ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2017

Decizia nr. 403/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Sindicatul J., reprezentant al intimaților A., B., C., D., (...) și E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta H., obligarea acesteia la majorarea salariilor de bază, începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de Statistică pentru anii 2008 - 2011 și primul trimestru al anului 2012 și la plata, într-o singură etapă, a diferențelor salariale rezultate în urma acestei majorări salariale, începând cu data de 07 aprilie 2012 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești care urmează a fi pronunțată în cauză.

Prin cererea precizatoare, depusă la data de 29 februarie 2012, reclamantul a arătat că, în temeiul capătului de cerere inițial și al dispozitivului Sentinței civile nr. 6562 din 19 iunie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicită obligarea pârâtei la executarea obligațiilor asumate în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în ultima formă, respectiv cea prevăzută în art. 102 alin. (1) lit. d) din contract, pentru anii 2011 - 2012. În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) C. muncii și pe cele ale art. 28 alin. (2) și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin Sentința civilă nr. 3153 din 31 martie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă la majorarea salariilor de bază ale reclamanților, începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați de INS pentru anii 2008 - 2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul J. pe anii 2010 - 2012; la plata diferențelor salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază cu indicii prețurilor de consum comunicați de INS pentru anii 2008 - 2011 și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul J. pe anii 2010 - 2012, până ia rămânerea definitivă a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.900 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă H., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 august 2015. Prin cererea de apel a solicitat suspendarea executării provizorii, până la soluționarea apelului, a Sentinței civile nr. 3153 din 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cerere care a fost admisă prin încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. La data de 14 octombrie 2015, intimatul-reclamant Sindicatul J. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, format din doamnele judecător I. și J., arătând că acestea și-au exprimat părerea cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauza dedusă judecății.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare mai sus menționată, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, la data de 26 octombrie 2015, recurentul-reclamant Sindicatul J., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 02 noiembrie 2015, sub nr. x/3/2014 și repartizat aleatoriu, spre soluționare. Completului de filtru nr. 12. Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a, respectiv pe art. 485 alin. (1) C. proc.

civ. Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu cele ale art. 270 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările ulterioare, republicată. După parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, prin încheierea din camera de consiliu din 8 aprilie 2016, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul Sindicatul J., reprezentant al intimaților A., B., C., D., (...) și E., împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014; a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 22 aprilie 2016, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din 22 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Înalta Curte, constatând că părțile legal citate nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat, în scris, judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului. La data de 30 ianuarie 2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părțile au fost citate în vederea discutării excepției perimării recursului pentru termenul de judecată de la data de 24 februarie 2017. Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constata următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedura îndeplinit de părți sau de instanța. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu simt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este situația și în speță, când, după suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, măsură dispusă la termenul de la data de 22 aprilie 2016, acestea au lăsat să treacă mai mult de 6 luni fără să săvârșească un act de procedură în vederea reluării judecării cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a impus necesitatea efectuării unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 416 alin. (3) C. proc.

civ. În raport de considerentele expuse și având în vedere că au trecut mai mult de șase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în care părțile nu au solicitat continuarea judecății, iar în această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul formulat de reclamantul Sindicatul J., reprezentant al intimaților A., B., C., D., (...) și E., cu sediul în București, sector 2, împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2014. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017. Procesat de GGC - NN