ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2016

Decizia nr. 982/2016

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 10 noiembrie 2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, a fost înregistrat, sub nr. x/2/2014*, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 4262 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La termenul din 23 martie 2015, acordat în vederea soluționării recursului. judecata acestuia a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s~a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Asupra excepției de perimare a cererii de revizuire, Înalta Curte constata următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire șl orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de im an, Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că „perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții".

Prin urmare, pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părții, o perioadă de cel puțin un an.

În cauză, judecata a fost suspendată pentru lipsa părților la data de 23 ianuarie 2015.

Cum de la data suspendării judecății părțile nu au depus diligente în vederea repunerii pe rol a cauzei în scopul continuării judecății, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 din același act normativ, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 4262 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei civile nr. 4262 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi. 22 aprilie 2016.