ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brăila la data de 5 iunie 2014 sub nr. 12339/196/2014, reclamanta Asociația

de Proprietari nr. X Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC M.B. SA București

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata

sumei de 6.716,61 RON, reprezentând cote de contribuție conform sentinței civile

nr. 4454/2011 a Judecătoriei Brăila, a sumei de 748,44 RON reprezentând cote de

contribuție aferente perioadei mai/septembrie 2011, 748,44 RON reprezentând penalități

de întârziere, a sumei de 372 RON, reprezentând cheltuieli de executare a fostului

chiriaș, precum și plata sumei de 16.357 RON, cu titlu de contribuție restantă și

penalități pentru perioada octombrie 2011/aprilie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare

pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția

prescripției pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 5 iunie 2011.

La termenul de

judecată din 3 iulie 2014, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că înțelege

să se judece pe calea dreptului comun, sens în care s-a comunicat o copie de pe

cererea de modificare pârâtei și s-a acordat un termen pentru depunerea întâmpinării,

iar pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brăila,

motivat de faptul că sediul pârâtei este în București.

Prin sentința

civilă nr. 5375/2014 Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale

și a dispus declinarea competenței de soluționare la Judecătoria sectorului 2 București.

Judecătoria sectorului

2 a invocat excepția necompetenței teritoriale raportat la art. 113 alin. (2) C.

proc. civ. și a reținut că, în conformitate cu art. 113 alin. (2) C. proc. civ.,

când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate

profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea,

cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția

căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute

sau care urmează să se execute în acel loc.

În speță, pârâta

SC M.B. SA având dreptul de proprietate asupra spațiului comercial intitulat „unitatea

nr. Y”, situat la parterul imobilului, a înțeles să asigure pe calea încheierii

unui contract de închiriere folosința acestuia, inclusiv a spațiilor comune aflate

în administrarea reclamantei, în beneficiul chiriașului. Or, darea în locațiune

a unui spațiu comercial reprezintă o activitate profesională în înțelesul art. 113

alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte,

obligația de a plăti cotele de întreținere corespunzătoare folosirii părților comune

ale imobilului s-a născut la locul desfășurării acestei activități profesionale,

astfel încât, în mod greșit, a admis Judecătoria Brăila excepția necompetenței teritoriale,

prin nesocotirea prevederilor art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența

de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brăila, și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

în vederea soluționării lui.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art.

133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență,

Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente,

prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate

sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Regula generală

în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. adoptat

prin Legea nr. 134/2010, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce

la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel”.

Prezenta cauză

are ca obiect acțiunea în obligația de plată a cotelor de întreținere corespunzătoare

folosirii imobilului proprietatea pârâtei. În aceste condiții devin incidente dispozițiile

care reglementează competența alternativă respectiv art. 113 alin. (2) C. proc.

civ., raportat la art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta are alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispozițiile legale

evocate, iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială

alternativă, conform art. 116 C. proc. civ., dreptul de a decide care dintre instanțele

deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantei.

Din această perspectivă,

se constată că în raport de obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 113

alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Brăila

fiind prima sesizată, acesteia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Față de dispozițiile

legale mai sus arătate, Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 17 martie 2015.