ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 491/2016

Decizia nr. 491/2016 Asupra recursului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4319/CA/2013 din 29 august 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/221/2013 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților CEC Bank SA - Sucursala Deva, SC B. SRL. prin lichidator judiciar C. IPURL și D., constatându-se nulitatea absolută parțială a Actului adițional nr. 3 la contractul de credit nr. 193 din 27 iunie 2008, precum și a Anexei nr. 1 a Actului adițional nr. 3, ambele încheiate la 30 iunie 2009. A fost dispusă încetarea oricăror efecte ale Contractului de garanție reală imobiliară nr. 15340 din 30 iunie 2008, accesoriu al Contractului de linie de credit nr. 193 din 27 iunie 2008. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta CEC Bank SA, solicitând desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

Prin Încheierea din 11 decembrie 2013, calea de atac formulată de CEC Bank SA a fost calificată drept apel raportat la valoarea obiectului dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) raportat la art. 282 C. proc. civ. Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. x/2013 din 11 decembrie 2013 a admis apelul declarat de pârâta CEC Bank SA împotriva Sentinței nr. 4319/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/221/2013, a modificat, în tot, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții CEC Bank SA - Sucursala Deva și SC B. SRL prin lichidator judiciar C. IPURL. Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 13 ianuarie 2016 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs. Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării judecării recursului, asupra căreia reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an". Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și, în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare timp de un an și că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare. În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu ..." pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție, deși a fost legal citată.

Prin urmare, față de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. x/2013 din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2016. Procesat de GGC - LM