ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1001/2015

Decizia nr. 1001/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3314 din 29 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a respins recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ȘȘ., TT. și ȚȚ. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ȘȘ., TT. și ȚȚ., în temeiul art. 317 alin. (1) și (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. solicitând admiterea contestației în anulare, retractarea deciziei civile nr. 3314 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosar nr. x/40/2009 și în rejudecare admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, în sensul respingerii apelului intimatei SC UU. SA și pe fond păstrarea încheierii nr. 956 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani, ca temeinică și legală.

Raportându-se la art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ., contestatorii aduc în susținere următoarea argumentație:

Deși, la judecarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 26 din 25 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, recurenții au invocat și susținut interesul actual al continuării acestui litigiu, dar numai după soluționarea pe fond și irevocabil a recursului formulat de intimata SC UU. SA Botoșani împotriva sentinței civile nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava pronunțată în Dosar nr. x/86/2012* prin care a fost desființată încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 de deschidere a falimentului intimatei SC UU. SA, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea recurenților de suspendare a judecății formulată în acest scop în cauză și judecând cauza, a respins recursul ca nefondat.

Prin respingerea cererii de suspendare a judecății așa cum a fost formulată la judecarea pe fond a recursului și respingerea acestuia ca nefondat contestatorii consideră că recursul a fost respins fără ca acesta să fi fost judecat în fond.

Astfel, se arată, că, față de împrejurarea admiterii cererii lor de revizuire prin sentința nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava - Dosar nr. x/86/2012* formulată împotriva încheierii nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava - Dosar nr. x/86/2010* în cauză se impunea admiterea cererii de suspendare a judecății dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 3314 din 29 octombrie 2014 și numai după soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/86/2012* având ca obiect recursul intimatei SC UU. SA Botoșani împotriva sentinței nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava, recursul putea fi judecat în fond, în raport de drepturile invocate și dovedite de părți în cauză.

Consideră contestatorii ca fiind dovedită lipsa de calitate legală de acționari la SC UU. SA ai acestei structuri și totodată a nelegalității preluării mandatului de administratori ai societății de către acest grup, implicit este dovedit și faptul că persoane fără calitate și drept, nelegal au promovat o cerere de faliment a intimatei, care nelegal a fost admisă prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava pronunțată în Dosar nr. x/86/2010*, nelegalitate care a condus la suprimarea cadrului legal de constituire a voinței colective a societății într-o Adunare Generală a Acționarilor a SC UU. SA și înlocuirea acesteia cu cel reglementat de Legea nr. 85/2006, respectiv al Adunării Generale a Creditorilor.

Se arată că această situație de faliment care deși nelegală, a fost și este invocată ca și cauză, deși ilicită, a suprimării interesului în acest proces, fiind cunoscut ca o cauza ilicită invocată și dovedită nu mai poate produce efecte.

Precizează contestatorii, că respingând cererea de suspendare a judecații din Dosarul nr. x/40/2009, Înalta Curte a scos din context fondul dreptului în jurul căruia se circumscriu toate acțiunile contestatorilor, respectiv că societatea, care în fapt le aparține, este condusă și administrată de persoane fără niciun fel de calitate și drept în raport cu această persoană juridică.

Consideră contestatorii că acest element de fond, nu s-a vrut și nu a fost avut în vedere la judecarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, motiv pentru care apreciază că prezenta contestație este admisibilă față de dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., ultima teză.

Intimata SC UU. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, constată următoarele:

În reglementarea art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

- când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

- când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Din perspectiva primului temei de drept invocat în susținerea contestației în anulare este de reținut că instanța de recurs a analizat și criticile pe care recurenții le-au circumscris art. 304 pct. 8 C. proc. civ. dar în raport de limitele învestirii.

În acest context instanța de recurs nu s-a pronunțat pe fondul cauzei întrucât aceasta a fost soluționată numai prin prisma excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamanților contestatori și a lipsei de interes.

A reținut instanța de recurs că problema juridică corect analizată de instanța de apel a fost aceea dacă reclamanții justifică un interes actual în contextul procesual existent, raportat la datele concrete ale speței, iar simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția adoptată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către aceștia (presupusa autoritate de lucru judecat de care aceștia se prevalează în raport de existența unor litigii purtate între aceleași părți, dar având obiect diferit, relevanța pe care o atribuie reclamanții soluționării cu prioritate a cererii de revizuire a sentinței nr. 159 din 20 decembrie 2010 etc.) sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei interpretări greșite a actului juridic dedus judecății în sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și nici nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea greșită a legii.

Nu în ultimul rând, a reținut instanța de recurs, că susținerile vizând calitatea procesuală activă a reclamanților, nu se justifică în raport de soluția adoptată de instanța de apel, aceea de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și față de corecta soluționare a cauzei de către instanța de control judiciar pe excepția lipsei de interes.

În ceea ce privește cel de-al doilea temei invocat este de reținut că în speță, contestatorii dau o interpretare improprie art. 317 alin. (2) C. proc. civ. în condițiile în care acest text reglementează condițiile în care pot fi invocate motivele de contestația în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, constatând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi retractată din perspectiva criticilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A., B., C., C., D., G., H., I., J., VV., XX., YY., L., M., N., O., ZZ., P., Q., R., Ș., Ț., AAA., BBB., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., SS., TT. și ȚȚ. împotriva deciziei nr. 3314 din 29 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 31 martie 2015.