ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2016

Decizia nr. 411/2016 Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 33 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL și SC C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 636 din 17 iunie 2010, pronunțate în Dosarul nr. x/119/2010. În motivarea hotărârii se arată următoarele: Art. 322 pct. 6 C. proc.

civ., invocai în cererea de revizuire, stipulează drept motiv de revizuire situația în care „statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere". Instanța a reținut că nu are relevanță, în speță, faptul că acționarii au fost lipsiți de capacitate de exercițiu, în condițiile în care în litigiul respectiv reclamanta a fost reprezentată tocmai de administratorul special - SC A. SA, petenta din prezentul litigiu. în cazul în care apărarea a fost tăcută în mod defectuos, vina îi aparține în totalitate petentei care nu își poate invoca propria culpă.

Din lecturarea sentinței a cărei revizuire se solicită se poate constata că în litigiul respectiv părțile au fost SC D. SA, SC B. SRL și SC C. SRL, niciuna dintre părți nefiind persoană juridică de drept public sau de utilitate publică, prin urmare acest motiv de revizuire invocat nu își găsește aplicabilitate prin raportare la sentința respectivă. Petenta a invocat, de asemenea, și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la existența unor hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Analizând acest motiv, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus anularea unor înscrisuri falsificate și s-a dispus reîntoarcerea în patrimoniul SC D. SA a tuturor activelor înstrăinate fraudulos, în timp ce prin sentința civilă nr. 636 din 17 iunie 2010 a fost anulată, ca netimbrată, acțiunea în constatarea nulității unui contract de vânzare-cum parare (aci ce nu a fost anulat prin sentința penală sus-menționată). Prin urmare, nu se poate reține că sentința atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale, obiectul acestora fiind complet diferit. Prin Decizia nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins apelul declarat de revizuienta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 33 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Covasna.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Criticile apelantei vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., pe motivul lipsei capacității de exercițiu a acționarilor, tară a combate considerentele hotărârii instanței de fond care a reținut că SC D. SA a fost reprezentată de administratorul special SC A. SA potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006 și că niciuna din societățile comerciale din litigiu nu era persoană juridică de drept public. Susținerile apelantei cu privire la reprezentarea SC D. SA de către administratorul și lichidatorul judiciar nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate ale prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc.

civ., cum corect a reținut instanța de judecată, textul de lege vizând situația persoanelor juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă care nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere, ceea ce nu este cazul SC D. SA Târgu Secuiesc care nu a fost o persoană juridică de drept public sau de utilitate publică. Acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2010, sub nr. x/119/2010, la Tribunalul Covasna a fost formulată de reclamanta SC D. SA Târgu Secuiesc prin administratorul special SC A. SA, desemnat prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 11 august 2006. Prin urmare, acționarii societății au hotărât să fie reprezentați de revizuentă, astfel că lipsa capacității lor de exercițiu nu poate fi invocată atâta timp cât această hotărâre Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nu a fost anulată.

Pe de altă parte lipsa capacității de exercițiu a unei persoane fizice reprezintă acea aptitudine a persoanei de a dobândi și exercita drepturi subiective civile, dar și de a-și asuma și executa obligații civile, iar în speță nu a fost depusă nici o dovadă cu privire la lipsa de capacitate civilă de exercițiu a acționarilor care au votat hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 11 august 2006. Potrivit procedurii insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2006, o debitoare este reprezentată de administratorul special până la ridicarea dreptului de administrare, în condițiile art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. (1), apoi de administratorul și lichidatorul judiciar conform art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006.

După ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acționarilor, astfel cum rezultă din teza ultimă a prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Apelanta invocă lipsa de reprezentare a acționarilor, deși parte în proces era societatea debitoare SC D. SA Târgu Secuiesc, prin administratorul special, și nu acționarii, astfel că nici sub acest aspect susținerile sale nu sunt întemeiate potrivit art. 322 pct. 6 C. proc. civ. Referitor la calitatea procesuală a SC E. SRL (fosta SC B. SRL Brașov), instanța a constatat că aceasta a fost parte în acțiunea ce formează obiectul sentinței civile nr. 636 din 17 iunie 2010, a cărei revizuire se cere, astfel că are calitate procesuală în cauza.

Prin motivele de apel invocate, revizuenta nu a contestat, modul de soluționare a motivului de revizuire prevăzut de art 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că față de aceste limite de investire, instanța a apreciat că nu se impune analizarea acestui aspect. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs revizuenta SC A. SA,solicitând casarea deciziei recurate și a sentinței apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare pe fond. În motivarea recursului nu se invocă vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenta limitându-se la a-și exprima nemulțumirile legate de modul de soluționare a cauzei. În esență, recurenta arată faptul că instanțele anterioare au dat hotărâri lipsite de temei legai și cu încălcarea grosolană a interesului legitim ai societății, respectiv ai acționarilor.

Înalta Curte, fiind investită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri. Art. 302 1 alin. (1) pct. c C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor. În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ." Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În cererea de recurs formulată de SC A. SA se constată că aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei, tară însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Recurentul solicită casarea deciziei recurate și a sentinței apelate, cu reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, însă nu invocă critici referitoare la hotărârea instanței de apel.

Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, Iară nicio trimitere ia considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare. Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curții de Apei Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.