ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2015, sub nr. 1474/1/2015, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C., Municipiul București, reprezentat prin Primarul General, și SC D. SA, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 948 din 31 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

La termenul din 16 octombrie 2016, acordat în vederea soluționării contestației în anulare, judecata acesteia a fost suspendată, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Asupra excepției de perimare a contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În sensul prevederilor legale mai sus evocate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune care se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a statuat că "perimarea reprezintă o sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții."

Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părții, o perioadă de cel puțin un an.

În cauză, judecata contestației în anulare a fost suspendată pentru lipsa părților la data de 16 octombrie 2015.

Cum de la data suspendării judecății părțile nu au depus diligente pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură care trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 252 din același act normativ, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 948 din 31 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 948 din 31 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2017.