ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2016

Decizia

nr. 411/2016

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 33 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Covasna,

s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA, în

contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL și SC C. SRL, împotriva sentinței civile nr.

636 din 17 iunie 2010, pronunțate în Dosarul nr. x/119/2010.

În motivarea hotărârii se arată

următoarele:

Art. 322 pct. 6 C. proc. civ., invocai

în cererea de revizuire, stipulează drept motiv de revizuire situația în care

„statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică,

dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau

au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere".

Instanța a reținut că nu are

relevanță, în speță, faptul că acționarii au fost lipsiți de capacitate de

exercițiu, în condițiile în care în litigiul respectiv reclamanta a fost

reprezentată tocmai de administratorul special - SC A. SA, petenta din

prezentul litigiu. în cazul în care apărarea a fost tăcută în mod defectuos,

vina îi aparține în totalitate petentei care nu își poate invoca propria culpă.

Din lecturarea sentinței a cărei

revizuire se solicită se poate constata că în litigiul respectiv părțile au fost

SC D. SA, SC B. SRL și SC C. SRL, niciuna dintre părți nefiind persoană

juridică de drept public sau de utilitate publică, prin urmare acest motiv de

revizuire invocat nu își găsește aplicabilitate prin raportare la sentința

respectivă.

Petenta a invocat, de asemenea, și art.

322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la existența unor hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Analizând acest motiv, instanța a

constatat că prin sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei

Câmpina s-a dispus anularea unor înscrisuri falsificate și s-a dispus

reîntoarcerea în patrimoniul SC D. SA a tuturor activelor înstrăinate

fraudulos, în timp ce prin sentința civilă nr. 636 din 17 iunie 2010 a fost

anulată, ca netimbrată, acțiunea în constatarea nulității unui contract de

vânzare-cum parare (aci ce nu a fost anulat prin sentința penală

sus-menționată). Prin urmare, nu se poate reține că sentința atacată cu

revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale, obiectul

acestora fiind complet diferit.

Prin Decizia nr. 387/AP din 18 martie

2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul

declarat de revizuienta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 33 din 22

ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Covasna.

În considerentele deciziei s-au

reținut următoarele:

Criticile apelantei vizează aplicarea

greșită a prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., pe motivul lipsei

capacității de exercițiu a acționarilor, tară a combate considerentele

hotărârii instanței de fond care a reținut că SC D. SA a fost reprezentată de

administratorul special SC A. SA potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006 și că

niciuna din societățile comerciale din litigiu nu era persoană juridică de

drept public.

Susținerile apelantei cu privire la

reprezentarea SC D. SA de către administratorul și lichidatorul judiciar nu

îndeplinesc condițiile de admisibilitate ale prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc.

civ., cum corect a reținut instanța de judecată, textul de lege vizând situația

persoanelor juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii

sau cei puși sub curatelă care nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu

viclenie de cei însărcinați să-i apere, ceea ce nu este cazul SC D. SA Târgu

Secuiesc care nu a fost o persoană juridică de drept public sau de utilitate

publică.

Acțiunea înregistrată la data de 2

iunie 2010, sub nr. x/119/2010, la Tribunalul Covasna a fost formulată de

reclamanta SC D. SA Târgu Secuiesc prin administratorul special SC A. SA,

desemnat prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din

11 august 2006. Prin urmare, acționarii societății au hotărât să fie

reprezentați de revizuentă, astfel că lipsa capacității lor de exercițiu nu

poate fi invocată atâta timp cât această hotărâre Adunării Generale

Extraordinare a Acționarilor nu a fost anulată. Pe de altă parte lipsa

capacității de exercițiu a unei persoane fizice reprezintă acea aptitudine a

persoanei de a dobândi și exercita drepturi subiective civile, dar și de a-și

asuma și executa obligații civile, iar în speță nu a fost depusă nici o dovadă cu

privire la lipsa de capacitate civilă de exercițiu a acționarilor care au votat

hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 11 august 2006.

Potrivit procedurii insolvenței

reglementate de Legea nr. 85/2006, o debitoare este reprezentată de

administratorul special până la ridicarea dreptului de administrare, în

condițiile art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. (1), apoi de administratorul și

lichidatorul judiciar conform art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006. După

ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, mandatul administratorului

special este redus la a reprezenta interesele acționarilor, astfel cum rezultă

din teza ultimă a prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Apelanta invocă lipsa de reprezentare

a acționarilor, deși parte în proces era societatea debitoare SC D. SA Târgu

Secuiesc, prin administratorul special, și nu acționarii, astfel că nici sub

acest aspect susținerile sale nu sunt întemeiate potrivit art. 322 pct. 6 C. proc.

civ.

Referitor la calitatea procesuală a SC

E. SRL (fosta SC B. SRL Brașov), instanța a constatat că aceasta a fost parte

în acțiunea ce formează obiectul sentinței civile nr. 636 din 17 iunie 2010, a

cărei revizuire se cere, astfel că are calitate procesuală în cauza.

Prin motivele de apel invocate,

revizuenta nu a contestat, modul de soluționare a motivului de revizuire

prevăzut de art 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că față de aceste limite de

investire, instanța a apreciat că nu se impune analizarea acestui aspect.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

a declarat recurs revizuenta SC A. SA,solicitând casarea deciziei recurate și a

sentinței apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare pe fond.

În motivarea recursului nu se invocă

vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., recurenta limitându-se la a-și exprima nemulțumirile legate de

modul de soluționare a cauzei.

În esență, recurenta arată faptul că

instanțele anterioare au dat hotărâri lipsite de temei legai și cu încălcarea

grosolană a interesului legitim ai societății, respectiv ai acționarilor.

Înalta Curte, fiind investită cu

soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce

succed:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă

motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c

C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni,

sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul,

precum și dezvoltarea lor.

În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se

prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ."

Instanța învestită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în

care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă

explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ.

În cererea de recurs formulată de SC

A. SA se constată că aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de

soluționare a cauzei, tară însă a evoca, în mod concret, critici care să se

încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.

Recurentul solicită casarea deciziei

recurate și a sentinței apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare pe fond,

însă nu invocă critici referitoare la hotărârea instanței de apel.

Or, simpla nemulțumire a unei părți

față de hotărârea atacată pe calea recursului, Iară nicio trimitere ia

considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau

casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

Astfel, întrucât criticile formulate

nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de

nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind

constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu

a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de revizuenta SC A.

SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curții de Apei Brașov, secția

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenta

SC A. SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 februarie 2016.