ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2016

Decizia nr. 1031/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1258 din 25 februarie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1259 din 26 noiembrie 2015 a Tribunalului Olt, secția I civilă, complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale, în litigiul având ca obiect contestație decizie pensie. Împotriva acestei, hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul A., la data de 14 martie 2016, intitulat recurs în anulare. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a întocmit, la data de 30 martie 2016, raportul asupra admisibilității in principiu a recursului și a dispus, la data de 31 martie 2016 comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art, 493 alin. (4) C. proc.

civ. La data de 6 aprilie 2016, recurentul A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei și luare în considerare a adeverinței din 11 august 2010 emisă de SC B. SRL. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la dala de 12 mai 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul primei instanțe în data de 3 august 2015, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. În drept, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2014, prin apariția Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a acestui act normativ, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2013, care a schimbat dispozițiile finale ale legii de punere în aplicare a N.C.P.C., în sensul că art. 81- - Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în rigoare la data de 15 februarie 2013. Potrivit dispozițiilor art. 456 din Titlul II - Căile de atac - C. proc. civ., hotărârile judecătorești pot fi supuse apelului, care este cale ordinară de atac și, în anumite condiții expres prevăzute de textele legale, căilor extraordinare de atac care sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Din actele și lucrările dosarului rezultă că demersul juridic al reclamantului A., a fost inițiat în data de 3 august 2015, prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x/104/2015, context în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 24 același act normativ. O cale de atac neprevăzută de lege, potrivit normei conținute de art. 452 alin. (3) C. proc. civ., atrage "inadmisibilitatea ei. Instituția recursului în anulare este inexistentă în actualul conținut al reglementărilor Codului de procedură civilă - Legea nr. 134/2010.

De altfel, nici în reglementarea anterioară a C. proc. civ.,1865 nu mai subzistau din anul 2003 dispozițiile art. 330 și urm., care reglementau instituția recursului în anulare, fiind abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea C. proc. civ., publicată în M. Of., partea l nr. 460 din 28 iunie 2003. Având în vedere că Înalta Curte are competență să judece doar recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, califică calea de atac exercitată ca fiind recurs și constată că, pe de altă parte, nici calea de atac a recursului nu este deschisă împotriva deciziei atacate. Astfel, potrivit ari 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea. nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind N.C.P.C. hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, având ca obiect obligarea pârâtei ia acordarea diferenței de pensie de 129,63 lunar. rectificarea deciziei de pensionare în sensul că a realizat un stagiului de cotizare în condiții normale de 33 de ani, în loc de 30 de ani și că a lucrat ca șofer, în loc de muncitor necalificat. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 1258 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1258 din 25 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2016.