ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1083/2015

Decizia nr. 1083/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. x/59/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a Hotărârii nr. 73 din 12 ianuarie 2009 a Casei Județene de Pensii Arad, și pe cale de consecință să fie obligată pârâta să emită un act care să constate calitatea sa de persoană beneficiază a prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 202 din 11 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2009 Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad a anulat Hotărârea nr. 73 din 12 ianuarie 2009 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei alte hotărâri prin care să recunoască reclamantului dreptul prevăzut de O.G. nr. 105/1999, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât satul B. s-a aflat sub administrație românească și nicicând nu a făcut parte din teritoriul vremelnic ocupat de armata sau autoritățile maghiare.

Prin Decizia nr. 426 din 28 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 22 octombrie 2010 sub nr. x.2/59/2009.

Prin Sentința civilă nr. 520 din 23 noiembrie 2010, pronunțată în Dosar nr. x.2/59/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire, revizuentul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30 septembrie 2013 sub nr. x/59/2013, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Arad, solicitând admiterea cererii, și rejudecând, anularea Hotărârii nr. 73/12.01/2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și obligarea intimatei sa emită o altă hotărâre care să constate calitatea sa de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii s-a arătat că revizuentul împreună cu toți frații s-au aflat în aceeași situație, aceasta rezultând fără echivoc din declarațiile date în formă autentică la data de 17 septembrie 2013 care nu au fost prezentate în instanța până la această dată, a următoarelor persoane: C., fiica familiei D. la care a locuit împreună cu părinții și frații săi, care a confirmat faptul ca din luna iulie 1944 și până la terminarea războiului a locuit la părinții ei satul Bruznic, com. Zabalt, jud. Arad, fiind siliți să plece din satul natal de miliție pentru că venea războiul cu ungurii și sovieticii; E., sora sa, care arată pe larg starea de fapt la data deportării și refugierii întregii familii în perioada celui de-al doilea război mondial; la data de 11 septembrie 2013, tot prin declarații date în formă autentică, frații săi F. și G., confirmă de asemenea faptul că au fost siliți de miliție și conducerea satului B., să se îmbarce în căruțe și să se alăture convoiului de căruțe care venea dinspre localitățile Pecica, Turnu și Sîmpetru German, și se îndreptau spre Valea Mureșului, fiind obligați să se refugieze fiecare pe unde putea.

Alături de declarațiile date de aceste patru persoane, a invocat și propria declarație dată în formă autentica la data de 11 septembrie 2013 care susține în totalitate aceste declarații și confirma că toți frații s-au aflat în aceeași situație juridică la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Având în vedere starea de fapt arătată prin aceste înscrisuri noi, a solicitat a se constata nelegalitatea refuzului intimatei de a-i acorda drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, în condițiile în care acest act normativ reglementează tocmai această situație excepțională, de strămutare într-un termen foarte scurt a unui număr mare de persoane din Transilvania, art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 arătând foarte clar ca beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana care a suferit persecuții din motive etnice și a fost refugiată, expulzată, sau strămutată în altă localitate, adică exact situația sa și a fraților săi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire a Sentinței civile nr. 520 din data de 23 noiembrie 2010, și rejudecând, anularea Hotărârii nr. 73 din 12 ianuarie 2 009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și obligarea intimatei să emită o altă hotărâre care să constate calitatea sa de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 439 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței civile nr. 520 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x.2/59/2009.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși revizuentul a invocat drept temei juridic art. 509 pct. 5 Noul C. proc. civ., față de împrejurarea că litigiul este început sub imperiul legii vechi de procedură (acțiunea de fond fiind înregistrată în cursul anului 2010), textul legal aplicabil este reprezentat de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care reglementează exact același caz de revizuire ca cel invocat de revizuent prin cererea de față.

A reținut Curtea de apel că aceste dispoziții se referă însă la posibilitatea revizuirii unei hotărâri definitive în situația descoperirii, după darea hotărârii, a unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În cauză însă, s-a constatat că nu au fost depuse astfel de înscrisuri noi, ci doar declarații notariale ale unor martori, date ulterior soluționării pe fond a cauzei, respectiv în cursul anului 2013, revizuentul fiind în eroare cu privire la noțiunea de înscris nou avută în vedere de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ..

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță:

A considerat că diferența de tratament juridic arătată prin soluția dată în dosarul propriu față de soluțiile date în dosarele fraților săi este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă.

A invocat înscrisurile noi aduse, respectiv declarațiile martorilor C., E., F. și H. din care rezultă că a fost strămutat din Transilvania la sfârșitul celui de al doilea război mondial.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea sentinței recurate cu consecința admiterii cererii de revizuire și obligării pârâtei să emită o hotărâre prin care să se constate calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Revizuentul a solicitat în temeiul art. 509 pct. 5 C. proc. civ. admiterea cererii de revizuire a Sentinței civile nr. 520 din data de 23 noiembrie 2010 anularea Hotărârii nr. 73 din 12 ianuarie 2 009 emisă de Casa Județeană de Pensii Arad și obligarea intimatei să emită o altă hotărâre care să constate calitatea sa de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Deși prin motivele de recurs s-au invocat aspecte apreciate de către recurentul revizuent ca fiind discriminatorii, cu trimitere la practica neunitară a Curții de Apel Timișoara, prezenta cauză are ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 pct 5 din Noul C. proc. civ. (în fapt 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865), față de invocarea unor înscrisuri noi neavute în vedere de instanță la soluționarea cauzei.

Cum corect a apreciat și prima instanță, în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ. din 1865, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se vizează în speță retractarea unei hotărâri pronunțate într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 25 alin. (1) ca și prevederile art. 27 din Legea nr. 134/2010.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Din conținutul acestui text de lege, reies condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac, respectiv: descoperirea unui înscris după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, astfel că acest înscris trebuia să fi existat la data judecății, dar să nu fi fost cunoscut de instanța care a judecat fondul; imposibilitatea prezentării acestui înscris de parte datorită împrejurărilor la care se referă în mod expres chiar art. 322 pct. 5 C. proc. civ.; înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Or, înscrisurile noi invocate de către revizuent, reprezintă declarații notariale date de către martori, care nu se încadrează vădit în textul de lege invocat, acestea, ca mijloc de probă, nefiind nici măcar incluse în categoria înscrisurilor.

În altă ordine de idei, declarațiile notariale, în sensul de "instrumentum", nu sunt înscrisuri descoperite ulterior și reținute de către partea potrivnică. Astfel, revizuentul solicită, în fapt, o suplinire a probatoriului.

În același sens, este și jurisprudența constantă a curții europene, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa. (cauzele: Șerbănescu împotriva României, Gâgă împotriva României).

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 439 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015.

Procesat de GGC - GV