ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2017

Decizia nr.

403/2017

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, Sindicatul J., reprezentant al intimaților A., B.,

C., D., (...) și E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta H.,

obligarea acesteia la majorarea salariilor de bază, începând cu data de 07

aprilie 2012, cu indicii prețurilor de consum comunicați de

Institutul Național de Statistică pentru anii 2008 - 2011 și

primul trimestru al anului 2012 și la plata, într-o singură

etapă, a diferențelor salariale rezultate în urma acestei

majorări salariale, începând cu data de 07 aprilie 2012 și până

la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești care

urmează a fi pronunțată în cauză. Prin cererea

precizatoare, depusă la data de 29 februarie 2012, reclamantul a

arătat că, în temeiul capătului de cerere inițial și

al dispozitivului Sentinței civile nr. 6562 din 19 iunie 2013 a

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, solicită obligarea pârâtei la executarea

obligațiilor asumate în contractul colectiv de muncă aplicabil la

nivel de unitate în ultima formă, respectiv cea prevăzută în

art. 102 alin. (1) lit. d) din contract, pentru anii 2011 - 2012.

În drept,

acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 268

alin. (1) lit. c) C. muncii și pe cele ale art. 28 alin. (2) și art.

210 din Legea nr. 62/2011.

Prin

Sentința civilă nr. 3153 din 31 martie 2015, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a admis cererea de chemare în judecată și a

obligat-o pe pârâtă la majorarea salariilor de bază ale

reclamanților, începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii

prețurilor de consum comunicați de INS pentru anii 2008 - 2011

și primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul J. pe anii 2010 - 2012;

la plata diferențelor salariale rezultate în urma majorării

salariilor de bază cu indicii prețurilor de consum comunicați de

INS pentru anii 2008 - 2011 și primul trimestru al anului 2012, conform

art. 102 alin. (1) lit. d) din contractul colectiv de muncă încheiat la

nivelul J. pe anii 2010 - 2012, până ia rămânerea definitivă a

hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

5.900 lei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă H., înregistrat pe

rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11

august 2015. Prin cererea de apel a solicitat suspendarea executării

provizorii, până la soluționarea apelului, a Sentinței civile

nr. 3153 din 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

cerere care a fost admisă prin încheierea din 23 septembrie 2015 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 14

octombrie 2015, intimatul-reclamant Sindicatul J. a formulat cerere de recuzare

a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului, format

din doamnele judecător I. și J., arătând că acestea

și-au exprimat părerea cu privire la soluția ce urmează a

fi pronunțată în cauza dedusă judecății.

Prin

încheierea din camera de consiliu din 19 octombrie 2015, Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de recuzare mai sus menționată, constatând că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs, la data de 26 octombrie 2015, recurentul-reclamant

Sindicatul J., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 02 noiembrie 2015, sub nr.

x/3/2014 și repartizat aleatoriu, spre soluționare. Completului de

filtru nr. 12.

Recursul a

fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a,

respectiv pe art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este

scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29

alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,

coroborate cu cele ale art. 270 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu

modificările ulterioare, republicată.

După

parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, prin încheierea din camera de

consiliu din 8 aprilie 2016, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul

declarat de reclamantul Sindicatul J., reprezentant al intimaților A., B.,

C., D., (...) și E., împotriva încheierii de ședință din 19

octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2014; a fixat termen pentru

soluționarea recursului la data de 22 aprilie 2016, în

ședință publică, cu citarea părților.

Prin

încheierea din 22 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014,

Înalta Curte, constatând că părțile legal citate nu s-au

înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat, în

scris, judecata în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

La data de 30

ianuarie 2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar

părțile au fost citate în vederea discutării excepției

perimării recursului pentru termenul de judecată de la data de 24

februarie 2017.

Asupra

excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constata

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive

imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de

la ultimul act de procedura îndeplinit de părți sau de instanța.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură

trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu simt

imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă

sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul

prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se

înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge

asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de

stăruință a părților în soluționarea litigiului

dedus judecății.

Pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Prin urmare,

perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării

cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este

situația și în speță, când, după suspendarea

judecării recursului pentru lipsa părților, măsură

dispusă la termenul de la data de 22 aprilie 2016, acestea au lăsat

să treacă mai mult de 6 luni fără să

săvârșească un act de procedură în vederea reluării

judecării cauzei,

Înalta Curte

constată că, în cauză, nu s-a impus necesitatea efectuării

unui act de procedură din oficiu, în condițiile prevăzute de

art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

În raport de

considerentele expuse și având în vedere că au trecut mai mult de

șase luni de la data suspendării judecării recursului, timp în

care părțile nu au solicitat continuarea judecății, iar în

această perioadă nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de

suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 416 coroborate cu cele ale art. 420 C. proc. civ., va

constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul formulat de reclamantul Sindicatul J., reprezentant al

intimaților A., B., C., D., (...) și E., cu sediul în București,

sector 2, împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în

Dosarul nr. x/3/2014.

Cu drept de

recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se

depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.

Procesat

de GGC - NN