ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2016

Decizia nr. 1739/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, SC B. SRL a solicitat: anularea în tot a Hotărârii nr. 219 din 11 iulie 2012 emisă de pârâta CNCD; constatarea că faptele săvârșite de pârâta SC A. SRL constituie discriminare pe criteriu de naționalitate, potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000; constatarea că fapta pârâtei SC A. SRL de a-l include pe reclamant în cadrul jocului on-line cu premii constituie discriminare în raport de ceilalți salariați ai societății, potrivit art. 2 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 137/2000; constatarea că între depunerea plângerii la CNCD și concedierea sa de către SC A. SRL există un raport direct de cauzalitate, constituind victimizare, potrivit art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000; sancționarea pârâtei SC A. SRL, conform prevederilor legale ale O.G. nr. 137/2000; obligarea pârâtelor la plata de daune morale echivalente prejudiciului moral produs, în cuantum de 10.000 euro.

În motivarea acțiunii, în esență, s-a arătat faptul că raportul CNCD nu conține nici una din constatările realizate cu ocazia investigației desfășurate la sediul SC B. SRL și consemnate în cadrul raportului din 23 februarie 2012. De asemenea, hotărârea atacată nu conține nici una din apărările reclamantului, cuprinse în cadrul precizărilor depuse la data de 14 martie 2012. În opinia reclamantului, reprezentanții CNCD au omis aceste apărări, deosebit de importante în soluționarea petiției sale, fiind practic eludat dreptul său la apărare și dreptul la soluționarea petiției având în vedere toate aspectele sesizate și ținând cont de toate susținerile și apărările formulate

Prin Sentința nr. 5043 din 18 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 3182 din 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A., criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Soluția Înaltei Curți

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeași lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării acțiunii sau exercitării căii de atac, instanța va pune în vedere reclamantului sau recurentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii de recurs este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pentru situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.

În prezenta cauză, deoarece la cererea de recurs nu au fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, pentru primul termen de judecată s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a plăti suma de 2 RON taxă judiciară de timbru și de a depune timbru judiciar de 0,15 RON.

Deși legal citat, recurentul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar acte care să ateste îndeplinirea obligației legale privind taxele de timbru.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

Față de situația constatată, Curtea va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3182 din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL