ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1126/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, astfel cum a fost precizată, reclamanta A.N.R.M.A.P., în

contradictoriu cu pârâtele CN P.R. SA și SC G.S.M. SA (SC R.T. SA), a solicitat

constatarea nulității absolute a actelor adiționale încheiate la contractul din

27 aprilie 2006, respectiv actul adițional nr. 1 înregistrat din 27 aprilie 2006,

Actul adițional nr. 2 înregistrat din 29 mai 2007, Actul adițional nr. 3

înregistrat din 29 ianuarie 2008, Actul adițional nr. 4 înregistrat din 02

aprilie 2008 și Actul adițional nr. 5 înregistrat din 17 decembrie 2008.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 27 aprilie 2006, CN P.R. SA (denumită

Beneficiar) a încheiat contractul de prestări servicii din 27 aprilie 2006, cu

SC R.T. SA (denumită Prestator) și a susținut că, ulterior atribuirii acestui

contract, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, CN P.R. SA a prelungit

nejustificat durata contractului, achiziționând noi servicii, afectând noi sume

de bani din fondurile publice pentru achitarea acestora, prin încheierea a 5

acte adiționale, eludând astfel prevederile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006

deși, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 (la data de 19 aprilie

2006), pârâta a dobândit calitatea de autoritate contractantă, iar pentru

serviciile financiare care fac obiectul acestei suplimentări, aceasta avea

obligația să atribuie un nou contract de achiziție publică, cu respectarea

prevederilor art. 20 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta SC G.S.M. SA a invocat excepția de necompetență a

Curții de Apel București, pe care instanța a respins-o prin încheierea de

ședință din data de 29 martie 2011, precum și excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei, la care a renunțat ulterior. Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Prin Sentința civilă nr.

3082 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta A.N.R.M.A.P., în contradictoriu cu pârâtele CN P.R. SA

și SC G.S.M. SA (SC R.T. SA), ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că între CN P.R. SA și

SC R.T. SA, denumită ulterior SC G.S.M. SA, s-a încheiat Contractul de prestări

servicii din 27 aprilie 2008, cu obiectul menționat de reclamantă în motivarea

acțiunii, pe o durată de 5 ani.

Analizând conținutul pct.

13.3 din contract, conform căruia orice modificare a convenției poate fi făcută

doar în scris, prin acte adiționale, încheiate în aceeași formă ca și

documentul original și constatând împrejurarea că încheierea contractului de

prestări servicii s-a realizat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006,

Curtea a reținut că art. 298 din actul normativ menționat trebuie interpretat

în sensul că O.U.G. nr. 34/2006 este inaplicabilă în cazul contractelor

încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, inaplicabilitatea vizând inclusiv

prevederile art. 20, referitoare la obligația unei autorități contractante de a

atribui contractele de achiziție publică prin licitație, astfel încât actele

adiționale încheiate de pârâte sunt permise de contractul inițial, care scapă

reglementării O.U.G. nr. 34/2006.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat recurs A.N.R.M.A.P.

și CN P.R. SA.

2.1. În recursurile

formulate, cele două recurente au invocat critici care se circumscriu motivului

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că

instanța nu și-a motivat soluția, limitându-se la invocarea art. 298 din O.U.G.

nr. 34/2006 și reținând că prevederile acestei ordonanțe de urgență nu sunt

aplicabile contractului și nici actelor adiționale încheiate ulterior.

CN P.R. SA a

argumentat că interesul său în promovarea căii de atac este determinat de

faptul că, urmare a denunțării unilaterale a Contractului de prestări servicii din

27 aprilie 2006 (respectiv nr. 110 din 27 aprilie 2006) așa cum a fost

completat cu actele adiționale, SC G.S.M. SA a intentat acțiune în pretenții

care formează obiectul Dosarului nr. 20447/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

2.2. Separat,

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în mod generic, A.N.R.M.A.P.

a susținut critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când

este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În esență,

autoritatea publică recurentă a argumentat că instanța de fond a reținut în mod

greșit, în primul rând, că potrivit prevederilor art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006,

dispozițiile acestei ordonanțe de urgență nu sunt aplicabile, contractul de

prestări servicii fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act

normativ.

Pe de altă parte, autoritatea

publică recurentă a mai susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat

că prevederile art. 20 din această ordonanță de urgență nu sunt incidente în

privința actelor adiționale.

De asemenea, a mai

argumentat că judecătorul fondului a ajuns în mod eronat la concluzia că

potrivit pct. 13.3 din contractul de prestări servicii, orice modificare a

acestuia putea fi făcută prin acte adiționale, așa cum s-a procedat și în cauza

de față.

În concluzie, A.N.R.M.A.P.

a cerut admiterea recursului formulat, desființarea soluției instanței de fond

și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința anulării actelor

adiționale încheiate la contractul din 27 aprilie 2006.

2.3. Așa cum s-a

arătat în Încheierea din 2 februarie 2012, din oficiu, instanța de recurs a pus

în discuția părților problema admisibilității căii de atac, în raport cu

prevederile art. 285 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006.

2.4. Prin concluziile

scrise depuse, CN. P.R. SA a achiesat la excepția de inadmisibilitate a

recursurilor, ridicată din oficiu de instanța de recurs, iar cu privire la

fondul cauzei, a susținut aplicabilitatea prevederilor art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006,

potrivit cărora „Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire

în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data

inițierii acestora”.

2.5. În concluziile

scrise depuse, A.N.R.M.A.P. a susținut netemeinicia excepției, ridicată din

oficiu de instanța de recurs, argumentând că în cauză sunt incidente

prevederile art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care conferă

autorității „dreptul de a solicita instanței de judecată constatarea nulității

absolute a contractelor” în situațiile enumerate, situație în care hotărârea

Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, potrivit alin. (3) de la art.

296

1

.

În ceea ce privește

fondul cauzei, a reiterat argumentele considerentelor recursului scris,

solicitând admiterea acestuia.

de recurs

3.1. Cu privire la

admisibilitatea căii de atac a recursului

Într-adevăr, potrivit

art. 285 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, „Hotărârea pronunțată de instanță

este definită și irevocabilă”, dar această prevedere se referă la hotărârea pe

care instanța de contencios administrativ o pronunță într-o cauză care are ca

obiect o plângere împotriva unei decizii a C.N.S.C., conform art. 283 și urm.

din Secțiunea a 8-a - Căi de atac împotriva deciziilor C.N.S.C.

În cauză, însă,

instanța de fond a avut de soluționat o acțiune pe care A.N.R.M.A.P. a

formulat-o în temeiul art. 296

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

astfel că devine incidentă norma de la alin. (3) din același articol, potrivit

căruia „Sentința Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs în 15 zile

de la data comunicării la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal”.

Astfel fiind, în

cauza de față, recursul reprezintă o cale de atac admisibilă.

3.2. Cu privire la

criticile încadrate în motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., o hotărâre judecătorească poate fi

recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

În cauză, judecătorul

fondului a dat hotărârii o motivare foarte succintă, însă cuprinzătoare și

corespunzătoare soluției pe care a adoptat-o, concluziile sale fiind

argumentate în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale și

contractuale pe care le-a apreciat ca fiind aplicabile litigiului judecat, acțiunea

fiind astfel respinsă ca neîntemeiată.

3.3. Criticile

formulate cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de

fond, circumscrise motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., sunt întemeiate pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Așa cum s-a reținut

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanța

de fond a reținut, în esență, în primul rând că, în raport cu prevederile art. 298

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, cu

modificările și completările ulterioare, dispozițiile acestei ordonanțe de

urgență, în general, nu sunt aplicabile actelor juridice deduse judecății și

nici în ceea ce privește condițiile cerute la art. 20 din această reglementare.

Pe de altă parte,

instanța de fond a reținut că potrivit pct. 13.3. din Contractul de prestări

servicii din 27 aprilie 2006, orice modificare a convenției putea fi realizată

prin acte adiționale, lucru care s-a și făcut, în condițiile în care

dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt incidente, iar actele adiționale „scapă

reglementării” acestei ordonanțe de urgență.

În cauză, este

necontestat că la data de 27 aprilie 2006 a fost încheiat contractul de

prestări servicii din 27 aprilie 2006 între SC R.T. SA (antecesoarea SC G.S.M. SA)

în calitate de prestator și Compania Națională Poșta Română SA, în calitate de

autoritate contractantă beneficiară, având ca obiect serviciile enumerate la pct.

3 din contract, pentru o durată de 5 ani, de la data semnării.

De asemenea, este

necontestat că, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 - 30 iunie 2006,

au fost încheiate actele adiționale în litigiu: nr. 1 din 4 decembrie 2006, nr.

2 din 29 mai 2007, nr. 3 din 29 ianuarie 2008, nr. 4 din 2 aprilie 2008 și nr. 5

din 17 decembrie 2008 prin care au fost aduse modificări substanțiale privind,

inclusiv, majorarea comisioanelor, baremul de performanță și prelungirea

duratei contractului care urma să expire la 27 aprilie 2011, cu 5 ani de la 1

decembrie 2008, urmând să expire la 31 decembrie 2013.

În urma controlului

efectuat de A.N.R.M.A.P. au fost constatate deficiențele consemnate în Raportul

de control din 3 iunie 2010 (fila 14 dosar fond), organul de control propunând

aplicarea prevederilor art. 296

1

din O.U.G. nr. 34/2006 în vederea

stopării efectelor produse de încălcarea prevederilor legale, valorile

respective depășind limitele legale.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, într-adevăr, potrivit art. 298

„Contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de

desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se

definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii

acestora”, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere două situații:

aceea a contractelor în curs de executare și aceea a procedurilor de atribuire

în curs de desfășurare, ambele la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006.

În cauză, este

necontestat că nu este vorba de o procedură de atribuire aflată în curs de

desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, dar nici de

aspecte care să țină de executarea Contractului de prestări servicii încheiat

la data de 27 aprilie 2006, deci, anterior intrării în vigoare a acestei

ordonanțe de urgență, în privința cărora ar fi urmat să se aplice prevederile

legale anterioare, în vigoare la data încheierii contractului.

Litigiul vizează

modificări și completări aduse unor clauze esențiale ale contractului inițial,

inclusiv mărirea duratei cu mai mult de jumătate din durata prevăzută, ceea ce

impune concluzia că, de la data intrării în vigoare, O.U.G. nr. 34/2006 este pe

deplin aplicabilă actelor adiționale în litigiu, concluzia instanței de fond

fiind eronată.

În ceea ce privește

concluzia instanței de fond potrivit căreia actele adiționale sunt legale din

moment ce potrivit clauzei de la pct. 13.3 din Contractul de prestări servicii,

orice modificare a contractului poate fi făcută prin acte adiționale, această

concluzie este greșită din moment ce are la bază ignorarea prevederilor O.U.G. nr.

34/2006, în special prevederile art. 20 în forma în vigoare la datele

respective, potrivit cărora contractul de achiziție publică (de bunuri,

servicii, etc.) trebuie să se facă prin aplicarea procedurilor de licitație

publică.

Astfel fiind,

instanța de recurs constată că instanța de fond a pronunțat o soluție

netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, recursurile fiind întemeiate pentru

considerentele prezentate.

Reținând că, la

încheierea actelor adiționale din litigiu nu au fost respectate prevederile

O.U.G. nr. 34/2006, inclusiv prevederile art. 20, acțiunea formulată de

autoritatea publică ca fi admisă constatându-se nulitatea actelor adiționale

așa cum au fost identificate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității.

Admite recursurile

declarate de A.N.R.M.A.P. și de CN P.R. SA împotriva Sentinței civile nr. 3082

din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și admite acțiunea și anulează actele adiționale la Contractul din 27 aprilie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.