucrător al Securității

se înțelege orice persoană care având calitatea de ofițer sau subofițer al

Securității, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Definiția legală

enunțată determină conținutul noțiunii de lucrător al Securității, în sensul că

nu orice persoană care a funcționat în cadrul acestei instituții are calitatea

de lucrător, ci esențial este ca prin activitatea respectivă să fi fost

suprimate drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Această interpretare

are în vedere și scopul pentru care a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008, act

normativ prin care se urmărește deconspirarea prin consemnare publică a

persanei care a participat la activități de poliție politică comunistă, fără însă

a crea premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru

simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile

lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Ca urmare a acestor

exigențe deduse din textul legal sancționator, la analiza calității de

lucrător, trebuie să se aibă în vedere și raportul rezonabil de

proporționalitate între interesele generale și cele particulare.

În speță, trebuie

examinat dacă pârâtul-recurent, prin activitatea sa de ofițer în cadrul D.S.S.

a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale.

Textul art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care

au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și

libertăți fundamente, ceea ce înseamnă că prin activitățile respective trebuia

să se fi produs efectiv un rezultat.

Aceasta spre

deosebire de conținutul legal al calității de colaborator, în cazul căreia

persoana furniza informații prin care se denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În speță nu s-au

produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

în sensul că nu au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale.

La adoptarea soluției

mai trebuie avut în vedere că persoana care a făcut obiectul verificărilor

desfășura activitatea profesională în exteriorul țării, că pârâtului-recurent

i-au fost furnizate informații de natură a pune la îndoială loialitatea

persoanei verificate față de statul român.

În acest context,

trebuie remarcat că exercițiul drepturilor omului reglementate prin diverse

instrumente internaționale poate fi circumstanțiat sau chiar limitat în funcție

de alte interese generale care țin de protejarea securității colective.

Asemenea limitări pot

privi atât drepturile civile și politice, cât și unele drepturi sociale, precum

drepturile la viața privată și familială, dacă ele urmăresc un scop legitim,

adică țin de asigurarea integrității teritoriale a statului, a securității

publice.

Este de notorietate

faptul că în cazul serviciilor de informații externe se urmărește culegerea de

informații despre alt stat, ceea ce poate afecta statul respectiv, fără a

prezenta relevanță regimul politic din acel stat.

Or, după cum a

rezultat din probele expuse mai sus, pârâtului i-au fost aduse la cunoștință

anumite legături ale lui S.I. cu persoane din cadrul structurilor informative

ale altor state și ca urmare, scopul supravegherii a fost acela de a preveni

atragerea pârâtului de către serviciile de spionaj străine.

Având în vedere că

activitatea pârâtului nu a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului

totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate

acestuia nu erau în strânsă și exclusivă legătură cu regimul politic al unui

stat, Înalta Curte apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate

aplica sancțiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calității de lucrător

al Securității.

La adoptarea acestei

soluții se are în vedere și împrejurarea că activitățile informative cu relaționare

în plan extern se deosebesc substanțial de cele interne, având scopuri și

rațiuni diferite.

În concluzie, având

în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ.,

recursul se va admite și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.M. împotriva sentinței civile nr. 6333 din 7 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2014.