ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 420/2015

Decizia nr. 420/2015

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2097 din 5 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a constatat nulitatea cererii de recurs formulate de recurenta A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

În argumentarea soluției pronunțate, Înalta Curte a reținut că, în esență, că în cauză, cererea nu îndeplinește condițiile de formă stabilite sub sancțiunea nulității, necuprinzând următoarele mențiuni: numele și prenumele avocatului, cerință prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 83 alin. (3) C. proc. civ.; lipsa împuternicirii avocațiale, cerință prevăzută de art. 486 alin. (2), cu referire la art. 13 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 83 alin. (3), cu aplicarea art. 85 alin. (3) C. proc. civ., semnătura avocatului.

Urmare a comunicării raportului, recurenta nu a înțeles să complinească lipsurile semnalate, astfel că, în speță, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește exigențele art. 486 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde mențiunile vizând numele și prenumele avocatului, nu are atașată împuternicirea avocațială și nici nu este semnată de un astfel de reprezentant.

Prin urmare, pentru considerentele expuse și în raport de dispozițiile art. 82 alin. (1) cu referire la art. 486 alin. (3), văzând și prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta A. împotriva încheierii din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva Deciziei nr. 2097 din 5 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., invocând dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea cererii de revizuire și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii recursului astfel cum a fost formulat.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei, revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) C. proc. civ., arătând că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 16, 20 și 21 din Constituția României, precum și dispozițiile art. 13 și 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului.

A mai arătat revizuenta că prin decizia a cărei revizuire a solicitat, s-a constatat nulitatea cererii de recurs având în vedere obligativitatea asigurării apărării de către un avocat în această cale de atac.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută pentru motivele prevăzute la pct. 1-11 ale textului legal evocat.

În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt ca urmare a examinării probatoriului sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură a conduce la o altă dezlegare a raportului juridic litigios. Cu alte cuvinte, nu poate face obiect al revizuirii, cu excepțiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea prin care recursul a fost anulat pentru condiții de neregularitate procedurală sau prin care s-a constatat nulitatea acestuia.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că prin cererea de revizuire, revizuenta nu a invocat niciunul din motivele de revizuire prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ., însă a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) C. proc. civ., cerere soluționată în sensul respingerii prin încheierea din 2 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, motivat de faptul că prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 a Curții Constituționale, aceasta s-a pronunțat asupra caracterului neconstituțional al aceleiași excepții.

Revenind la motivul revizuirii, se constată că deși nu a invocat niciunul din motivele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ., critica formulată de revizuenta poate fi încadrată în dispozițiile art. 509 pct. 11 din același cod, potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută după ce hotărârea a devenit definitivă iar Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

În raport de motivul în revizuire reținut, se constată că partea interesată are deschisă calea revizuirii în ipoteza în care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstitutionalitate după ce hotărârea a rămas definitivă, însă revizuirea este admisibilă atunci când neconstituționalitatea textului fusese invocată, de părți sau din oficiu, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.

Prin urmare, stabilirea neconstituționalității textului legal ce a constituit temeiul pronunțării unei hotărâri, urmare a admiterii excepției invocate într-un alt dosar, nu deschide calea revizuirii în dosarul în care nu a fost invocată problema neconstituționalității, dacă invocarea excepției s-a făcut direct în calea extraordinară de atac.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2097 din 5 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015.