ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2016

HOTĂRÂRE
10.06.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1356/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 21 iulie 2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Alba, solicitând anularea Deciziei de invalidare nr. 3999 din 29 aprilie 2015 emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 1574 din 17 decembrie 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că nu poate fi competent din punct de vedere teritorial să reanalizeze o situație de fapt și de drept care a făcut obiectul unei proceduri derulate în raza de competență a unei alte instanțe din țară, chiar dacă emitentul deciziei de invalidare își are sediul în București.

S-a arătat că aceasta este singura concluzie legală, juridică, rațională, nefiind acceptabil și admisibil ca în exercitarea controlului judecătoresc asupra procedurii derulate și a măsurilor dispuse în privința reclamanților, să se interpreteze ca fiind competente teritorial, două instanțe diferite, de același rang, din țară.

S-a mai reținut că, de altfel, ar fi și ilogic ca după ce mai mult de 15 ani (20 ani în cazul legilor fondului funciar) procedurile ce stau la baza și fac obiectul Legii nr. 165/2013 s-au desfășurat cum era firesc, în fața autorităților publice ori judecătorești în a căror raza teritorială s-au aflat sau încă se mai află imobilele construcții, terenuri care au făcut obiectul acestora, să fie reanalizate de Tribunalul București, doar pentru simplul argument că în raza acestuia se află sediul unei comisii centrale, ale cărei atribuții principate vizează mai ales parcurgerea etapelor de finalizare a procedurilor derulate pe parcursul a mai mulți ani iar nu de reanalizare pur formală a măsurilor deja concretizate prin decizii ori dispoziții ale entităților notificate și în multe cazuri supuse însuși controlului judecătoresc exercitat de instanțele competente.

În concluzie, s-a reținut că în speță fiind chemată în judecată și Comisia Județeană de Fond Funciar implicată în procedura de reconstituire declanșată de reclamanți, în a cărei rază teritorială se află imobilul pentru care s-au stabilit despăgubirile, cu atât mai mult se justifică declinarea de competență în favoarea instanței de la locul situării imobilului, instanță competentă teritorial absolut conform legii fondului funciar.

La rândul său, Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluționeze cauza și, prin Sentința nr. 524 din 5 mai 2016, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția civilă competența de soluționare a cauzei.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 și 135 (1) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a reținut că în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și de înțelesul noțiunii de entitate desemnată de lege cu soluționarea notificării, competența teritorială revine Tribunalului București, aceasta fiind instanța pe raza căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Cât privește sintagma "entitate învestită", art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 enumera toate structurile desemnate de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, iar la lit. g) se regăsește Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Având în vedere că obiectul prezentei contestații îi reprezintă anularea deciziei de invalidare nr. x/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente,

Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este în București, competența teritorială de soluționare a cauzei nu poate aparține decât tribunalului în circumscripția căruia se află sediul acestei entități, respectiv Tribunalul București.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2016
obiectul unei proceduri derulate în raza de competență a unei alte instanțe din țară, chiar dacă emitentul acestei decizii de invalidare își are sediul în București. Aceasta, cu atât mai mult cu cât se va repune în discuție îndreptățirea re
ÎCCJ 2015-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2498/2015
art. 3 pct. 4 lit. d) din Legea nr. 165/2013 intră și Comisia județeană de Fond Funciar, ca emitentă a hotărârii prin care s-au acordat măsuri compensatorii, sens în care competența de soluționare a pricinii revine, potrivit art. 33 și 34 d
ÎCCJ 2016-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2016
teritorial,două instanțe diferite,de același rang,din țară. Ca atare,Tribunalul București a considerat că singura soluție ce se impune în această fază procedurală,este aceea de declinare a competenței teritoriale în favoarea tribunalului în
ÎCCJ 2016-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 400/2016
emise de C., competența revine Tribunalului București nu are relevanță, aceasta fiind o problemă de tehnică legislativă și nu de aplicare a legii. Atâta timp cât în lege sunt suficiente criterii pentru determinarea competenței, interpretare
ÎCCJ 2015-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 564/2015
sau în baza Legii nr. 10/2001, dacă s-ar considera că acțiunea persoanei îndreptățite, de contestare a deciziei emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este de competența Tribunalului București, ar însemna „paralizarea” act
Sursă