ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4477/2014

Dosar nr. 4477/2014 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 817 din 02 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud - Serviciul Fiscal Orășenesc Sângeorz Băi, a anulat decizia din 29 noiembrie 2011 emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Bistrița-Năsăud, a admis contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere din 11 noiembrie 2010 și, în consecință, a exonerat reclamantul de la plata sumei de 47.204 RON.

Aceeași instanță, prin încheierea din 01 martie 2013, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamant, și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 817 din 02 noiembrie 2012, în sensul că „exonerează reclamantul de la plata sumei de 55.526 RON”, în loc de „exonerează reclamantul de la plata sumei de 47.204 RON”, cum greșit s-a menționat în dispozitiv. Împotriva sentinței nr. 817 din 02 noiembrie 2012 și a încheierii din 01 martie 2013, considerându-le netemeinice și nelegale, a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică decurgând din neconcordanța referitoare la cuantumul sumei de la plata căreia este exonerat reclamantul, existentă între minuta cuprinzând soluția pronunțată în cauză și dispozitivul sentinței nr. 817 din 02 noiembrie 2012, precum și în încheierea din 01 martie 2013, atacate în cauză, motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Astfel, în minuta cuprinzând soluția pronunțată de instanța de fond în dosarul cauzei se menționează că „exonerează reclamantul de la plata sumei de 647.204 RON”, în timp ce în dispozitivul sentinței nr. 817 din 02 noiembrie 2012 se menționează că „exonerează reclamantul de la plata sumei de 47.204 RON”; de asemenea, neconcordanța este preluată și în cuprinsul încheierii din 01 martie 2013, prin care a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamant. După cum se observă, între cele trei acte există diferențe semnificative în ceea ce privește cuantumul sumei de la plata căreia a fost exonerat reclamantul. Or, conform dispozițiilor art. 258 C. proc.

civ., „După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate” (alin. (1)) și „După pronunțarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale” (alin. (3)). Totodată, potrivit art. 261 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele, dispozitivul, astfel cum a fost întocmit, potrivit art. 258 din același cod; așadar, hotărârea trebuie să aibă dispozitivul identic cu cel întocmit în momentul pronunțării. Înalta Curte apreciază, prin urmare, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cauză, vătămarea produsă părților este evidentă, în condițiile în care această neconcordanță nu permite exercitarea controlului judiciar al hotărârii în faza procesuală a recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de casare de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 5C. proc. civ., va admite recursul și, în baza art. 312 și 313 din același cod, va casa sentința și încheierea atacate și va trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva sentinței nr. 817 din 02 noiembrie 2012 și a încheierii din 01 martie 2013 ale Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și încheierea atacate și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2014.