ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2336/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2336/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2336/2015
Deliberând, în condițiile art. 513 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față constată:
Prin Decizia civilă nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis apelul formulat de reclamantul A., s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 1943 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Arad; s-a admis acțiunea reclamantului; s-a dispus obligarea pârâtei B. Arad la calcularea punctajului de pensie determinat potrivit art. 95, în conformitate cu prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie, începând cu data de 01 ianuarie 2013.
Prin sentința civilă nr. 57 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia nr. 900 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ce se solicită a fi anulate prin cererea de revizuire, s-a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru nerespectarea obligațiilor dispuse prin Decizia nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.
Împotriva acestor din urmă hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamantul.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuentul a susținut că hotărârile a căror anulare o solicită sunt contradictorii cu Decizia civilă nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, deoarece prin aceste hotărâri s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
La termenul din 22 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe admisibilitatea cererii de revizuire.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - Legea nr. 134/2010, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis apelul formulat de reclamantul A., s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 1943 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Arad; s-a admis acțiunea reclamantului; s-a dispus obligarea pârâtei la calcularea punctajului de pensie determinat potrivit art. 95, în conformitate cu prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie, începând cu data de 01 ianuarie 2013.
Prin sentința civilă nr. 57 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia nr. 900 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru nerespectarea obligațiilor dispuse prin Decizia nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.
Revizuentul a solicitat anularea acestor din urmă hotărâri
, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că sunt potrivnice deciziei civile nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă - pct. 8- există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Această normă deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.
În cauza dedusă judecății, hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiția identității de obiect și cauză.
Astfel, litigiul finalizat cu pronunțarea Decizia nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara a avut ca obiect recalcularea pensiei, iar litigiul în care s-a pronunțat sentința civile nr. 57 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia nr. 900 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ce se solicită a fi anulate prin cererea de revizuire, a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru nerespectarea obligațiilor dispuse prin Decizia nr. 71 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara.
Se constată astfel că revizuentul nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii având același obiect și nici aceeași cauză.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să aibă același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele precedente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 57 din 27 ianuarie 2015 a Tribunalului Arad, secția I civilă, definitivă prin Decizia nr. 900 din 18 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.