ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1340/36/2012, reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. - D.I.F.F.F., E.C.A.E. - O.R.O.I.F., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea avizului pentru dizolvarea O.U.A.I. Mangalia Sud, Județul Constanța. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 254/CA din 17 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta O.U.A.I.

Mangalia Sud și s-a dispus obligarea pârâtului la eliberarea avizului pentru dezvoltarea și lichidarea O.U.A.I. Mangalia Sud, județul Constanța. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud, județul Constanța a fost înființată în temeiul Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, fiind autorizată prin Ordinul ministrului Agriculturii nr. 958/2005 și înscrisă în R.N.O.I.F. la poziția 52. Prin Ordinul M.A.D.R. nr. 545 din 2 august 2006 s-a aprobat Protocolul de transfer a infrastructurii de irigații aferente suprafeței brute de 460 ha, respectiv canalul de distribuție C.D.I.-5, rețeaua interioară de conducte îngropate din plotul C.D.I.-5 și Stația de pompare S.P.

Limanu, de la A.N.I.F.-R.A. Sucursala teritorială Dobrogea, fosta structură de organizare. Conform art. 24 din Legea nr. 134/2004, „Dizolvarea, lichidarea și reorganizarea organizațiilor și federațiilor, precum și modificarea statului acestora se fac potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi, cu avizul Oficiului de organizare”. Prin adresa din 14 mai 2012, pârâtul M.A.D.R. a respins cererea reclamantei de eliberare a avizului pentru dizolvarea O.U.A.I. Mangalia Sud, județul Constanța, solicitând consiliului de administrație să propună adunării generale un program de măsuri și acțiuni concrete care să conducă la respectarea legii, normelor și propriului statut. Pârâtul a motivat refuzul de eliberare a avizului prin aceea că, pentru asigurarea stării de funcționare a infrastructurii de irigații, reclamanta a beneficiat de sprijin financiar acordat în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 123/2006, iar pentru reabilitarea infrastructurii de irigații poate să acceseze fonduri nerambursabile prevăzute în Măsura 125-I.D.I.A.S. Concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză au fost în sensul că, urmare a deficiențelor constatate în teren în raport de Protocolul de transmitere, infrastructura dobândită la înființarea organizației nu este completă și suficientă pentru desfășurarea unei activități normale, conform scopului pentru care s-a creat O.U.A.I. Mangalia Sud. De asemenea, urmare a analizei tehnico-economice financiare a evidențelor contabile puse la dispoziție de catre reclamantă, precum și a condițiilor tehnice de exploatare a infrastructurii existente, expertul a constatat că în perioada 2006-2009 organizația a înregistrat pierderi financiare și se află în imposibilitatea desfășurării unei activități susținute și rentabile.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât, expertul a arătat că S.P. Limanu a fost proiectată și construită pentru deservirea amenajării de 460 ha deținute de reclamantă, dar și a alimentării cu apă a canalului C.A.1, ce face parte din amenajarea pentru irigații Carasu, putând deservi ploturile S.P.P.1 și S.P.P.2. Dat faptul că S.P.P.1 și S.P.P.2, inclusiv canalul de alimentare, sunt distruse și dezafectate, exploatarea singulară numai a suprafeței de 460 ha proprietatea reclamantei este nerentabilă din punct de vedere tehnic și economic, sistemul de irigații fiind depășit, cu costuri mari de exploatare, reabilitarea sa implicând un volum de investiție de 80%, investiție ce nu poate fi suportată de reclamantă.

Față de concluziile exprimate în raportul de expertiză și în răspunsul la obiecțiuni, prima instanță a apreciat că refuzul pârâtului de eliberare a avizului necesar dizolvării și lichidării O.U.A.I. Mangalia Sud este unul nejustificat și vătămător pentru reclamantă, astfel că a dispus admiterea acțiunii și instituirea în sarcina autorității pârâte a obligației de emitere a avizului solicitat. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 254 din 17 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul M.A.D.R., susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Instanța de fond a admis acțiunea față de autoritatea pârâtă, fără a analiza obiecțiunile pe care M.A.D.R.

le-a formulat față de Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză. Adunarea generală ordinară a O.U.A.I. Mangalia Sud, cu ordinea de zi, propuneri de lichidare a O.U.A.I. Mangalia Sud, ce a avut loc în data de 18 noiembrie 2011 a fost nestatutară, întrucât nu au fost respectate prevederile punctului 21.3 din Statutul O.U.A.I. Mangalia Sud și ale art. 69 alin. (2) din H.G. nr. 1872/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004. Stațiile, la care reclamanta face referire în cuprinsul acțiunii, nu asigură alimentarea cu apă a teritoriului pe care este constituită O.U.A.I. Mangalia Sud și nu sunt în patrimoniul acesteia. De asemenea, C.A.1 Mangalia Nord la care se face referire în Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, este un canal de aducțiuni care deservește mai multe poturi și mai mulți beneficiari, se află în administrarea A.N.I.F., fiind înregistrat în domeniul public al statului.

Are amplasamentul în afara teritoriului O.U.A.I. Mangalia Sud și nu erau îndeplinite condițiile pentru predarea unui tronson din acest canal către organizație. Nu există nicio legătură între stațiile de punere sub presiune S.P.P.1 Mangalia Nord și S.P.P.2 Mangalia Nord și O.U.A.I. Mangalia Sud, întrucât prestarea de servicii la terți de către o organizație se poate realiza numai pe teritoriul acesteia nu și în afara ei, conform prevederilor legale. Având în vedere cele arătate, precum și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 138/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2012, se poate constata din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată că M.A.D.R. nu a eliberat avizul pentru dizolvarea O.U.A.I.

Mangalia Sud, ci a solicitat consiliului de administrație al O.U.A.I. să analizeze aspectele semnalate și să propună adunării generale un program de măsuri și acțiuni concrete care să conducă la respectarea legii, normelor și propriului statut. Faptul că reclamanta a înregistrat pierderi financiare în perioada 2006-2009 și se află în imposibilitatea desfășurării unei activități susținute și rentabile, aspect constatat și de expertul desemnat în cauză, nu poate cădea în sarcina M.A.D.R. și nu poate fi considerat drept culpă a acestei autorități. În concluzie, pentru motivele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9, art. 304 1 , coroborate cu art. 312 alin. (1) și (5) C. proc.

civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimata O.U.A.I. Mangalia Sud a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârât ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 254/CA din 17 iulie 2013 a Curții de Apel Constanța și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile inclusiv art. 304 1 C. proc. civ. (1865) Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta O.U.A.I. Mangalia Sud a supus controlului de legalitate refuzul pârâtului M.A.D.R.

de eliberare a avizului pentru dizolvarea Organizației, refuz exprimat prin adresa din 14 mai 2012 și considerat de reclamantă ca fiind nejustificat. În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Examinând refuzul de soluționare a cererii reclamantei, prin raportare la aceste dispoziții legale, la motivele invocate în justificarea acestuia și la probatoriile administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de prima instanță, că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă este unul nejustificat.

Astfel, constatările și concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză evidențiază faptul că reclamanta se află în imposibilitate de a mai desfășura activitatea pentru care a fost constituită, pe de o parte, din cauza gradului ridicat de uzură și descompletării infrastructurii pentru irigații, iar, pe de altă parte, din cauza lipsei de rentabilitate și pierderilor financiare suferite. Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a analizat obiecțiunile formulate de acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză la solicitarea reclamantei, a încuviințat aceste obiecțiuni, iar la pronunțarea hotărârii a examinat inclusiv punctul de vedere exprimat de expert la obiecțiunile încuviințate.

Aprecierile recurentului, în sensul caracterului nestatutar al Adunării generale a O.U.A.I. Mangalia Sud din data de 18 noiembrie 2011, exced cadrului procesual de față, în care instanța de contencios administrativ este investită exclusiv cu examinarea legalității refuzului de eliberare a avizului prevăzut de lege pentru dizolvarea organizației. De asemenea, nu prezintă relevanță în justificarea refuzului exprimat de autoritatea pârâtă cauzele care au determinat preluarea incompletă a infrastructurii de irigații conform Protocolului încheiat în data de 18 mai 2006, esențială fiind îndeplinirea condiției prevăzute de art. 69 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1872/2005, respectiv imposibilitatea desfășurării activităților pentru care organizația a fost constituită.

Cum această condiție este îndeplinită, reclamanta este îndreptățită la declanșarea procedurii de dizolvare, iar refuzul de eliberare a avizului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 134/2004 este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de autoritatea pârâtă va fi respins ca nefondat. Va fi respinsă cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, față de lipsa documentelor justificative privitoare la existența și cuantumul acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.A.D.R. împotriva sentinței nr. 254/CA din 17 iulie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă O.U.A.I. Mangalia Sud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.