ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2016

Decizia nr. 202/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistratat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 25 iulie 2011, sub nr. xxx/211/2011, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., sistarea stării de indiviziune asupra apartamentului, situat în Cluj-Napoca,. jud. Cluj, compus din patru camere, două bucătării, o cămară de alimente, o baie. un antreu, un hol, un WC și un balcon, având o suprafață utilă de 159.63 mp și a cotei părți de 42,89/1353 din terenul aferent, înscrisă în C.F., Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F., Cluj-Napoca), partajarea în natură, conform cotelor de proprietate, formarea a două loturi și atribuirea acestora, astfel: lotul 1, compus din bucătărie, cameră, balcon, baie și cămară de alimente, reclamantei, iar lotul 2 alcătuit din trei camere, o bucătărie, WC și.

hol pârâtelor, cu obligarea petentei la plata unei sulte, după caz. De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună îmabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra cotei din apartament, atribuită în urma partajului și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728 C. civ., art. 274, art. 673 1 -673 14 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 16161 din 17 decembrie 2013. Judecătoria Cluj-Napoca a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. a sistat starea de indiviziune, conform variantei a patra de partajare din raportul de expertiză întocmii de expertul tehnic judiciar D. a respins cererea de întabulare a dreptului de proprietate ai reclamantei în cartea funciară și a compensat cheltuielile de judecată, Prin Decizia nr. 849 din 20 noiembrie 2014, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 16161 din 17 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și a dispus obligarea acestora la plata sumei de 500 lei fiecare, către intimata E., reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 318 din 11 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 849 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, și a obligat-o pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 lei către intimata F., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petenta B., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 12 noiembrie 2015. sub nr. xxx/1/2015.

În motivare, conteslatoarea și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea de partajare a imobilului și de cuantumul sumei primite în urma efectuării acesteia, arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost întocmit fără a se ține cont de cota-parte deținută de fiecare proprietar, sporirea confortului și a valorii imobilului prin edificarea, pe cheltuială proprie, a celei de-a patra camere și a costurilor de reabilitare a acesteia. Analizând excepția de necompetentă materială, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, contestația în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 318/R din data de 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civil.

În raport de această situație și având în vedere că norma de competență aplicabilă în cauză pentru determinarea soluționării acesteia este de ordine publică, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, în mod imperativ, introducerea contestației în anulare la instanța a cărei hotărâre se atacă. Rațiunea instituirii aceste norme de competență izvorăște din natura juridică a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lene să o retracteze. În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și de faptul că. în cauză, instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare este Curtea de Apel Cluj, competența de soluționare a căii extraordinare de atac revine acestei instanțe.

Prin urmare, în temeiul prevederilor art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 118 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a contestației în anulare, formulată de contestatoarea B. împotriva Deciziei nr. 318/R din 11 iunie 2015 u Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în favoarea acestei instanțe. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.