ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2014

Decizia nr. 449/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanta

A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brăila - prin primar, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 31.144,69 lei, reprezentând plată nedatorată (prejudiciu) ca urmare a acceptării la decontare a profitului și T.V.A. aferentă profitului în baza Contractului de finanțare din 11 ianuarie 2008, acțiune cu care tribunalul a fost învestit prin declinări succesive de competență, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială (sentința civilă nr. 4680 din 16 iunie 2011 a Judecătoriei sector 6, sentința civilă nr. 5651 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București), constituindu-se pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, Dosarul nr. x/3/CA/2011.

Pârâtul a invocat, în cuprinsul întâmpinării formulate, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 și a procesului-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010, acte emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI - Direcția 2, în ceea ce privește constatarea cuprinsă la pct. 4 - „Decontarea nelegală a cotei de profit și T.V.A. aferent acestuia pentru unele proiecte și a cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27 aprilie 2009”.

Prin încheierea din 16 octombrie 2012, Tribunalul București a

sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate invocate și a

s

uspendat judecata cauzei

până la soluționarea excepției.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel sub nr. x/2/2012.

La data de 15 februarie 2013, pârâta a depus întâmpinare, solicitând

respingerea excepției de nelegalitate a măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 4/2010 emisă de Departamentul XI - Direcția 2 din cadrul Curții de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1019 din 15 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 și a constatării de la pct. 4 din procesul-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010 ale Curții de Conturi a României, Departamentul XI - Direcția 2, formulată de Municipiul Brăila prin primar, în contradictoriu cu A. și Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

Petru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că

potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 196/2005, aprobată prin Legea nr. 105/2006 privind Fondul pentru Mediu, din Fondul de Mediu pot fi finanțate anumite categorii de proiecte, propuse de operatori economici, agenții neguvernamentale, autorități locale și unități de învățământ; că, potrivit Ordinului Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1166 din 17 iulie 2007, nu se decontează profitul și T.V.A.-ul aferent, aceste sume trebuind suportate de către beneficiarii finanțărilor din Fondul pentru Mediu, un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor pentru protecția mediului, astfel că, în mod nelegal, Comitetul Director din cadrul A. a modificat, prin Hotărârea din data de 27 aprilie 2009, categoriile de cheltuieli eligibile stabilite expres și limitativ de art. 3 din acest ordin, în sensul majorării cheltuielilor eligibile cu profitul și T.V.A.-ul aferent acestuia.

A mai reținut instanța că, în acest context, decontarea profitului și a T.V.A.-ului aferent s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3, coroborate cu cele ale art. 4 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, prin raportare la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul

Municipiul Brăila, prin primar și secretar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că prevederile art. 3 și art. 4 ale Ordinului nr. 1166/2007 emis de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile trebuie interpretate în sensul în care acest act administrativ prevede cu claritate faptul că realizarea obiectivelor de investiții se face în conformitate cu indicatorii tehnico-economici aprobați prin hotărâre a consiliului local; că indicatorii tehnico economici au fost aprobați prin art. 2 al Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Brăila nr. 262 din 15 august 2007; că încadrarea în prevederile Ordinului nr. 1166/2007 rezidă în aceea că indicatorii tehnico economici aprobați prin hotărârea menționată cuprind și „profitul" cu T.V.A., ca și componentă a devizelor de lucrări; că devizele aprobate de către Consiliul Local Municipal Brăila sunt întocmite cu respectarea legislației în materie, respectiv H.G.R nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico economice aferentă investițiilor publice raportată la Ordinul nr. 1568 din 15 octombrie 2002.

Recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în tot

a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 4/2010 și a Procesului verbal de constatare din 12 ianuarie 2010 ale Curții de Conturi a României, Departamentul XI - Direcția 2.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

În speța de față, instanța de control judiciar constată că, în fapt,

în cadrul controlului efectuat de reprezentanții Curții de Conturi a României la A., pentru verificarea constituirii, utilizării și gestionării fondului pentru mediu, echipa de control a procedat la verificarea unui eșantion de proiecte finanțate din acest fond, derulate prin A., care sunt specificate în actul de control.

În acest cadru, analizând Manualele de Operare și Ghidurile de finanțare, valabile pentru perioada 01 ianuarie 2008-30 iunie 2009, organele de control au constatat că profitul și T.V.A.-ul aferent profitului pentru unele proiecte și profitul în cazul celorlalte proiecte, pentru lucrările executanților, nu intră în categoria cheltuielilor eligibile finanțate din Fondul pentru mediu și că, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, nu se decontează profitul și T.V.A.-ul aferent, aceste sume trebuind suportate de către beneficiarii finanțărilor din Fondul pentru Mediu, un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor pentru protecția mediului.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, categoriile de cheltuieli eligibile sunt:

„

a)

Actualizarea studiilor de fezabilitate, elaborarea și actualizarea proiectelor tehnice, inclusiv a studiilor de specialitate necesare realizării investițiilor din cadrul Programului (numai pentru solicitanții care vor fi acceptați în Program). Valoarea acestora se decontează în procent de maximum 8% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului;

b)

Realizarea obiectivelor de investiții, în conformitate cu indicatorii tehnico-economici aprobați prin hotărâre a consiliului local;

c)

Taxa pe valoarea adăugată”.

Conform prevederilor art. 4 din ordin, categoriile de cheltuieli neeligibile sunt:

„a) Costul unui eventual credit contractat de beneficiar pentru partea de contribuție proprie, respectiv cheltuieli bancare, comisioane, diferențe de curs valutar etc.

;

b)

Costuri de exploatare ale instalațiilor existente sau realizate în cadrul proiectului (instalații de iluminat, irigații etc.)

;

c)

Alte taxe și cheltuieli, dacă nu sunt expres prevăzute la categoria de cheltuieli eligibile.”

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu:

„(3)

Comitetul de avizare analizează și aprobă prin vot:

a)

manualul de operare, inclusiv metodologia de selectare, aprobare și finanțare a proiectelor;

b)

planul anual de lucru, inclusiv categoriile de proiecte eligibile pentru finanțare;

c)

proiectele ce urmează să fie finanțate din Fondul pentru mediu, dintre cele propuse de Comitetul director;

d)

modalitățile de susținere financiară a proiectelor.”

Așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, Comitetul Director din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu, în mod nelegal, a modificat prin Hotărârea din data de 27 aprilie 2009 categoriile de cheltuieli eligibile stabilite expres și limitativ de art. 3 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, în sensul majorării cheltuielilor eligibile cu profitul și T.V.A.-ul aferent acestuia, astfel că decontarea profitului și a T.V.A.-ului aferent s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 3, coroborate cu cele ale art. 4 din Ordinul nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, prin raportare la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că obiectul prezentei cauze îl reprezintă excepția de nelegalitate a măsurii dispuse la pct. 4 din Decizia nr. 4/2010 și a procesului-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010, acte emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI - Direcția 2, în ceea ce privește constatarea cuprinsă la pct. 4 - „Decontarea nelegală a cotei de profit și T.V.A. aferent acestuia pentru unele proiecte și a cotei de profit pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27 aprilie 2009”.

Actele administrative supuse cenzurii instanței de contencios administrativ în prezenta cauză au fost emise în baza O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu și a Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități.

În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu alte cuvinte, verificarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.

Cum prin actele administrative criticate nu se contravine prevederilor O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu și nici ale Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, corect a reținut prima instanță că excepția invocată este nelegală.

Asupra susținerilor recurentului potrivit cărora încadrarea în prevederile Ordinului nr. 1166 din 17 iulie 2007 al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile rezidă în aceea că indicatorii tehnico economici aprobați prin art. 2 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brăila nr. 262 din 15 august 2007 cuprind și profitul cu T.V.A. ca și componentă a devizelor de lucrări, precum și a celor potrivit cărora devizele aprobate de către Consiliul Local Municipal Brăila sunt întocmite cu respectarea legislației în materie, respectiv H.G.R. nr. 28/2008, este competentă a se pronunța instanța învestită cu soluționarea litigiului în fond, întrucât analiza efectuată de instanța de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate este limitată la verificarea legalității actului administrativ în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin sentința recurată, a respins în mod corect excepția de nelegalitate invocată, astfel că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Brăila prin primar și secretar împotriva sentinței civile nr. 1019 din 15 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.