ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1366/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A, invocând caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. x/28.05.2007.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Prin sentința civilă nr. 781 din 07 februarie 2016, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținându-se în esență, că părțile au convenit prin art. 8.2 din contract o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor de judecată competente material pe raza municipiului București, că părțile și-au exprimat acordul la primul termen de judecată în acest sens și că sediul pârâtei este în București.

Prin sentința civilă nr. 4392/2017 din 31 mai 2017, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, Judecătoria Sectorului 1 București a evocat jurisprudența C.J.U.E. și, în esență, reținând că nu s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău de către pârâtă prin întâmpinare, în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine primei instanțe sesizate.

În ceea ce privește clauza atributivă de competență stipulată în contractul părților, s-a reținut că aceasta intră în categoria celor având ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, drept pentru care, în considerarea art. 6 din Legea nr. 193/2000, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.

Pentru aceste considerente, având în vedere că domiciliul reclamanților este situat în municipiul Buzău, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că, în speță, competența teritorială aparține Judecătoriei Buzău, în favoarea căreia reclamanții au optat inițial.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, prin cererea introductivă, au învestit Judecătoria Buzău cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. x/28.05.2007, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Prin întâmpinarea depusă în fața instanței inițial învestite, pârâta C. S.A. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, în temeiul clauzei atributive de competență stipulată la art. 8.2 din contractul de împrumut.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Prin urmare, norma evocată se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în procedura chestiunilor preliminare, în cauza C 137/08, privind pe VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneider s-a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, sistemul de protecție pus în aplicare prin directivă se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.

Astfel, pentru a asigura protecția urmărită de Directiva nr. 93/13/CEE, Curtea a subliniat că situația de inegalitate existentă între consumator și vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr-o intervenție pozitivă, exterioară părților la contract, asigurată de instanța națională, care trebuie să verifice dacă o clauză din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizată intră în domeniul de aplicare al directivei.

În ceea ce privește o clauză nenegociată, inserată într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist, care conferă competență exclusivă instanței în raza căreia era situat sediul profesionistului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial și D., că trebuie considerată abuzivă în sensul art. 3 din directivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Cum în contractul ce face obiectul litigiului a fost inserată o clauză atributivă de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la sediul băncii, pârâtă în cauză, Înalta Curte reține că în mod corect Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere dezechilibrul dintre pozițiile partenerilor contractuali și prejudiciul care se creează reclamanților-consumatori prin prorogarea convențională de competență în favoarea instanței de la sediul băncii, reținând din perspectiva jurisprudenței Curții Europene de Justiție că instanța națională trebuie să se conformeze acestor statuări, chiar prin invocarea din oficiu a necompetenței sale teritoriale relative, în considerarea prevalenței dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre.

În consecință, referitor la competența teritorială, Înalta Curte reține că, clauza atributivă de competență inserată la art. 8.2 din convenția de credit nu poate produce efecte, în considerarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă.

Astfel, având în vedere că dreptul la despăgubire se naște doar subsecvent constatării caracterului abuziv și anulării clauzelor, rezultă că inserarea clauzei atributive de competență în contractul de credit chiar la momentul încheierii acestuia lipsește de eficiență respectiva clauză.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea contractelor încheiate cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, cum este cazul în speță, legiuitorul a prevăzut o competență alternativă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului.

Cum în speță reclamanții au calitatea de consumatori în raport cu pârâta profesionist, față de natura și obiectul acțiunii, competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamanților, respectiv Judecătoriei Buzău.

Totodată, instanța supremă reține că prin înregistrarea acțiunii pe rolul acestei instanțe, reclamanții și-au exprimat opțiunea, conform art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța nemaiputându-și declina competența, având în vedere că odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, devenind competentă absolut să soluționeze cauza.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2017.