ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1066/2014

Decizia nr. 1066/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele CN B. SA și SC C. SA, constatarea nulității absolute a contractului de servicii din 14 august 2008.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2008, autoritatea contractantă Poșta a demarat prin anunțul de participare din 1 mai o procedură de achiziție publică cu scopul atribuirii contractului de achiziție publică având ca obiect "servicii de curățenie, mentenanță și întreținere clădiri și instalații", procedură ia care a participat un singur ofertant, respectiv asocierea SC D. SRL, în calitate de lider și SC E. SA.

Procedura susmenționată a fost anulată ulterior de către Poștă, în temeiul art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006 având în vedere faptul că, așa cum rezultă din Raportul procedurii din 11 iulie 2008, prețul din propunerea financiară a ofertantului "depășește valoarea fondurilor care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziție".

Ulterior anulării procedurii de licitație, autoritatea contractantă a încheiat, în urma unei negocieri directe cu asocierea SC E. SRL, în calitate de lider și SC E. SA contractul din 14 august 2008 cu o durată de 4 ani și o valoare de 148.000.000 lei.

Reclamanta a arătat că atribuirea contractului susmenționat a fost făcută cu eludarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, și a solicitat anularea acestuia.

Prin întâmpinările depuse, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, pârâta SC E. SRL, invocând și excepția lipsei de interes.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2012, a fost introdusă în cauză SC C. SA, succesoarea pârâtei SC E. SRL.

Prin sentința civilă nr. 7203 din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes; a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a apreciat, în esență, că dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile contractului de prestări servicii încheiat între pârâte, în condițiile în care achiziția de servicii privește desfășurarea altor activități decât a celei relevante în sectorul poștă, respectiv a unor activități de natură administrativă care nu au decât o legătură conjuncturală cu activitatea relevantă, și raportat la dispozițiile art. 243 din O.U.G. nr. 34/2006.

Excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC C. SA, a fost respinsă cu motivarea că art. 2 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 525/2007 prevede că A. supraveghează modul de funcționare a sistemului de achiziții publice și de atribuire a contractelor de achiziție publică, dispunând, după caz, aplicarea sancțiunilor prevăzute de legislația în vigoare din domeniul achizițiilor publice, iar nulitatea absolută a unui contract nu poate fi acoperită prin denunțarea sau executarea sa.

Împotriva sentinței civile nr. 7203 din 19 decembrie 2012 a formulat recurs reclamanta A., solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii sale și constatării nulității absolute a contractului de servicii din 14 august 2008 încheiat între intimate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea solicitării de casare, recurenta a susținut, în esență, că aprecierea instanței de fond că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, ca reprezentând interpretarea defectuoasă a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 229 alin. (2) și ale art. 240 din O.U.G. nr. 34/2006, situație asimilabilă lipsei cercetării fondului.

În continuare, evocând contextul încheierii contractului criticat, recurenta a susținut, în esență, că intimata CN B. SA s-a prevalat fără temei de dispozițiile art. 110 din O.U.G. nr. 34/2006, procedura de atribuire a contractului fiind, în consecință, lovită de nulitate absolută.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie „constatarea nulității absolute a contractului de servicii din 14 august 2008”.

Recurenta-reclamantă A. și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2004, invocând ca și cauze de nulitate a contractului mai sus amintit, eludarea dispozițiilor legale din această ordonanță.

În raport de acest obiect, judecătorul fondului, înainte de a analiza „motivele de nulitate” invocate, a avut a se pronunța dacă în cauză, față de obiectul contractului a cărui anulare se solicită sunt sau nu aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Sub acest aspect, Curtea constată că motivele de recurs prin care recurenta-reclamantă susține că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, pentru următoarele considerente:

Contractul de achiziție publică din 2008 încheiat între intimata-pârâtă CN B. SA, în calitate de beneficiar și SC E. SRL (în prezent SC C. SA) a avut ca obiect prestări de serviciu, respectiv: „serviciu de curățenie, mentenanță și întreținere clădiri și instalații”. Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, obiectul contractului de prestări servicii încheiat între cele două părți îl constituie: servicii de mentenanță și întreținere clădiri și instalații aferente locațiilor în care CN B. SA își desfășoară activitatea, servicii de curățenie de inspecție tehnică, de obținere a avizelor I.S.C.I.R., managementul activității și personalului de întreținere și curățenie, servicii de dezinsecție, deparazitare și deszăpezire.

Dat fiind obiectul și natura acestui contract, Curtea constată că în cauză sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 243 din O.U.G. nr. 34/2006, în raport de care „(…) ordonanța de urgență nu se aplică pentru contractele atribuite de către autoritatea contractantă care se încadrează în una din categoriile prevăzute la art. 8 lit. d) sau e) și care au ca obiect achizițiile de produse, servicii sau lucruri destinate desfășurării altor activități decât cele relevante”.

În mod incontestabil intimata-pârâtă CN B. SA este autoritate contractantă în sensul dispozițiilor art. 8 lit. d) coroborat cu art. 229 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât derulează servicii în sectorul „poștă”, așa cum sunt aceste tipuri de servicii definite în art. 240 din aceeași ordonanță.

Cu alte cuvinte, activitatea relevantă în sectorul „poștă” este definită în chiar cuprinsul ordonanței prin enumerarea serviciilor la art. 240 lit. a)-g).

Așa fiind, achiziția unor servicii care nu au o strânsă legătură cu efectuarea activității relevante (cazul contractului a cărui anulare se solicită) nu pot determina caracterul de contract sectorial. În acest sens, legiuitorul a înțeles ca pe cale de excepție să prevadă că acestor contracte nu li se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 (art. 243).

În cauza dedusă judecății este evident că obiectul contractului a cărui anulare se solicită nu se regăsește printre activitățile relevante sectorului de utilitate publică „poștă”, așa cum acestea sunt enumerate și descrise în art. 240 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

În consecință, câtă vreme activitățile contractante de intimata-pârâtă CN B. SA „curățenie, mentenanță, întreținere clădiri și instalații, curățenie, dezinfecție, deratizare, deszăpezire”, nu sunt dintre cele pe care legea le consideră în mod expres relevante pentru acest sector, contractul de achiziție pentru aceste servicii nu poate să cadă sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, conform dispozițiilor art. 243 din același act normativ.

Prin motivele de recurs invocate la pct. II din recursul scris, recurenta-reclamantă a susținut și dezvoltat cauzele de nulitate ale aceluiași contract invocând, în esență, nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Având în vedere însă că, așa cum s-a reținut mai sus, Curtea a constatat că prevederile acestui act normativ nu se aplică contractului în cauză, analizarea motivelor invocate, care de altfel au fost și la fond susținute, este irelevantă.

În concluzie, față de cele mai sus arătate și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 7203 din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.