ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 5 iunie 2014 sub nr. 12339/196/2014, reclamanta Asociația de Proprietari nr. X Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC M.B. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6.716,61 RON, reprezentând cote de contribuție conform sentinței civile nr. 4454/2011 a Judecătoriei Brăila, a sumei de 748,44 RON reprezentând cote de contribuție aferente perioadei mai/septembrie 2011, 748,44 RON reprezentând penalități de întârziere, a sumei de 372 RON, reprezentând cheltuieli de executare a fostului chiriaș, precum și plata sumei de 16.357 RON, cu titlu de contribuție restantă și penalități pentru perioada octombrie 2011/aprilie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și excepția prescripției pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 5 iunie 2011. La termenul de judecată din 3 iulie 2014, reclamanta și-a modificat acțiunea arătând că înțelege să se judece pe calea dreptului comun, sens în care s-a comunicat o copie de pe cererea de modificare pârâtei și s-a acordat un termen pentru depunerea întâmpinării, iar pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Brăila, motivat de faptul că sediul pârâtei este în București. Prin sentința civilă nr. 5375/2014 Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare la Judecătoria sectorului 2 București.

Judecătoria sectorului 2 a invocat excepția necompetenței teritoriale raportat la art. 113 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că, în conformitate cu art. 113 alin. (2) C. proc. civ., când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce și la instanța în circumscripția căreia se află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc. În speță, pârâta SC M.B. SA având dreptul de proprietate asupra spațiului comercial intitulat „unitatea nr. Y”, situat la parterul imobilului, a înțeles să asigure pe calea încheierii unui contract de închiriere folosința acestuia, inclusiv a spațiilor comune aflate în administrarea reclamantei, în beneficiul chiriașului.

Or, darea în locațiune a unui spațiu comercial reprezintă o activitate profesională în înțelesul art. 113 alin. (2) C. proc. civ. Pe de altă parte, obligația de a plăti cotele de întreținere corespunzătoare folosirii părților comune ale imobilului s-a născut la locul desfășurării acestei activități profesionale, astfel încât, în mod greșit, a admis Judecătoria Brăila excepția necompetenței teritoriale, prin nesocotirea prevederilor art. 113 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brăila, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în vederea soluționării lui.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Prezenta cauză are ca obiect acțiunea în obligația de plată a cotelor de întreținere corespunzătoare folosirii imobilului proprietatea pârâtei. În aceste condiții devin incidente dispozițiile care reglementează competența alternativă respectiv art. 113 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ. Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispozițiile legale evocate, iar pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, conform art. 116 C. proc.

civ., dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantei. Din această perspectivă, se constată că în raport de obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Brăila fiind prima sesizată, acesteia îi revine competența de soluționare a cauzei. Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 17 martie 2015.