ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2016

Decizia nr. 1031/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art.

499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia

civilă nr. 1258 din 25 februarie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A.

împotriva sentinței civile nr. 1259 din 26 noiembrie 2015 a Tribunalului

Olt, secția I civilă, complet specializat conflicte de muncă

și asigurări sociale, în litigiul având ca obiect contestație

decizie pensie.

Împotriva acestei, hotărâri definitive a declarat recurs

reclamantul A., la data de 14 martie 2016, intitulat recurs în anulare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a întocmit, la

data de 30 martie 2016, raportul asupra admisibilității in principiu

a recursului și a dispus, la data de 31 martie 2016 comunicarea lui

părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere,

astfel cum prevăd dispozițiile art, 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 6 aprilie 2016, recurentul A. a depus la dosarul cauzei un

punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, rejudecarea

cauzei și luare în considerare a adeverinței din 11 august 2010

emisă de SC B. SRL.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de

filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la dala de 12 mai 2016, în

temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul primei

instanțe în data de 3 august 2015, după intrarea în vigoare a Legii nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

În drept, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a intrat în vigoare

la data de 15 februarie 2014, prin apariția Legii nr. 76/2012 pentru punerea

în aplicare a acestui act normativ, astfel cum a fost modificată prin

O.U.G. nr. 4/2013, care a schimbat dispozițiile finale ale legii de punere

în aplicare a N.C.P.C., în sensul că art. 81- - Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 545 din 3

august 2012, cu completările ulterioare, intră în rigoare la data de

15 februarie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 456 din Titlul II - Căile de atac

- C. proc. civ., hotărârile judecătorești pot fi supuse

apelului, care este cale ordinară de atac și, în anumite

condiții expres prevăzute de textele legale, căilor

extraordinare de atac care sunt recursul, contestația în anulare și

revizuirea.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că

o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de

atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că

demersul juridic al reclamantului A., a fost inițiat în data de 3 august 2015,

prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/104/2015,

context în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., conform dispozițiilor art. 24 același act normativ.

O cale de atac neprevăzută de lege, potrivit normei

conținute de art. 452 alin. (3) C. proc. civ., atrage "inadmisibilitatea

ei.

Instituția recursului în anulare este inexistentă în actualul

conținut al reglementărilor Codului de procedură civilă -

Legea nr. 134/2010.

De altfel, nici în reglementarea anterioară a C. proc. civ.,1865

nu mai subzistau din anul 2003 dispozițiile art. 330 și urm., care

reglementau instituția recursului în anulare, fiind abrogate prin O.U.G. nr.

58/2003 privind modificarea și completarea C. proc. civ., publicată

în M. Of., partea l nr. 460 din 28 iunie 2003.

Având în vedere că Înalta Curte are competență să

judece doar recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de

apel, califică calea de atac exercitată ca fiind recurs și

constată că, pe de altă parte, nici calea de atac a recursului

nu este deschisă împotriva deciziei atacate.

Astfel, potrivit ari 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea. nr. 2/2013 - privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind

N.C.P.C. hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele

de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de

asigurări sociale, având ca obiect obligarea pârâtei ia acordarea

diferenței de pensie de 129,63 lunar. rectificarea deciziei de pensionare

în sensul că a realizat un stagiului de cotizare în condiții normale

de 33 de ani, în loc de 30 de ani și că a lucrat ca șofer, în

loc de muncitor necalificat.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia

civilă nr. 1258 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu

este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva

Deciziei nr. 1258 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 12 mai 2016.