ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2017

HOTĂRÂRE

08.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față, prin raportare ia dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 366 din 6 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dolj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 3 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, Completul de filtru C3, ia data de 3 octombrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 16 octombrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere al recurentului în sensul admisibilității căii de atac, în lumina prevederilor constituționale și ale celor cuprinse în C. muncii.

Constatându-se încheiată această etapa a procedurii de filtru, prin rezoluția din 26 octombrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 8 noiembrie 2017 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților

Analizând recursul, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii Dolj, recunoașterea faptului că la data de 9 octombrie 2009 a formulat o cerere de pensionare sub imperiul Legii nr. 19/2000, potrivit căreia vârsta standard de pensionare este cea înscrisă în Anexa 3 a legii și că adeverințele de grapa a II-a însumează 28 de ani.

Urmare declinării competenței de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 326 din 7 iulie 2016, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 366 din 6 februarie 2017 a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins contestația formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj. A respins cererile accesorii.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum și cele neatacaîe cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași, exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.