ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2015

Decizia nr. 3391/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 22/87/2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României, a solicitat anularea somației din 16 decembrie 2014, a procesului-verbal din 16 decembrie 2014 privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, a titlului executoriu decizia nr. TC 14480 din 19 octombrie 2009 și a celorlalte acte de executare emise de pârâtă, în dosarul de executare silită nr. x/2014, precum și suspendarea executării silite a actelor contestate.

Prin cererea precizatoare de la termenul din data de 20 aprilie 2015, reclamanta a arătat că înțelege să conteste decizia nr. TC14480 din 19 octombrie 2009, comunicată la 18 decembrie 2014 ca titlu de creanță, a renunțat la cererea de suspendare și a arătat că nu formulează contestație la executarea silită.

Prin sentința nr. 193 din 27 aprilie 2015, Tribunalul Teleorman și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că pârâta este organ de specialitate al administrației publice centrale iar în contextul derulării raporturilor juridice în baza unui contract administrativ, respectiv în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1856 din 24 iunie 2015, Curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că actul a cărui anulare se solicită pe calea prezentei acțiuni, respectiv decizia nr. TC 14480 din 19 octombrie 2009 face parte din categoria actelor administrativ-fiscale, întrucât, prin intermediul acestuia s-a stabilit obligația reclamantei de a plăti un tarif în sumă de 1785 RON reprezentând tarif de acces în SEAP, în cuprinsul deciziei menționându-se expres posibilitatea contestării în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

În concluzie, în stabilirea competenței materiale, nu se aplică criteriul rangului autorității emitente, ci criteriul valoric, suma de plată stabilită în sarcina reclamantei fiind sub pragul de 1.000.000 RON, respectiv 1785 RON, ceea ce trage competența în primă instanță a tribunalului, neavând relevanță împrejurarea că autoritatea pârâtă este o autoritate centrală.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 133 C. proc. civ., reține că în cauză există conflict de competență.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei nr. TC 14480 din 19 octombrie 2009 emisă de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, denumită în continuare A.S.S.I.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 73/2007 privind organizarea și funcționarea A.S.S.I.: „Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, se organizează și funcționează ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, în scopul implementării și al operării sistemelor informatice și de comunicații ce furnizează servicii destinate guvernării prin mijloace electronice și al reglementării activităților specifice guvernării prin mijloace electronice”.

Conform art. 4 alin. (5) din același act normativ: „În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, președintele emite decizii care pot avea caracter normativ sau individual.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 73/2007, veniturile proprii ale A.S.S.I. se asigură și din tarifele de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice administrat de această instituție, cuantumul sumelor datorate cu titlu de tarif stabilindu-se prin decizie cu caracter individual a președintelui A.S.S.I.

Prin urmare, actele emise de A.S.S.I., în calitate de instituție publică centrală, în ceea ce privește sumele datorate cu titlu de tarif, sunt acte administrative.

Competența în ceea ce privește anularea acestora este stabilită de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv în funcție de rangul autorității publice emitente.

În cauză, decizia contestată vizează o sumă datorată cu titlu de tarif de utilizare a sistemului electronic de achiziții publice, impusă reclamantei de către autoritatea pârâtă A.S.S.I., a cărei succesoare de drept este Agenția pentru Agenda Digitală a României, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1132/2013.

Deci, această decizie este un act administrativ individual emis de A.S.S.I. ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, aceasta încadrându-se în categoria autorităților publice centrale.

Întrucât acțiunea formulată în cauză vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența materială se stabilește în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar competența teritorială în raport de disp. art. 10 alin. (3) din aceeași lege, astfel că revine competența de soluționare a cauzei Curții de Apel București.

Prin urmare, față de cele menționate anterior, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.