ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2015

Decizia nr. 1014/2015

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 942 din 12 iunie 2013, Tribunalul Botoșani a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Botoșani, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este investit cu judecarea unei acțiuni în pretenții generate de un contract de antrepriză încheiat în condițiile O.U.G. nr. 24/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție și concesiune de lucrări publice.

În fapt, temeiul cererii este reprezentat de controlul derulat în anul 2010 de către Curtea de Conturi cu privire la executarea celor patru contracte încheiate de părți în cursul anului 2007, control ce a constatat o serie de abateri de la legalitate și regularitate.

Față de probele administrate, instanța de fond a reținut că societatea pârâtă ce și-a organizat șantierul în incinta spitalului reclamant, a desfășurat în mod continuu pe durata a circa 3 ani lucrări de reabilitate, respectiv construcții, potrivit contractelor încheiate între părți, dar că pe parcursul executării acestor lucrări realitatea concretă a impus suplimentarea unora dintre ele, ori schimbarea unora convenite inițial, aspecte ce au generat dificultăți la plată. Totodată, finanțarea s-a efectuat treptat în funcție și de alocarea resurselor bugetare, din care s-au efectuat plățile, ceea ce a condus în final la realizarea unui ansamblu spitalicesc funcțional cu destinație specială pentru bolnavii psihici, ce nu a fost achitat integral. Întrucât pe parcursul derulării contractelor s-a schimbat managerul spitalului beneficiar, a intervenit și o schimbare a relației cu constructorul, noul manager nepreluând aceeași viziune cu privire la realizarea investiției și la plata acesteia și conformându-se fără obiecțiuni criticilor organelor de control ale Curții de Conturi. Prin urmare, în acest context de volum impresionant de lucrări și de documente contabile care în prezent nici nu mai poate fi consultat în întregime s-a conchis că este firesc să existe lacune și să nu se mai poată explica punctual o serie de operațiuni financiare, însă în ce privește prestația necorespunzătoare a pârâtei antreprenoare, precum și o eventuală culpă a acesteia în executarea contractului invocate de reclamantă în acțiune, ce ar fi generat un prejudiciu constând în plăți nejustificate, acest aspect nu a fost probat și, în consecință, nu a putut fi primit de aceea a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Botoșani.

Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2013 instanța a calificat calea de atac, din recurs, în apel.

Prin decizia nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 245.549 RON, cu titlu de lucrări plătite și neexecutate sau nejustificate și suma de 299.267 RON, cu titlu de penalități de întârziere, motivându-și pretențiile pe controlul derulat în anul 2010 de Curtea de Conturi, cu privire la executarea a patru contracte de antrepriză încheiate între părți în anul 2007, respectiv contractele de antrepriză din 27 octombrie 2007 și din 22 octombrie 2007 ce cuprindeau lucrările de reabilitare la secțiile ergoterapie, respectiv centrul de sănătate mintală din cadrul instituției reclamante, precum și contractele de antrepriză având ca obiect lucrări de reabilitate ale centralei termice și spălătoriei din cadrul aceleiași instituții reclamante, control ce a constatat o serie de abateri. Astfel, s-a susținut și, totodată, criticat că executarea contractelor s-a făcut într-un mod păgubitor pentru reclamant, prin plata unor utilaje nemontate la obiectivul Centrală termică - Spălătorie; prin diferențe de preț la utilaje; prin manoperă plătită nejustificat pentru montajul utilajelor termice; prin plăți efectuate nejustificat pentru organizarea de șantier.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, analizându-se pe rând obiectivele reabilitate prin contractele de antrepriză s-a conchis că la obiectivul Centrală termică - Spălătorie, contract de antrepriză, din totalul de 148.063 RON, suma de 29.389,4 RON reprezintă valoarea utilajelor și accesoriilor nemontate la centrala termică și este corect solicitată, precum și suma de 10.000 RON reprezentând manopera pentru montaj utilaj, în schimb suma de 84.746 RON, cerută ca diferență de preț între valoarea utilajelor montate și o ofertă analizată în timpul auditului nu se justifică, iar suma de 22.028 RON reprezentând organizare șantier a fost corect plătită; la obiectivul „Ergoterapie”, contract antrepriză din 27 octombrie 2007, se arată că din suma de 84.127 RON pretinsă de reclamant ar exista un consens între constructor și beneficiar cu privire la suma de 49.545,52 RON ce reprezintă lucrări neexecutate, restul sumei fiind plătită corect pentru organizarea de șantier, iar o parte de 3.000 RON nu a fost identificată din lipsă de acte la dispoziția expertului; cu privire la „Centrul de sănătate mintală”, contract antrepriză din 27 octombrie 2007, s-a apreciat că nu se justifică solicitarea vreunei sume.

Critica vizând raportul de expertiză, în sensul neanalizării de către expert a tuturor obiectivelor, respectiv obiecțiunilor formulate de reclamant nu a fost reținută, în condițiile în care reclamantul nu a detaliat-o, neprecizând concret nemulțumirile legate de această probă.

Potrivit dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora „după acceptarea recepției de către investitor cu sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori și altele asemenea decât cele consemnate în procesul-verbal de recepție”, excepție făcând viciile ascunse descoperite în termenul stabilit prin lege.

În speță, lucrările au fost recepționate de beneficiar fără nicio obiecțiune sau pretindere de penalități pentru întârziere, aceste procese-verbale certificând faptul, conform art. 1 din Regulament, că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Din aceste procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor din 17 noiembrie 2010 pentru obiectivul „Ergoterapie” și din 24 septembrie 2010 pentru obiectivul „Spălătorie”, din care potrivit precizărilor făcute de părți în fața instanței și consemnate în încheierea de dezbateri, face parte și centrala termică și din procesul-verbal de recepție parțială la terminarea lucrărilor din 11 noiembrie 2010, pentru obiectivul „Centrul de sănătate mintală”, a rezultat că lucrările efectuate de pârâtă, au fost recepționate de beneficiar fără nicio obiecțiune, neevidențiindu-se lucrări neexecutate, necorespunzătoare sau neconforme cu proiectul.

Din interpretarea dispozițiilor art. 6-31 din H.G. nr. 273/1994, instanța a reținut că, după semnarea procesului-verbal de către investitor, acesta nu mai poate emite pretenții în legătură cu lucrările efectuate și, deci, nu mai are calea unei acțiuni în justiție decât în privința solicitărilor de remediere de lucrări, penalizări, etc., consemnate în procesul-verbal de recepție și în privința viciilor ascunse descoperite în termenele stabilite de lege.

În raport de considerentele că procesele-verbale de terminare a lucrărilor au fost semnate fără obiecțiuni, instanța a apreciat că acțiunea pendinte corect a fost respinsă ca nefondată.

Referitor la cererea de chemare în garanție a foștilor manageri ai Spitalului de Psihiatrie Botoșani, respectiv B. și C. s-a reținut că forma de atragere a terților la procesul deja început prevăzută de dispozițiile art. 60-63 C. proc. civ. este admisibilă or de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere de despăgubire.

Cererea de chemare în garanție făcută de reclamant se poate depune până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe (art. 61 alin. (2) C. proc. civ.).

Întrucât și reclamantul poate să cadă în pretenții, prin respingerea acțiunii principale, rezultă că și el poate să formuleze o cerere de chemare în garanție.

Cererea de chemare în garanție formulată de reclamant, în măsura în care este întemeiată, se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată.

În speță, astfel cum rezultă din procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, chemații în garanție B. și C. nu au făcut parte din comisia de recepție a lucrărilor, neparticipând, deci, la recepția lucrărilor, condiții în care, culpa acestora neputând fi stabilită, răspunderea acestora nu poate fi antrenată, între reclamant și aceste persoane chemate în garanție neexistând o obligație de garanție sau de despăgubire.

Împotriva deciziei nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență Botoșani, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de chemare în garanție a numiților B. și C., foști manageri al Spitalului de Psihiatrie Botoșani, pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții, sa fie obligați să despăgubească Spitalul Județean de Urgență Botoșani cu suma de 545.267 RON și să plătească, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. în drept sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurentul susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece pârâta, prin întâmpinare și prin înscrisurile depuse la dosar în apărare, nu a precizat în drept, ca temei legal, H.G. nr. 273/1994, însă instanța de apel a respins apelul ca nefondat reținând art. 30 din H.G. nr. 273/1994. În procesele-verbale de recepție a lucrărilor pe care le enumera instanța în decizia recurată nu se prevede actul normativ în baza căruia acestea au fost încheiate.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece, așa cum se arată și în Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările de montaj utilaje, echipamente și instalații tehnologice nu fac obiectul acestuia.

Instanța de apel a motivat că decizia recurată are ca temei juridic H.G. nr. 273/1994. Or, cum în speță contractele încheiate între părți au avut ca obiect lucrări de montaj utilaje, echipamente și instalații tehnologice, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata unor utilaje care nu au fost montate în centrala termică și manoperă plătită nejustificat pentru aceste utilaje, precum și diferențe de valoare între utilaje, consideră recurentul că, în cauză, trebuiau aplicate dispozițiile H.G. nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalații tehnologice și a punerii în funcțiune a capacităților de producție.

Un document important pe care instanța de apel nu l-a avut în vedere în motivarea sentinței recurate este reprezentat de procesul-verbal din 21 decembrie 2007 de recepție parțială a lucrărilor din care rezultă că anumite cantități de lucrări nu au fost executate iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii celor menționate în procesul-verbal de recepție și nici nu a fost încheiat un proces-verbal la terminarea lucrărilor sau un proces-verbal la recepția punerii în funcțiune a capacităților de producție, în concluzie, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 6-31 din H.G. nr. 273/1994, în această cauză fiind aplicabile prevederile H.G. nr. 51/1996.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (pct. 10 C. proc. civ.). Deși pentru susținerea cererii de chemare în judecată au fost depuse la dosar înscrisuri prin care pârâta recunoaște că nu au fost executate toate lucrările cuprinse în contractele încheiate între părți, instanța de apel nu a analizat și nu a luat în considerare motivele cererii de chemare în judecată și nici înscrisurile care dovedesc vinovăția pârâtului.

Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă SC A. SRL Botoșani, a invocat excepția tardivității declarării recursului.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs, constată că recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Litigiul de față este supus dispozițiilor speciale de procedură prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii întrucât litigiul își are izvorul în contracte de achiziție publică guvernate de acest act normativ.

Conform art. 287

16

al acestei ordonanțe, în forma în vigoare la data inițierii litigiului, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Raportat la aceste dispoziții rezultă că, Curtea de Apel Suceava, a judecat greșit calea de atac formulată împotriva hotărârii instanței de fond, ca fiind apel în loc de recurs.

Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, prin urmare decizia a fost pronunțată în mod nelegal în complet de apel.

Constatând incidența motivul de nelegalitate de ordine publică reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor cu caracter imperativ cu privire la compunerea completului de judecată, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe, de către un complet legal constituit pentru soluționarea recursului.

Față de motivul de casare reținut, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs și excepția tardivității declarării recursului, aspecte care vor fi avute în vedere de Curtea de Apel Suceava, instanța competentă să soluționeze calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Botoșani împotriva deciziei nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre soluționarea căii de atac a recursului la Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2015.