ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2015

HOTĂRÂRE

25.03.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 934/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizie nr. 934/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 19 februarie 2013 sub nr. x/299/2013, precizată la data de 21 mai 2014, ulterior disjunsă sub nr. x/299/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SA, a formulat cerere de chemare în judecată în constatare a clauzelor abuzive într-un contract de credit bancar.

Prin sentința civilă nr. 21369 din data de 02 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 11 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

S-a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 113 pct. 8 din N.C.P.C., că instanța competentă în cauză este instanța de la sediul consumatorului. în cauză, domiciliul consumatorului este în Bacău, așa încât competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Bacău.

Dosar a fost înregistrat la Judecătoria Bacău sub același număr și s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2015.

La acest termen s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău.

Prin sentința civilă nr. 1322 din 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Bacău, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău în cauza având ca obiect "acțiune în constatare" formulată de reclamantul A. cu domiciliul ales în București, sector 2, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA cu sediul în București, sector și SC C. SA, cu sediul în Amsterdam, Olanda și, în consecință:

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Bacău, situație în care în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, aceasta fiind regula generală prin care se stabilește competența teritorială.

Având în vedere dispozițiile art 113 alin. (1) pct. 3 din N.C.P.C., care stabilește o competență alternativă a instanței locului prevăzut într-un contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, precum și ipoteza prevăzută de art. 116 din același cod, potrivit căreia reclamantul are opțiunea de alegere a instanței.

Cum reclamantul a ales competența generală a instanței de la sediul pârâtei, respectiv a Judecătoriei Sectorului 1 București, înseamnă că aceasta este instanța legal învestită să soluționeze prezenta cauză.

Pricina a fost înregistrată la Înalta Curte, sub nr. x din 5 martie 2015 și în considerarea repartizării aleatorii a pricinilor, s-a stabilit termen de judecată la Completul 2 în data de 25 martie 2015.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 134 - 135 din N.C.P.C., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea cu care Judecătoria sectorului 1 București a fost învestită la data de 19 februarie 2013 - precizată la data de 21 mai 2014 ulterior disjunsă - are ca obiect constatarea unor clauzele din contractele de credit formulată de A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SA.

Reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 21 mai 2014 și ulterior disjunsă sub nr. x/299/2014 la data de 14 ianuarie 2014.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din N.C.P.C., care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă „instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanța reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 din N.C.P.C.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din N.C.P.C., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) din N.C.P.C. „în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Este de reținut că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa (Costa vs. Enel din 15 iulie 1964) a consacrat principiul supremației dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre și că, obiectivul integrării pe care îl urmărește Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat și interpretat uniform în toate statele membre, supremația dreptului comunitar asupra celui național fiind o condiție sine qua non a integrării.

În consecință, aplicarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul național.

Din jurisprudența Curții în materia protecției consumatorului, (Cauza Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero), instanța a reținut că, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamantului a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul sediului pârâtei, respectiv de Judecătoria sectorului 1 București.

De reamintit că, interesul este ocrotit de legiuitor prin normele de competență teritorială alternativă care aparține reclamantului, astfel încât el decide care va fi instanța sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Nici cererea pârâtului pentru declinarea competenței nu poate fi admisă, iar instanța nu ar putea să dispună, din oficiu declinarea, pentru că că ar nesocoti opțiunea fermă a reclamantului în acest sens, expresie a principiului disponibilității în procesul civil.

În cauză, competența este alternativă, reclamantul având posibilitatea de a alege între instanța domiciliului pârâtului și instanța de la sediul consumatorului, pentru cererile ce au ca obiect constatarea clauzelor abuzive dintr-un contract.

Prin urmare, în mod corect Judecătoria Bacău a constatat că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze pricina.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din N.C.P.C., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a prezentei pricini în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.