ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5405/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 614 din 23 decembrie 2010, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de SC P. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 136

din 5 iunie 2008 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 2198/54/2007, în

contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. și D.G.F.P. Dolj.

Pentru a pronunța sentința

nr. 614 din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 136

din 5 iunie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2198/54/2007,

a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Craiova, în contradictoriu

cu intimatele A.N.A.F. și D.G.F.P. Dolj, prin care solicita anularea deciziei din

22 iunie 2007 emisă de A.N.A.F., a procesului-verbal din 31 martie 2005, a raportului

de inspecție fiscală din 31 martie 2005 și a deciziei de impunere din 31 martie

2005, emise de D.G.F.P. Dolj.

Împotriva acestei hotărâri,

a formulat cerere de revizuire SC P. SRL Craiova, invocând motivele prevăzute de

art. 322 pct. 2 și pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit art. 322.

pct. 2 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut,

ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul de lege mai sus

citat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele

dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Prin urmare, dispozițiile

legale mai sus precizate sunt incidente când instanța s-a pronunțat asupra unei

cereri, principală, accesorie sau incidentală, ce nu s-a formulat, iar nu în atunci

când este analizată o cerere de probatorii, sau o excepție.

Altfel spus, revizuentul

trebuie să aibă în vedere obiectul cererii, nu temeiurile acesteia sau mijloacele

de apărare.

Aceasta deoarece, în sensul

textului analizat, prin „lucru cerut" se înțeleg numai cererile care au fixat

cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii

deduse judecății, iar nu argumentele reținute de instanță pentru a reține temeinicia

sau netemeinicia unei cereri.

Ceea ce caracterizează

aceste cereri și le delimitează de toate celelalte, este faptul că prin pronunțarea

asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere,

în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare-dispozitivul.

Din considerentele sentinței

a cărei revizuire se cere, rezultă în mod clar că obiectul analizei instanței l-a

constituit legalitatea pct. 1 din decizia din 22 iunie 2007, referitoare la suma

de 112.787 RON, reprezentând accize, cu dobânzi și penalități, pe perioada octombrie-decembrie

2003, precum și TVA cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare, pe aceeași perioadă.

În ceea ce privește, creanța

fiscală în sumă de 6.905.906 RON, care privea perioada februarie-noiembrie 2004,

s-a reținut că „organul de soluționare a contestaților a dispus desființarea actului

administrativ fiscal atacat conform dispozițiilor art. 186 alin. (3) din C. proc.

fisc. și, întrucât se va încheia un nou act administrativ fiscal ce va avea în vedere

strict considerentele din decizia de soluționare, instanța de judecată a constatat

că acest aspect nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

Aceasta deoarece, o dată

ce actul administrativ fiscal a fost desființat de însăși organul fiscal în procedura

administrativă, instanța nu mai poate verifica legalitatea acestuia.

Așa fiind, se arată în

sentința a cărei revizuire se cere, instanța de fond a fixat cadrul litigiului,

a determinat limitele acestuia și a stabilit obiectul pricinii deduse judecății,

astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ.,

invocate de revizuentă.

Totodată, reține Curtea

de Apel Craiova, potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., invocate, de asemenea,

de revizuentă ca temei al cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată

de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din interpretarea acestor

dispoziții, reiese că pentru a se putea invoca asemenea motiv, trebuie îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care

nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul

să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea și să nu fi putut fi invocat

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut

de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților; înscrisul

să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia

judecării fondului. soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Or, se arată în considerentele

sentinței a cărei revizuire este solicitată, toate cele 9 înscrisuri, inclusiv hotărârea

judecătorească, invocate de către revizuentă ca fiind noi și determinante prin interpretarea

coroborată a acestora, sunt emise în perioada 19 noiembrie 2007-7 iulie 2009, în

timp ce obiectul analizei instanței de fond l-a constituit legalitatea pct. 1 din

decizia din 22 iunie 2007, referitoare la suma de 112.787 RON, reprezentând accize,

cu dobânzi și penalități, pe perioada octombrie-decembrie 2003, astfel că, în raport

de această perioadă, înscrisurile invocate nu se încadrează în dispozițiile

art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Împotriva sentinței

nr. 614 din 23 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs SC P. SRL Craiova.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

din C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare

a legii, invocându-se atât aspecte de netemeinicie cât și aspecte de nelegalitate.

Ca motive de netemeinicie

a soluției recurate prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

împotriva sentinței civile nr. 136 din 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, recurenta invocă faptul că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond

că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc.

civ. Aceasta deoarece după pronunțarea sentinței nr. 136 din 5 iunie 2008 s-au descoperit

înscrisuri noi adrese emise de Garda Financiară, secția Dolj și A.N.V., adrese din

care rezultă pe de o parte calitatea revizuentei de utilizator final și pe de altă

parte caracterul neaccizabil al produselor SC P. SRL.

Revizuenta după expunerea

situației de fapt arată că instanța de fond nu a analizat în concret îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., acestea fiind îndeplinite

deoarece aceste înscrisuri descoperite ulterior pronunțării sentinței nr. 136/2008

sunt determinate pentru soluția de admitere a acțiunii reclamantei-revizuente.

Ca motive de nelegalitate

se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din

C. proc. civ. în sensul că a înlăturat înscrisurile depuse ca acte noi, în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. pe motiv că nu ar fi existat în

perioada ce a făcut obiectul inspecției fiscale, octombrie–decembrie 2003 sau anterior

pronunțării sentinței.

Aceasta deoarece aceste

înscrisuri privesc o situație de fapt preexistentă diferită de cea reținută, cu

ocazia primei judecăți asupra legalității deciziei din 22 iunie 2007 și din care

rezultă că societatea a respectat destinația produselor achiziționate în regim de

scutire de la plata accizelor, astfel încât nu datorează accizele imputate de către

intimate.

În ceea ce privește motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. se arată că în mod greșit

nu s-a reținut a fi îndeplinit acest motiv de revizuire. Aceasta deoarece prin sentința

civilă din 5 iunie 2008 instanța s-a pronunțat numai pe legalitatea deciziei din

22 iunie 2007 și a omis să se pronunțe și asupra legalității celorlalte acte contestate

respectiv procesul-verbal din 31 martie 2005, raportul de inspecție fiscală din

31 martie 2005 și a deciziei de impunere din 31 martie 2005, acte a căror legalitate

nu a fost analizată cu ocazia soluționării contestației administrative.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 din C. proc. civ.

La intimata A.N.A.F. a

depus concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente

ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9

din C. proc. civ.

Sentința atacată, prin

care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentă împotriva

sentinței civile nr. 136 din 5 iunie 2008, este legală și temeinică în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 2 și pct. 5 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 135 din 5 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2198/54/2007

s-a respins acțiunea recurentei ca nefondată.

În raport de soluțiile

pronunțate în faza administrativă a soluționării contestației cu privire la suma

de 6.905.906 RON și cu privire la accesorii, Curtea de Apel s-a considerat că este

investită să analizeze doar legalitatea pct. 1 din decizia nr. 165/2007 referitoare

la suma de 112.787 RON.

Acțiunea pe acest punct

a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare reținându-se pe situația de

fapt că uleiurile nu au fost folosite în scop industrial și nu s-a făcut dovada

că au fost comercializate către utilizatorii finali.

Această sentință, care

formează obiectul prezentei cereri de revizuire a rămas irevocabilă prin respingerea

recursului în baza deciziei nr.730 din 11 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal .

În ceea ce privește motivul

de recurs care privește greșita și nelegala reținere a îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., acesta nu este fondat.

Ipoteza invocată de recurentă

privește cazul de „minus petita” și încălcarea astfel a prejudiciului disponibilității

părții reclamante în sensul că deși s-a solicitat instanței prin sentința civilă

nr. 136 din 5 iunie 2008 s-a pronunțat numai asupra deciziei din 22 iunie 2007 emisă

de A.N.A.F. și nu și asupra actelor de impunere contestate și care au stat la baza

emiterii deciziei nr. 165/2007.

Ipoteza susmenționată

și prin prezenta cerere de recurs nu poate fi reținută deoarece nu corespunde realității.

Aceasta deoarece prin sentința civilă nr. 136 din 5 iunie 2009 nu poate fi reținută

încălcarea principiului disponibilității și pronunțarea „minus petita”. Prin această

sentință acțiunea a fost respinsă în totalitate ca nefondată acțiunea reclamantei,

iar faptul că instanța de fond s-a considerat că este investită să analizeze doar

legalitatea pct. 1 din decizia nr. 165/2007 a fost determinată de soluționarea administrativă

dată celorlalte cereri în sensul că pentru suma de 6.905.906 RON și pentru accesorii

actele fiscale au fost desființate urmând a se încheia un nou act administrativ

fiscal. Pe cale de consecință nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322

pct. 2 din C. proc. civ., cu cât motivele de nelegalitate și de netemeinicie care

au privit pe fond sentința civilă nr. 136/2008 au fost verificate cu ocazia soluționării

recursului prin decizia nr. 730 din 11 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal .

Cu privire la movul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. în mod corect

instanța e fond nu l-a reținut, adresele invocate de revizuentă neîndeplinind condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. pentru a fi considerate acte noi

doveditoare pe situația de fapt de natură a modifica hotărârea de respingere a acțiunii

dispusă prin sentința civilă nr. 136/2008.

Aceasta deoarece pe de

o parte toate adrese invocate nu au legătură cu soluția de fond, fiind ulterioară

perioadei septembrie 2003–decembrie 2003, iar pe de altă parte recurenta, pe situația

de fapt critică impunerea obligației de plată în cuantum de 6.905.906 RON care nu

a formulat obiectul analizării legalității prin sentința civilă nr. 136 din 5 iunie

art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. deoarece nu probează calitatea de utilizator final

invocată pentru perioada în litigiu, iar în ceea ce privește utilizarea uleiurilor,

în mod corect și motivat au fost înlăturate concluziile expertizei tehnice.

Față de cele expuse mai

sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat menționând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 614 din 23 decembrie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.