ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2578/2012

Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată la data de 23 decembrie 2010 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta Autoritatea Națională Pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (în continuare A.N.R.M.A.P.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională Poșta Română SA (în continuare C.N.P.R.) și SC G.C.S. SRL, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale încheiate la contractul de servicii din 27 aprilie 2006 și 27 aprilie 2006, respectiv: 1. Actul adițional nr. 1/2006 înregistrat la 30 noiembrie 2006;

Actul adițional nr. 2/2007 înregistrat la 30 ianuarie 2007;

Actul adițional nr. 3 înregistrat la 02 martie 2007;

Actul adițional nr. 4 înregistrat la 25 iunie 2007;

Actul adițional nr. 5 înregistrat la 24 iulie 2007;

Actul adițional nr. 6 înregistrat la 31 iulie 2007;

Actul adițional nr. 7 înregistrat la 08 noiembrie 2007;

Actul adițional nr. 8 înregistrat la 28 decembrie 2007;

Actul adițional nr. 9 înregistrat la 26 martie 2008;

Actul adițional nr. 10 înregistrat la 15 mai 2008;

Actul adițional nr. 10 bis înregistrat la 29 mai 2008;

Actul adițional nr. 11 înregistrat la 4 februarie 2008;

Actul adițional nr. 12 înregistrat la 24 iunie 2010;

Actul adițional nr. 13 înregistrat la 02 iulie 2008;

Actul adițional nr. 13 bis/2008 înregistrat la 01 august 2008;

Actul adițional nr. 14 înregistrat la 28 august 2010;

Actul adițional nr. 15 înregistrat la 29 septembrie 2008; În motivarea acțiunii, autoritatea publică reclamantă a susținut, că autoritatea contractantă a încheiat direct cu operatorul economic SC G.C.S. SRL actele adiționale menționate mai sus, suplimentând cantitățile de servicii ce fac obiectul contractului din 27 aprilie 2006, 27 aprilie 2006, în sensul că s-a suplimentat numărul de kilometrii parcurși pentru efectuarea obiectului contractului. Ulterior atribuirii acestui contract, Compania Națională Poșta Română S.A. a achiziționat nejustificat, noi servicii, afectând noi sume de bani din fondurile publice pentru achitarea acestora, încheind actele adiționale, cu eludarea prevederile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006. S-a argumentat că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 (19 aprilie 2006), Compania Națională Posta Română S.A. a dobândit calitatea de autoritate contractantă, iar pentru serviciile care fac obiectul acestei suplimentări, Compania avea obligația să atribuie un nou contract de achiziție publică, cu respectarea prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, chiar dacă, Contractul din 27 aprilie 2006, 27 aprilie 2006 a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, actele adiționale aferente contractului au fost încheiate sub incidența noilor dispoziții legale în materia administrației publice. Prin încheierea actelor adiționale la contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006 și 27 aprilie 2006, Compania Națională Poșta Română S.A. a procedat la o suplimentare a serviciilor prevăzute în contractul inițial. Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 251 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: "autoritatea contractantă are obligația de a atribui contractul sectorial, de regulă, prin aplicarea procedurilor de licitație deschisă, licitație restrânsă sau negociere cu publicarea prealabilă a unui anunț de participare", dar și a dispozițiilor art. 229 alin. (2), precum și a art. 2 din aceeași ordonanță. În consecință, a susținut reclamanta, având în vedere că valoarea contractului inițial s-a modificat prin actele adiționale și că obiectul contractului este esențial în stabilirea procedurilor de achiziție publică, autoritatea contractantă avea obligația de a respecta O.U.G. nr. 34/2006, în sensul organizării unei proceduri conform legii. Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 296 1 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora „fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita instanței de judecată în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive; e) atunci când autoritatea contractantă urmărește dobândirea execuției unei lucrări, a unui serviciu sau a unui produs, fapt care ar încadra contractul respectiv fie în categoria contractelor de achiziție publică, fie în categoria contractelor de concesiune de lucrări publice ori de concesiune de servicii, însă autoritatea contractantă încheie un alt tip de contract decât acestea sau nu încheie niciun contract, cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă". Având în vedere toate argumentele prezentate și ținând cont de prevederile art. 296 1 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006 precum și de faptul că pârâta în calitate de autoritate contractantă care desfășoară activități relevante în domeniul poștei nu a aplicat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea reclamantă a solicitat admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a actelor adiționale încheiate între Compania Națională Poșta Română S.A. și SC G.C.S. SRL. Pârâta SC G.C.S. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală activă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. S-a susținut că, în raport de prevederile legale aplicabile A.N.R.M.A.P. nu are dreptul de a solicita constatarea nulității absolute a Actelor Adiționale, invocându-se, în acest sens prevederile art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora". Astfel, a precizat pârâta, Contractul este guvernat, potrivit acestui articol, de dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, iar nu de cele ale O.U.G. nr. 34/2006, deoarece la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, Contractul era în curs de executare. În ceea ce privește fondul litigiului pârâta a arătat că, modificările aduse unui contract existent nu constituie o nouă atribuire a unui contract de achiziții publice de servicii. A subliniat că, în cadrul dreptului comunitar al achizițiilor publice, ”În situația în care contractul inițial a avut ca obiect o achiziție publică, o modificare ulterioară a conținutului va pune întotdeauna problema dacă trebuie (eventual din nou) să fie organizată o procedură de atribuire. De regulă, un astfel de caz va da naștere unui conflict între efortul de a permite o continuare cât mai eficientă a executării contractului, pe de o parte, și necesitatea asigurării egalității de șanse pentru toți actualii și potențialii adjudecatari, pe de altă parte". Totodată pârâta a susținut că, modificările aduse de Actele Adiționale nu pot fi considerate substanțiale, raportat la cele trei criterii impuse de jurisprudența europeană. Pârâta Compania Națională Poșta Română SA, a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 și urm. C. proc. civ. prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești în conformitate cu legislația aplicabilă. Curtea, în raport cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a pus în discuția părților, la termenul din 28 noiembrie 2011, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a promova această acțiune, excepție invocată de societatea comercială pârâtă, SC G.C.S. SRL, și care, a fost soluționată la acel termen, în sensul respingerii. Curtea a reținut că, A.N.R.M.A.P. a fost înființată ca instituție publică cu personalitate juridică, sub autoritatea Guvernului în scopul formulării, promovării și implementării politicii în domeniul achizițiilor publice. În acest scop, în art. 3 din O.U.G. nr. 74/2005, autorității i-au fost conferite o serie de funcții între care și aceea de monitorizare, analiză, evaluare și supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică. În ceea ce privește atribuțiile corespunzătoare acestei funcții, în temeiul art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 74/2005, președintele autorității a emis ordine succesive prin care, între alte atribuții a fost concretizată aceea privind aplicarea sancțiunii și formularea de acțiuni în constatarea nulității absolute a contractelor/acordurilor în privința cărora organele de control au constatat încălcarea dispozițiilor legale incidente (art. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 107/2009). Astfel fiind, prin încheierea din 28 noiembrie 2011 s-a constatat, că A.N.R.M.A.P. are calitate procesuală activă în acțiunea de față, în raport cu obiectul acesteia. Prin sentința nr. 7511 din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională Poșta Română SA și SC G.C.S. SRL și a anulat 17 Acte adiționale la Contractul de Prestări Servicii din 27 aprilie 2006, 27 aprilie 2006. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: La data de 27 aprilie 2006 între cele două pârâte, Compania Națională Poșta Română și SC G.F.R. SRL, s-a încheiat Contractul de prestări servicii. Obiectul Contractului a privit serviciile de administrare a numerarului, conform procedurilor indicate în anexe, cuprinzând două mari operațiuni, procesare și depozitare de numerar, și respectiv transport de valori. În ceea ce privește durata Contractului, Curtea a observat că a fost convenită pe 5 ani de la data semnării, adică din 27 aprilie 2006 și până la data de 27 aprilie 2011. Totodată, Curtea a reținut că, după intrarea în vigoarea O.U.G. nr. 34/2006, între părți, au fost încheiate mai mult de 17 acte adiționale, acte prin care s-a convenit asupra rutelor de transport și facturare, tarifele practicate, eșalonarea unor debite restante, graficul de eșalonare, dar și asupra prețului și duratei de valabilitate a contractului, fiind prelungită cu 5 ani, de la Termenul de implementare a unui program investițional, respectiv de la 31 decembrie 2008 la 31 decembrie 2013. În exercitarea atribuțiilor conferite de lege, A.N.R.M.A.P. a demarat la sediul pârâtei C.N.P.R., un control, având în vedere faptul că, aceasta, în calitate de autoritate contractantă a încheiat cu cealaltă pârâtă SC G.C.S. SRL o serie de acte adiționale la Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006, fără respectarea procedurilor de atribuire prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006. În cauză, societățile comerciale pârâte nu au contestat realitatea contestărilor consemnate în Raportul de control din 19 iunie 2009 din cadrul A.N.R.M.A.P., în urma căruia au fost aplicate amenzi în cuantum total de 310.000 lei pentru : -”aplicarea fără o justificare temeinică a procedurii de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare; - atribuirea fără aplicarea vreunei proceduri a unor contracte de furnizare servicii, prin care obiectul de activitate influențează direct sau indirect, activitatea relevantă de la art. 229 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006; - lipsa promovării concurenței, în cazul contractelor a căror atribuire nu intra sub incidența O.U.G. nr. 34/2006; - utilizarea unor criterii de calificare ca factori de evaluare; - încălcarea principiilor tratamentului egal și nediscriminatoriu.” Totodată, pentru înlăturarea consecințelor produse ca urmare a încălcării dispozițiilor legale citate mai sus, în temeiul disp. art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 74/2006, autoritatea a acționat în judecată C.N.P.R. și SC G.C.S. SRL, solicitând, în temeiul art. 296 1 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, Ordinului nr. 107/2009 al A.N.R.M.A.P. pentru aprobarea Regulamentului privind supravegherea modului e atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, anularea unui nr. de 17 acte adiționale, enumerate mai sus. În ceea ce privește sancțiunile contravenționale care au fost aplicate, Curtea a reținut că, plângerea contravențională formulată de C.N.P.R. a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 1344 din 21 aprilie 2011 de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, fiind confirmată astfel legalitatea constatărilor și sancțiunilor aplicate de A.N.R.M.A.P. în baza Raportului de control încheiat de organele competente din cadrul acestei autorități. Relativ la apărarea pârâtei SC G.C.S. SRL, referitoare la faptul că încheierea actelor adiționale la contract nu este supusă legislației privind achizițiile publice și că, sancțiunea nulității actelor adiționale nu este prevăzută de legislația incidentă, Curtea a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 204 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 atât în cazul contractului de achiziție inițial, cât și tuturor actelor adiționale care, ulterior modifică, completează, etc., contractul inițial. În ceea ce privește invocarea de către pârâtă a cauzei C-454/06 a C.J.U.E. susținând indirect că, actele adiționale ar constitui o ”adaptare a conținutului contractului la împrejurările modificate…”, prima instanță a apreciat că această susținere nu este reală, din moment ce, prin actele adiționale litigioase au fost modificate: durata contractului, prețul, etc., deci elemente fundamentale, importante ale contractului. Referitor la cea de-a doua susținere a pârâtei, Curtea a reținut că în cazul actelor adiționale nu au fost respectate dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind principiile achizițiilor publice, astfel că, în temeiul disp. art. 296 1 alin. (1) lit. a) și e) din O.U.G. nr. 34/2006, A.N.R.M.A.P. are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958, constatarea nulității absolute a contractelor atunci când acestea au fost atribuite de autoritatea contractantă fără respectarea obligațiilor referitoare la publicarea unui anunț/unei invitații de participare conform prevederilor acestei ordonanțe, precum și atunci când, autoritatea contractantă urmărește dobândirea execuției unei lucrări, a unui serviciu, sau a unui produs, fapt care ar încadra contractul respectiv fie în categoria contractelor de achiziție publică, fie în categoria contractelor de concesiune de lucrări publice, ori de concesiune de servicii, însă, autoritatea contractantă încheie un alt tip de contract decât acestea sau nu încheie niciun contract, cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. Astfel fiind, instanța de fond a concluzionat că, sancțiunea nulității actelor adiționale litigioase reprezintă sancțiunea legală prevăzută de dispozițiile normative citate mai sus, aplicabile pe deplin în cauza de față. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 7511 din data de 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, precum și a încheierii pronunțate în data de 28 noiembrie 2011 de aceeași instanță, a declarat recurs în termen legal pârâta SC G.C.S. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (prescurtat A.N.R.M.A.P.) și obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei. Recurenta a susținut, prin motivele cererii de recurs, că sentința instanței de fond nu cuprinde în concret motivele pentru care a fost constatată nulitatea absolută a fiecăruia dintre cele 17 acte adiționale analizate, limitându-se la a reține faptul că după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 au fost încheiate mai mult de 17 acte adiționale la Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006 cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la achizițiile publice, invocând dispozițiile art. 204 alin. (1) din Ordonanță, confundând regimul juridic al actelor adiționale cu regimul juridic al contractului pe care îl modifică, lăsând să se înțeleagă faptul că orice amendament adus unui contract de achiziții publice trebuie suspus procedurilor de atribuire, ori, potrivit dispozițiilor art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 executarea contractului în litigiu era supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, și anume O.U.G. 60/2001 și H.G. 461/2001, această normă tranzitorie reglementând situațiile juridice ale contractelor în curs de executare și ale procedurilor de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a Ordonanței. Se mai susține de către recurentă că prin soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a A.N.R.M.A.P. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și O.U.G. nr. 74/2005, considerând că legiuitorul a conferit A.N.R.M.A.P. o calitate procesuală activă specială, în exercitarea unor atribuții de ordine publică, fiind avute în vedere exclusiv dispozițiile O.U.G. nr. 74/2005, fără o raportare la textele legale care să reglementeze posibilitatea formulării de acțiuni în constatarea nulității contractelor de natura celui ce face obiectul prezentei cauze, contractul în litigiu fiind guvernat de O.U.G. nr. 60/2001 și H.G. 461/2001 pe durata întregii sale existențe, care nu reglementează posibilitatea A.N.R.M.A.P. de a uza de acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de achiziții publice încheiate sub imperiul acestei Ordonanțe. O altă critică adusă hotărârii instanței de fond este aceea că nu au fost avute în vedere criteriile jurisprudențiale ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (prescurtat C.J.U.E.) care atrag necesitatea urmării procedurilor de achiziție publică, apreciindu-se în mod greșit de către instanță că actele adiționale litigioase constituie o modificare a elementelor fundamentale, importante ale contractului și nu o adaptare a conținutului contractului la împrejurările modificate. În susținerea acestui motiv se invocă faptul că instanța avea obligația să caute soluții în dreptul comunitar al achizițiilor publice, care, în Cauza C-454/2006 Pressetext Nachrichenagentur vs. Republik Osterrich, a avut în vedere problema amendamentelor la un astfel de contract, aducând clarificări în ceea ce privește criteriile obiective în funcție de care modificările aduse unui contract de achiziții publice pot fi apreciate ca substanțiale, astfel încât acestea să necesite desfășurarea în prealabil a unei proceduri de atribuire. Prin raportare la aceste criterii impuse de jurisprudența C.J.U.E. se susține de către recurentă că modificările aduse contractului prin actele adiționale litigioase nu sunt substanțiale, deoarece nu ar fi permis acceptarea altor ofertanți decât cei admiși inițial și nu ar fi permis selectarea unei alte oferte decât cea reținută inițial, și nu au extins contractul într-o măsură importantă, la servicii care nu au fost prevăzute inițial și nu au schimbat echilibrul economic al contractului în favoarea SC G.C.S. SRL. Concluzionând, se arată de către recurentă că modificările aduse contractului prin actele adiționale litigioase nu reprezintă modificări substanțiale în sensul instituit de jurisprudența C.J.U.E. și, prin urmare, nu sunt supuse rigorilor procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, instanța de fond dezvoltând un raționament juridic eronat care a condus la adoptarea unei sentințe vădit nelegale și netemeinice. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 și art. 299 și următoarele C. proc. civ., O.U.G. nr. 60/2001, O.U.G. nr. 34/2006 și Directiva 92/50/CEE. Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice s-a solicitat respingerea recursului formulat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 7511 din 12 decembrie 2011 și constatarea nulității absolute a celor 17 acte adiționale la contractul din 27 aprilie 2006 și 27 aprilie 2006, susținând că sentința atacată cuprinde toate motivele de fapt și de drept atât în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active a A.N.R.M.A.P. cât și în ceea ce privește constatarea nulității celor 17 acte adiționale. Privitor la excepția lipsei calității procesuale active a A.N.R.M.A.P. se arată că în mod corect a fost respinsă, raportându-se la dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 74/2005, art. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 107/2009 și art. 296 1 din Ordonanță, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 298 din Ordonanță și nici cele din O.U.G. nr. 60/2001, așa cum susține recurenta, întrucât dreptul A.N.R.M.A.P. de a formula acțiunea în constatarea nulității acestor acte adiționale este recunoscut de art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la cele 17 acte adiționale la contract, prin care s-a creat o situație juridică nouă, se arată că trebuiau să fie încheiate sub imperiul noilor dispoziții legale, în conformitate cu principiul neretroactivității și principiul aplicării imediate a legii civile noi, interpretarea dispozițiilor art. 298 din Ordonanță realizându-se în sensul că orice modificare a obiectului, prețului, duratei contractului, modificări care sunt importante în materia achizițiilor publice, trebuie realizată utilizând o procedură concurențială. Referitor la motivul invocat de recurentă făcând trimitere la jurisprudența C.J.U.E. se susține în întâmpinare că argumentele reținute de C.J.U.E. în practica judiciară referitoare la un act normativ abrogat nu pot fi reținute de către instanța care judecă prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 82 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii. În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 308 C. proc. civ. și O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare. Prin concluziile scrise depuse în cauză intimata pârâtă Compania Națională Poșta Română S.A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de SC G.C.S. SRL, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 7511 din data de 12 decembrie 2011 dată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. 3. Soluția dată recursului. Recursul este nefondat. I. În mod corect, prin încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice. Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are în mod evident calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității actelor adiționale la contract, această calitate procesuală fiind conferită în mod expres de prevederile art. 296 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data sesizării instanței, potrivit cărora” (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 294 și în măsura în care un operator economic nu a utilizat o cale de atac în acest sens, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice are dreptul de a solicita instanței de judecată, în condițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, constatarea nulității absolute a contractelor, pentru următoarele motive: a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligațiile referitoare la publicarea unui/unei anunț/invitații de participare, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență; b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 256 3 alin. (3), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia achizițiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160; d) contractul de achiziție publică, contractul de concesiune de lucrări publice sau contractul de concesiune de servicii a fost încheiat cu nerespectarea cerințelor minime prevăzute de autoritatea contractantă în caietul de sarcini sau, deși sunt respectate cerințele respective, contractul a fost încheiat în condiții mai puțin favorabile decât cele prevăzute în propunerile tehnică și/sau financiară care au constituit oferta declarată câștigătoare; e) atunci când autoritatea contractantă urmărește dobândirea execuției unei lucrări, a unui serviciu sau a unui produs, fapt care ar încadra contractul respectiv fie în categoria contractelor de achiziție publică, fie în categoria contractelor de concesiune de lucrări publice ori de concesiune de servicii, însă autoritatea contractantă încheie un alt tip de contract decât acestea sau nu încheie niciun contract, cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”. Prevederile art. 296 1 din O.U.G. nr. 34/2006 au caracterul unor dispoziții de procedură, fiind prin urmare de imediată aplicare. Prin derogare de la dreptul comun, potrivit căruia, în principiu, au calitate procesuală părțile contractului, respectiv ale raportului juridic dedus judecății, legea recunoaște A.N.R.M.A.P. o calitate procesuală specială, în exercitarea unor atribuții de ordine publică. Prin urmare, rezultă că, în ipoteza unui conflict de legi în timp cu privire la raportul juridic dedus judecății, legea aplicabilă pentru determinarea unei asemenea calități procesuale active este legea în vigoare la data sesizării instanței de către Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, iar nu legea aplicabilă contractelor sau actelor adiționale cu privire la care s-a cerut să se constate nulitatea. Chestiunea referitoare la aplicabilitatea sau nu, în litigiu, a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, este o împrejurare care ține de fondul pricinii, cu alte cuvinte de temeinicia sau netemeinicia acțiunii, iar nu de calitatea procesuală a A.N.R.M.A.P. II. Cu privire la criticile încadrate în motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Pentru a fi în situația unei motivări în concordanță cu exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este necesar ca instanța să răspundă în mod detaliat fiecărui argument în parte invocat de către parte. În cauză, se constată că judecătorul fondului a procedat, prin sentința atacată, la o succintă dar corespunzătoare motivare a soluției pe care a adoptat-o, concluziile sale fiind judicios argumentate prin raportare la obiectul pricinii, la starea de fapt reținută, la probatoriul administrat și la dispozițiile contractuale și legale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile. În condițiile în care o motivare a instanței de judecată nu trebuie să fie exhaustivă, fiind suficient numai ca ea să fie clară și precisă cu privire la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției din dispozitiv, se reține că nu era necesar ca prima instanță să analizeze fiecare act adițional în parte, atâta vreme cât problematica era comună tuturor acestora. III. Sunt neîntemeiate și criticile din recurs privitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. În primul rând, se constată că soluția adoptată de prima instanță este legală prin raportare la prevederile art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora ”Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”. În mod firesc, noțiunea de ”executare a contractului” presupune strict executarea obligațiilor pe care părțile și le-au asumat în cadrul respectivului contract, iar nu extinderea acestor obligații prin încheierea de acte adiționale la contract, acte adiționale prin care s-a procedat la modificarea substanțială a clauzelor contractuale inițial convenite. Prin urmare, astfel de acte adiționale, cum este cazul în speță, prin care s-a modificat în mod esențial clauzele contractuale inițiale (sub aspectul cantității serviciilor prestate, dar și sub aspectul duratei respectivelor obligații) nu pot reprezenta decât noi contracte, cărora trebuiau să li se aplice prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006. Dacă s-ar accepta că încheierea de acte adiționale la un contract ține de executarea acestuia, iar nu de formarea unui nou acord de voință, s-ar putea ajunge la concluzia de neacceptat că un contract încheiat sub imperiul vechii legislații în materia achizițiilor publice să nu înceteze niciodată, putând fi prelungit în mod succesiv de către părți prin acte adiționale emise în executarea contractului inițial. Or, prin raportare la principiile eficienței în utilizarea fondurilor publice, nediscriminării și tratamentului egal, o asemenea abordare nu poate fi însușită. Prin întocmirea, sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, a unor acte adiționale la contractul cu executare succesivă încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, anume în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2001, s-a creat o situație juridică nouă, căreia i se aplică legea în vigoare la data nașterii sale și nu legea din momentul nașterii actului inițial. În al doilea rând, se reține că soluția adoptată de prima instanță este legală și prin raportare la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene depusă la dosarul cauzei, neputându-se considera că actele adiționale deduse judecății nu reprezintă modificări substanțiale aduse contractului inițial. În ceea ce privește criteriul potrivit căruia cele convenite prin actele adiționale nu ar fi permis acceptarea altor ofertanți, se constată că acesta nu este aplicabil în litigiu, în sensul avut în vedere în cauza Pressetext, întrucât condițiile stabilite prin toate actele adiționale încheiate de recurentă cu Compania Națională ”Poșta Română” ar fi putut fi avute în vedere, în condiții de concurențialitate, de către alți ofertanți care ar fi putut oferi un preț mai bun. Nu este întrunit, în litigiu, nici criteriul potrivit căruia actele adiționale nu extind contractul, într-o măsură importantă, la servicii care nu au fost prevăzute inițial, în condițiile în care prin Actele adiționale nr. 1, 3, 6, 7, 10 și 13, s-au majorat tarifele și s-a prelungit durata contractuală, ceea ce echivalează cu o modificare substanțială a serviciilor contractate inițial. De asemenea, nu este aplicabil, în cauză, nici criteriul potrivit căruia actele adiționale nu au schimbat echilibrul economic al contractului în favoarea prestatorului, o concluzie contrară reieșind din analiza prevederilor cel puțin a Actului adițional nr. 7, prin care s-a modificat în mod structural contractul inițial nu numai prin majorarea duratei acestuia ci și prin obligația asumată de către C.N.P.R. de a solicita parcurgerea unui număr minim de kilometri lunar sub sancțiunea achitării prețului de transport indiferent de parcurgerea efectivă a traseului, ca și prin introducerea unor clauze deosebit de oneroase pentru C.N.P.R. în situația în care aceasta intenționa încetarea relației contractuale cu recurenta. În fine, se constată că soluția adoptată de prima instanță este legală și prin raportare la conținutul dispozițiilor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, neputându-se susține că lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale nu pot fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniente majore pentru autoritatea contractantă sau că, deși separabile de contractul inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia. Încheierea unor contracte, fie și prin acte adiționale, prin procedura negocierii directe reprezintă o excepție de strictă interpretare de la principiul transparenței consacrat de art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006. O asemenea procedură nu putea fi, în nicio împrejurare, urmată cel puțin în cazul Actului adițional nr. 7, care nu poate avea natura juridică a unui simplu act adițional, încadrabil în prevederile art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, el fiind în realitate un veritabil nou contract, încheiat fără parcurgerea procedurilor concurențiale prevăzute de legea achizițiilor publice. În raport de cele mai sus arătate, reiese că în mod corect judecătorul fondului, în temeiul prevederilor art. 296 1 alin. (1) lit. a) și e) din O.U.G. nr. 34/2006, a admis acțiunea reclamantei Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice și a dispus anularea Actelor adiționale nr. 1 – 15 la Contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006 încheiat între Compania Națională Poșta Română S.A în calitate de beneficiar și SC G.C.S. SRL în calitate de prestator. În aceste condiții, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză, iar hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta SC G.C.S. SRL împotriva sentinței civile nr. 7511 din data de 12 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.