ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6748/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6748/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința civilă nr. 187 din 08

martie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 9031/117/2006, s-a

admis excepția de inadmisibilitate pentru petitele 1-3 din cererea de chemare

în judecată.

S-a admis excepția de prematuritate

pentru petitul 4, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a notificării

și pentru petitul 5.

S-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta Z.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca și a pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca

a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea

trimisă de antecesoarea reclamantei, Z.I., înregistrată din 2001, pentru imobilul

situat în Cluj-Napoca, ap. A și terenul aferent, înscris în CF XXX Cluj și CF YYY

Cluj.

S-au respins restul petitelor ca urmare

a admiterii excepțiilor inadmisibilității și prematurității mai sus indicate.

S-a respins petitul pentru cheltuielile

de judecată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 201/A/2007 a Curții de Apel

Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 9031/117/2006, sentința primei instanțe a fost desființată,

iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe de fond.

În rejudecare, prin sentința civilă

nr. 252 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțata în Dosarul nr. 3256/117/2007,

s-a admis în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta Z.A. împotriva pârâților

Primarul municipiului Cluj-Napoca și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca și, în consecință, s-a anulat în parte, Dispoziția de respingere parțială

și propunerea privind acordarea de despăgubiri din 18 iulie 2007, emisă de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca, în ceea ce privește pct. 2.

S-a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamantei Z.A. a imobilului-apartament A, situat în Cluj-Napoca, înscris în CF

nr. YYY.

S-a menținut dispoziția atacată, în ceea

ce privește respingerea cererii pentru terenul aferent.

S-a dispus întabularea în cartea funciară

a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei Z.A. asupra imobilului apartament

A, situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. YYY, cu titlu de lege.

S-au respins restul capetelor de cerere.

S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul,

în rejudecare, a reținut că prin dispoziția din 18 iulie 2007 emisă de pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca, dată în soluționarea notificării înregistrate din 08

noiembrie 2001, ce a format obiectul dosarului intern, s-a respins cererea formulată

de antecesoarea reclamantei, Z.I., pentru cota de teren aferentă apartamentului

A din imobilul situat în județul Cluj, întrucât revendicatoarea nu a făcut dovada

proprietății asupra acestuia și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile

primite la preluare pentru imobilul construcție situat în Cluj-Napoca, județul Cluj.

S-a reținut în considerentele dispoziției

atacate, faptul că imobilul solicitat a trecut în proprietatea Statului în baza

Legii nr. 4/1973, prin decizia din 05 august 1988 a Comitetului Executiv al Consiliului

Județean Cluj, cu plata despăgubirilor legale aferente pentru construcție, de la

Z.I., proprietara construcției, iar terenul a fost preluat la stat în baza art.

30 Legea nr. 58/1974, potrivit înscrierilor din CF nr. XXX Cluj. Totodată, apartamentul

a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași.

Dispoziția atacată a fost dată de pârât

pe parcursul soluționării prezentei cauze, iar prin aceasta s-a recunoscut calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu,

în temeiul legii speciale, astfel încât, capetele de cerere formulate inițial prin

acțiune, în constatarea preluării abuzive și anularea deciziei de preluare, au rămas

fără obiect.

În ceea ce privește precizarea de acțiune

și care vizează dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării, se constată

că aceasta a fost atacată, atât în ceea ce privește măsura acordării de despăgubiri

pentru apartamentul A din imobil, preluat abuziv de la antecesoarea reclamantei,

cât și în ceea ce privește respingerea acordării de măsuri reparatorii pentru terenul

aferent acestuia.

Cu privire la apartament, deși s-a susținut

de către pârât faptul că acesta nu este liber, fiind înstrăinat foștilor chiriași

în temeiul Legii nr. 112/1995, pârâtul nu a fost în măsură să probeze aceste susțineri.

Contractul de vânzare-cumpărare se referă la apartamentul B din imobilul situat

în Cluj-Napoca, iar potrivit evidențelor actuale de carte funciară, a rezultat că

apartamentul A din imobil este înscris în CF nr. YYY Cluj-Napoca, în favoarea Statului

Român, în administrarea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca.

Constatând astfel, că nu există nici un

impediment pentru ca apartamentul A să poată fi restituit în natură reclamantei,

această măsură reprezentând regula în ceea ce privește măsurile speciale reparatorii

prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, tribunalul în temeiul art. 26 din acest

act normativ, a admis în parte acțiunea civilă, a anulat în parte dispoziția atacată,

în ceea ce privește pct. 2 al acesteia, a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamantei a imobilului apartament și întabularea în cartea funciară a dreptului

de proprietate al acesteia, reținând faptul că apartamentul are o identificare de

sine stătătoare în evidențele de carte funciară, iar acțiunea a fost formulată în

contradictoriu cu proprietarul tabular.

Calitatea reclamantei de moștenitoare a

autoarei notificării a fost dovedită potrivit actelor de stare civilă depuse la

Dosarul nr. 9031/117/2006 al Tribunalului Cluj.

În ceea ce privește terenul aferent acestui

apartament, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V.F., acesta

se identifică în CF. XXX Cluj, și are o suprafață de 340 m.p., pe acest teren fiind

edificată construcția apartament, cu suprafața de 57 m.p. și alte două construcții,

magazie pe fundație de beton, pereți tablă și depozit în suprafață de 10 m.p., pe

fundație de beton, pereți tablă.

Potrivit evidențelor din CF nr. XXX Cluj,

antecesoarea reclamantei și-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului

cu încheierea de CF din 1978, în baza sentinței civile nr. 5137/1977 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, cu titlu de moștenire ca bun propriu, iar în ceea ce privește terenul

aferent, acesta a trecut în proprietatea Statului român în baza art. 30 Legea

nr. 58/1974, reclamanta dobândind un drept de folosință pe durata existenței construcției.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1)

Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit dispozițiilor

art. 36 alin. (3) din acest din urmă act normativ, terenurile atribuite în folosință

pe durata existenței construcțiilor, ca efect al preluării în condițiile dispozițiilor

art. 30 Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor

de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Textul alin. (4) precizează

că rămân aplicabile dispozițiile art. 23 ale Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, reținând faptul că regimul

juridic al terenurilor nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, acesta fiind supus

reglementării prevăzute prin dispozițiile art. 36 alin. (3) cu aplicarea art. 23

Legea nr. 18/1991, cererea formulată a fost respinsă.

Raportat la prevederile art. 274 C.

proc. civ., reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Constatând însă, că suma solicitată cu

titlu de cheltuieli reprezintă contravaloarea raportului de expertiză întocmit în

cauză, cu privire la teren, iar solicitarea reclamantei de a-i fi restituit acesta

nu-și găsește justificarea în prezenta cauză, instanța a respins cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel,

în termen legal, reclamanta Z.A..

Prin decizia civilă nr. 35/A din 18 februarie

2010, Curtea de Apel Cluj, secția civila, de munca și asigurări sociale, pentru

minori și familie, a admis apelul reclamantei Z.A. împotriva sentinței atacate,

pe care a schimbat-o, în parte, după cum urmează:

A admis în totalitate acțiunea precizată.

A anulat dispoziția din 18 iulie 2007,

emisă de Primarul municipiului Cluj- Napoca și în ceea ce privește modalitatea de

soluționare a notificării din 08 noiembrie 2001, formulată de antecesoarea reclamantei,

Z.I., cu privire la cota parte de teren aferentă apartamentului A din imobilul situat

în Cluj-Napoca, județul Cluj.

A dispus restituirea în natură, în favoarea

reclamantei Z.A., a cotei reale de 320/666 parte din terenul din CF nr. XXX Cluj,

aferent apartamentului A din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. YYY

Cluj, format din 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, hol și antreu, cu părțile

indivize comune de 48 % înscrise în CF Cluj.

A dispus întabularea în CF nr. XXX Cluj,

a dreptului de proprietate al reclamantei Z.A. asupra cotei reale de 320/666 parte

din terenul aferent, cu titlu de drept lege, în baza Legii nr. 10/2001.

A înlăturat din sentință dispoziția referitoare

la menținerea dispoziției din 18 iulie 2007 în ceea ce privește respingerea cererii

pentru teren și respingerea restului petitelor.

A menținut restul dispozițiilor din sentință.

Au fost obligați pârâții Primarul municipiului

Cluj-Napoca și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, în

solidar, să plătească reclamantei Z.A. suma de 1.650 RON cheltuieli de judecată

în fond.

A respins ca nefondate apelurile declarate

de pârâții Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca și Primarul

municipiului Cluj-Napoca, în contra aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea,

în temeiul art. 295 C. proc. civ., a reținut următoarele argumente:

Fosta proprietară tabulară Z.I. a solicitat

Primăriei municipiului Cluj-Napoca, prin notificarea expediată din 08 noiembrie

2001, prin BEJ M.G., restituirea în natură a imobilului situat în Cluj Napoca, precum

și a terenului aferent înscris în CF nr. YYY și CF nr. XXX Cluj Napoca.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

din 14 ianuarie 1997, încheiat între Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca

și numitul R.V., acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra ap. B

situat în Cluj Napoca, CF nr. YYY, compus din camere, cu o suprafață utilă de 70,71

mp., precum și cota indiviza de 48%, corespunzătoare cotei de 100/208 mp., din terenul

aferent construcției pentru prețul de 20.135.930 RON.

Deși pârâții apelanți au învederat instanței

că, în realitate, apartamentul înstrăinat prin contractul de vânzare mai sus menționat,

este apartamentul A și nu apartamentul B, așa cum a fost menționat dintr-o eroare

materială în cuprinsul contractului, aceștia nu au reușit să dovedească, în condițiile

art. 1169 C. civ., această împrejurare.

Din compararea înscrisurilor intitulate

„schiță funcțională" privind apartamentul A și apartamentul B situate în imobilul

din Cluj-Napoca a rezultat că este vorba de 2 apartamente distincte și nu de un

singur apartament, așa cum în mod greșit au susținut pârâții apelanți, suprafața

utilă a celor două apartamente fiind diferită, respectiv suprafața utilă a apartamentului

A este de 76,94 mp, iar suprafața utilă a apartamentului B este de 70,71 mp., dar

și nr. topografice sunt diferite.

La prima instanță a fost efectuată o expertiză

tehnică topografică, prin care s-a constatat că terenul în litigiu este înscris

în CF nr. XXX Cluj, cu suprafața de 340 m.p. pe care este edificată construcția

în suprafață de 57 mp., înscrisă în CF nr. YYY. Pe acest teren sunt edificate construcții

definitive (casa), cât și provizorii (magazie, depozit), terenul nefiind afectat

de lucrări de amenajare tehnică, detalii de sistematizare sau servituti legale,

însă, nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de construcții.

Deși, reclamanta a formulat obiecțiuni

la raportul de expertiză instanța de fond le-a respins, apreciind că nu se impune

întocmirea unui tabel de mișcare parcelară, construcțiile menționate de expert având

un caracter provizoriu.

În apel, pentru lămurirea situației de

fapt a terenului în litigiu instanța a dispus completarea raportului de expertiză

cu întocmirea unui tabel de mișcare parcelară.

Conform raportului de expertiză tehnică

judiciară completat și întocmit de expert V.F., terenul în litigiu înscris în CF

nr. XXX Cluj, are în realitate suprafața de 686 mp., față de suprafața de 665 mp.

înscrisă în cartea funciară, considerent pentru care expertul a făcut propuneri

de rectificare a suprafeței imobilului teren.

Totodată, expertul a arătat că pe terenul

aferent construcției există construcții provizorii constând în magazie și depozit,

care au fost edificate fără autorizație de construire.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000,

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și al

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991,

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 36 alin. (5) din Legea

nr. 18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor

ca efect al preluării în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974,

trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor de folosință a terenului,

proprietari ai locuințelor. Textul alin. (4) precizează că rămân aplicabile dispozițiile

art. 23 ale Legii nr. 18/ 1991.

În mod greșit, instanța de fond a stabilit

că terenul aferent apartamentului A face obiectul Legii nr. 18/1991, deși acest

teren era situat în intravilanul municipiului Cluj Napoca, atât la dala preluării

abuzive, cât și la data notificării, iar în plus, antecesoarea reclamantei nu avea

calitatea de proprietar al imobilului construcție și nici aceea de titular al dreptului

de folosință a terenului aferent acesteia așa încât nu este îndreptățită la reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în baza art. 36

alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

Având în vedere prevederile art. 9 din

Legea nr. 10/2000 potrivit cărora, imobilele preluate în mod abuziv indiferent în

posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află

la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, Curtea a constatat că

terenul în litigiu aferent apartamentului A, reprezintă un teren liber întrucât

construcțiile menționate de expert au caracter provizoriu, fiind edificate fără

autorizație de construire, conform art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, astfel

încât poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Criticile formulate prin cele două recursuri

sunt comune și vizează, în esență, următoarele aspecte:

Dispoziția din 18 iulie 2007 emisă de Primarul

municipiului Cluj-Napoca este legală și temeinică, având în vedere că apartamentul

A situat în imobilul municipiul Cluj-Napoca, preluat în proprietatea Statului Român

în baza Legii nr. 4/1974, cu plata despăgubirilor legale aferente în sumă de 77.044

RON, de la autoarea reclamantei Z.I., a fost vândut numitului R.V. în baza contractului

de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997. La baza încheierii acestui act de înstrăinare

a stat contractul de închiriere din 7 martie 1991.

În aceste condiții, prin dispoziția contestată

s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale de reparație pentru imobilul construcție,

avându-se în vedere și despăgubirile primite la preluarea imobilului de către stat.

În ceea ce privește terenul solicitat,

acesta a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, motiv pentru care,

a fost respinsă notificarea anteces oarei reclamantei pentru cota de teren aferentă

apartamentului A.

Față de această situație, în mod greșit

s-a respins apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca, în condițiile

în care, s-a învederat instanței de apel că, numai dintr-o eroare materială nerectificată,

încă, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 1997 s-a menționat,

în loc de apartamentul A, apartamentul B. De precizat este faptul că, la baza încheierii

acestui contract de vânzare-cumpărare a stat contractul de închiriere din 7

martie 1991 încheiat cu numitul R.V..

Mai mult, din evidențele Primăriei nu rezultă

că apartamentul B din imobilul în litigiu s-ar fi aflat vreodată în proprietatea

statului și deci, că acesta ar fi putut înstrăina acest apartament unei terțe persoane.

De asemenea, comparând planul Releveului

de la preluare cu schița funcțională, anexă la contractul de vânzare-cumpărare din

1997, reiese faptul că este vorba de unul și același apartament compus din 2 camere,

o bucătărie, o baie, o cămară alimente, un hol, un antreu cu părțile indivize comune

în cote de 48/100 parte.

O altă critică vizează exonerarea recurenților-parați

de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, apreciază că aceștia nu au fost

în culpă procesuală în cauză.

Motivele de recurs astfel structurate au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Examinând recursurile prin prisma criticilor

formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte constata ca sunt fondate.

Astfel, prin notificarea înregistrată din

9 noiembrie 2001, numita Z.I. a solicitat restituirea în natură a apartamentului

A și a terenului aferent acestuia, imobil situat în municipiul Cluj-Napoca, județul

Cluj.

Prin dispoziția din 18 iulie 2007, emisă

de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a respins cererea formulată pentru cota

de teren aferentă apartamentului A, deoarece notificatoarea nu a făcut dovada proprietății

asupra acestuia, iar pentru apartamentul nr. 1 din imobil, s-a propus acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale -Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

avându-se în vedere și despăgubirile primite la preluarea imobilului de către stat.

Referitor la criticile privind identificarea

apartamentului în litigiu, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a stabilit

pe deplin situația de fapt a apartamentului solicitat, cu privire la care s-au acordat

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, în condițiile legii

speciale, în scopul aplicării corecte a legii în cauză.

Astfel, conform extrasului funciar depus

la dosar fond, apartamentul A din imobil, a fost înscris în CF. individuală nr.

YYY, ca bun propriu al d-nei Z.I., dobândit în întregime cu titlu de moștenire și

partaj.

În baza Legii nr. 4/1973, prin decizia

din 5 august 1988 a comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Cluj,

apartamentul A a fost preluat în proprietatea statului, cu plata despăgubirilor

legale în sumă de 77.044 RON, iar terenul aferent a fost preluat de stat, în baza

art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Din referatul întocmit de Comisia pentru

Aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că apartamentul sus-menționat a fost înstrăinat

în baza Legii nr. 112/1995 fostului chiriaș R.V..

Contractul de închiriere din 7 martie 1991

(ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare în baza Legii

nr. 112/1995) a fost încheiat între R.A.A.J.F.L. și chiriașul R.V. pentru apartamentul

A, aspect ce reiese și din fișa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare a locuinței

și tabelul cuprinzând situația apartamentului A.

De asemenea, cererea de cumpărare înregistrată

din 16 septembrie 1996 la Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a fost formulată

de chiriașul R.V. pentru apartamentul A din imobilul în litigiu.

În Tabelul cuprinzând documentația tehnică

de întabulare a imobilului se arată la rubrica „Descrierea construcției", că

este realizată cu parter și cuprinde două apartamente: apartamentul înscris și care

este proprietate personală și al doilea înscris care este al Statului Român, ca

urmare a preluării în baza Legii nr. 4/1974. Că sunt două unități locative distincte

rezultă și din planul de situație atașat.

În extrasul de CF eliberat la 22 mai 2008,

apare apartamentul A și Statul Român înscris cu dreptul de proprietate asupra acestuia,

ceea ce este conform și constatărilor expertului din raportul de expertiză judiciară

efectuată în cauză.

Mai mult, conform extrasului de CF eliberat

la 31 august 2006, s-a respins cererea petentului R.V. pentru întabularea dreptului

său de proprietate asupra apartamentului A în Cartea Funciară.

Prin urmare, față de actele dosarului,

situația apartamentului în litigiu nu este clară.

Instanțele anterioare nu au stabilit pe

deplin, dacă în imobil există un singur apartament sau dacă sunt două; de asemenea,

nu au stabilit dacă apartamentul A a fost cumpărat de chiriașul R.V. în temeiul

Legii nr. 112/1995 și dacă în contractul de vânzare-cumpărare astfel încheiat s-a

strecurat vreo eroare materială în ceea ce privește numărul apartamentului, respectiv

dacă este vorba despre apartamentul A sau apartamentul B, respectiv, dacă este unul

și același apartament, sau nu.

În acest sens, se impune efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate și chiar a unei cercetări la fața locului cu privire

la imobilul în litigiu, pentru a identifica apartamentul în cauză, în scopul de

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri

legale și temeinice.

Cum asemenea probe nu se pot administra

în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

Curte de apel, pentru ca în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească

pe deplin care este situația apartamentului în litigiu, față de care să facă o corectă

aplicare a legii speciale de reparație - Legea nr. 10/2001.

În acest sens, în recurs, se va face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții

Primarul municipiului Cluj Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca

împotriva deciziei nr. 35A din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.

Casează

decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.