ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1197/2016

Decizia nr. 1197/20

16

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/32/2013 la data de

28 februarie 2013 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1.952.081,60 RON, reprezentând dobândă fiscală datorată de bugetul de stat pentru nerestituirea sumei de 14.228.000 RON, poprite nelegal din contul societății.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 60 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii;

- a admis acțiunea reclamantei SC A. SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași;

- a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași către reclamantă la plata sumei de 1.952.081,60 RON, reprezentând dobânzi fiscale aferente perioadei 05 decembrie 2011-14 noiembrie 2012;

- a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 39 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.

3.1. Recurenta Administrația județeană a Finanțelor Publice Bacău, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a combătut sentința sub următoarele aspecte:

Pe cale de excepție, a invocat lipsa de reprezentare legală a societății reclamante SC A. SA, arătând că la data de 26 septembrie 2013, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, societatea a intrat în insolvență fiind desemnat în calitate de administrator judiciar SC B. SPRL, societate care nu a fost introdusă în cauză, în calitate de reprezentat legal.

A fost reiterată excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că deși intimata-reclamantă nu a înțeles să conteste decizia nr. 493 din 25 martie 2013 prin care a fost soluționată contestația administrativă, emisă ulterior promovării acțiunii, instanța nu a pus în discuția părților necesitatea completării sau modificării cererii.

Pe fondul cauzei, a arătat că hotărârea a fost pronunțată fără a fi dispusă în cauză efectuarea unei expertize fiscale care să determine cu exactitate data stingerii datoriilor acoperite conform executării prin poprire, existenta datoriei la data înființării formelor de executare desființate, respectiv cuantumul dobânzilor datorate, în cazul în care acestea există și pot fi determinate.

În mod eronat instanța de fond a admis acțiunea câtă vreme intimata-reclamantă datorează dobânzi fiscale accesorii pentru neplata în termenul legal către bugetul de stat a sumei de 14.228.000 RON, în condițiile în care soluția pronunțată de Judecătoria Bacău prin sentința civilă nr. 1372 din 09 februarie 2012 a fost dată pentru că sumele existente în contul poprit aveau altă destinație.

3.2. Recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocând în esență, critici similare.

În raport de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea este nemotivată sub aspectul solicitării de acordare de dobânzi, motivarea instanței limitându-se la o singură frază, în sensul că „sunt îndeplinite condițiile art. 124 din O.U.G. nr. 92/2003 și are dreptul la dobânzi”.

Recurenta critică soluția instanței de fond cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, formulată prin întâmpinare, arătând că reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată fără a face dovada că a îndeplinit procedura administrativă și fără a aștepta finalizarea acestei proceduri administrative.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că prin sentința nr. 1372 din 09 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bacău nu s-a reținut că suma în cuantum de 14.228.000 RON este nedatorată de intimata-reclamantă, contestația fiind admisă pentru faptul că sumele poprite aveau o afectațiune specială, astfel că aceasta nu poate beneficia de dobânzile solicitate.

Apărările intimatei-reclamante SC A. SA Bacău

Prin întâmpinarea formulată la data de 01 aprilie 2015, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a operatorului în fața primei instanțe, este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 82 alin. (2) noul C. proc. civ. care prevăd că această excepție nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

Arată intimata că la data înregistrării cererii de chemare în judecată – 28 februarie 2013, SC A. SA nu se afla în procedura de insolvență.

Această procedură s-a deschis la data de 26 septembrie 2013 prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. x/110/2013, judecătorul dispunând păstrarea dreptului de administrare a debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar B. SPRL, iar contractul de asistență juridică din 30 mai 2012 încheiat cu cabinetul de avocatură nu a fost denunțat.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de ambele recurente, se arată că decizia de soluționare a contestației fiscale, decizia existentă la dosarul cauzei nu schimbă însă cu nimic soluția pronunțată cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor.

Pe fondul recursurilor, intimata arată că a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 124 C. proc. fisc., care prevede că dobânda se datorează pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget; astfel că motivele invocate de recurente sunt nefondate, textul nefăcând referire la suma de restituit nedatorată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, potrivit disp. art. 390 C. proc. civ. excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei în fața instanței de fond și excepția inadmisibilității cererii de acordare a dobânzilor fiscale, ambele excepții invocate prin recursul declarat de pârâta AJFP Bacău, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 82 C. proc. civ., când instanța constată lipsa dovezii de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar în situația în care acestea nu vor fi acoperite, cererea va fi anulată.

Totodată alin. (2) din același articol prevede că excepția lipsei calității de reprezentant înaintea primei instanțe, nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

În aceste condiții, având în vedere că acțiunea a fost promovată de reclamantă la data de 28 februarie 2013, iar la data de 26 septembrie 2013 (pe perioada soluționării fondului cauzei) a fost deschisă procedura insolvenței, excepția invocată de recurenta-pârâtă pentru prima dată prin cererea de recurs este inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere că această excepție a fost invocată în fața instanței de fond care a respins-o prin sentința recurată, instanța apreciază că nu poate avea decât valoarea unei critici, motiv de recurs, în realitate recurenta fiind nemulțumită de soluția pronunțată cu privire la acest aspect.

Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurentele-pârâte și în raport de cadrul legal aplicabil, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal competente cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, prin care solicita acordarea sumei de 1.952.081,60 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată de bugetul de stat pentru nerestituirea în termenul legal a sumei de 14.228.000 RON poprită nelegal din contul societății.

Prin sentința civilă nr. 1372 din 09 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Bacău a fost admisă contestația la executare pronunțată de intimata-reclamantă, anulată poprirea înființată prin adresa din 25 noiembrie 2011 a ANAF și admisă cererea de întoarcere a executării silite în sensul obligării ANAF la restituirea sumei de 14.22.000 RON.

S-a reținut în motivarea sentinței că prin H.G. nr. 1086 din 27 octombrie 2011 s-a alocat reclamantei, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului o sumă necesară achitării unei părți din obligația de plată către furnizorii de gaze naturale și cărbune.

În acest sens, SC A. SA a fost înștiințată că s-a înființat contul nr. XX în care urma să primească suma totală de 15.141.000 RON.

Apreciind că, din succesiunea textelor de lege indicate rezultă că afectațiunea specială a sumelor din Fondul de rezervă vizează sumele alocate de Guvern pentru plata furnizorilor de energie termică, Judecătoria Bacău a stabilit că sumele poprite erau destinate unei astfel de afectațiuni speciale și în consecință a admis contestația la executare și a depus restituirea sumei reținută prin poprire.

Sentința nr. 1372 din 09 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bacău a rămas irevocabilă prin decizia nr. 436 din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/180/2011 și a fost pusă în executare de către organul fiscal la data de 13 noiembrie 2012, dată la care a fost restituită reclamantei suma de 14.228.000 RON (conform deciziei nr. 1 din 06 noiembrie 2012).

La data de 20 iulie 2012 reclamanta a formulat o cerere de plată a dobânzii fiscale aferente sumei de 14.228.000 RON pentru perioada cuprinsă între data 25 noiembrie 2011 – până la restituirea sumei.

Întrucât cererea nu a fost soluționată în termenul legal de 45 zile, reclamanta s-a adresat cu contestație administrativă la data de 27 septembrie 2012, contestație respinsă prin decizia nr. 493 din 25 martie 2013.

Având în vedere că recurenta a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu prezenta acțiune la data de 28 februarie 2013, în termenul legal de 6 luni care a început să curgă la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării contestației administrative, în mod corect judecătorul fondului a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Totodată, organul fiscal a calculat accesorii aferente sumei datorate de reclamant de 14.228.000 RON pentru perioada 28 noiembrie 2011 (data restituirii sumei către SC A. SA) – 14 noiembrie 2012, accesorii în cuantum total de 3.354.719 RON, conform deciziei de impunere nr. 2012 din 20 decembrie 2012 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și decizia nr. 1351 din 29 aprilie 2012 prin care s-a soluționat contestația administrativă.

Actele administrative-fiscale au fost anulate definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3300 din 17 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2013, instanța de control judiciar statuând că în perioada respectivă debitul principal (14.228.000 RON) s-a aflat în posesia și la dispoziția pârâtei.

Totodată, a reținut că dobânzile și penalitățile de întârziere au ca fundament prezumția că după scadența obligațiilor fiscale de plată contribuabilul s-a folosit de sumele datorate statului, or în cauză, având loc plata provizorie a debitului principal pe calea popririi, nu se poate pretinde lipsa de folosință a sumelor reprezentând obligațiile fiscale ce trebuiau să ajungă la bugetul de stat consolidat.

Ambele recurente-pârâte susțin însă că, prin sentința nr. 1372/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău, deși s-a admis contestația la executare cu consecința obligării ANAF la restituirea sumei de 14.228.000 RON reținută prin poprire, aceasta nu a avut în vedere valabilitatea datoriilor societății reclamante ci împrejurarea că sumele existente în contul poprit aveau altă destinație.

De asemenea, atât prin întâmpinările formulate în fața instanței de fond cât și prin recursurile declarate, ambele pârâte au susținut că în lipsa administrării probei cu expertiza fiscală, care să determine cu exactitate data stingerii datoriilor acoperite prin înființarea popririi și existența datoriei la data înființării formelor de executare desființate prin sentința nr. 1372/2012 a Judecătoriei Bacău, este imposibil de determinat în mod corect existența și cuantumul dobânzilor datorate.

Înalta Curte reține că judecătorul fondului nu a evaluat întreg materialul probatoriu la care părțile au făcut referire, nu a examinat prin prisma dispozițiilor legale incidente dacă probele existente la dosar sunt suficiente pentru lămurirea situației de fapt, împrejurare ce echivalează cu necercetarea judecătorească efectivă a fondului cauzei, aspect de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

Jurisprudența C.E.D.O. este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv, decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le evalua pertinența.

Or, judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de recurentele-pârâte, cărora le-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Apărările și susținerile pârâtelor legate de caracterul datorat al sumei de 14.228.000 RON, chiar în situația în care prin sentința nr. 1372/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău a fost dispusă întoarcerea executării silite și restituirea respectivei sume către SC A. SA Bacău, precum și părerile divergente cu privire la perioada pentru care s-ar datora dobânzi fiscale în condițiile în care pentru aceeași perioadă pentru care se solicită dobânzi, actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit accesorii aferente debitului au fost desființate conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3300 din 17 septembrie 2014, impuneau cu necesitate efectuarea unei expertize în materie fiscală.

De asemenea, se impune a se calcula prin expertiza respectivă și cuantumul sumei solicitate de reclamantă cu titlu de dobândă fiscală, având în vedere că și sub acest aspect părțile au avut poziții contradictorii.

În consecință, apreciindu-se că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată și art. 497 C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea efectuării unei expertize fiscale care să calculeze cuantumul sumei solicitate cu titlu de dobânzi, în raport de momentul restituirii sumei către SC A. SA în temeiul sentinței nr. 1372/2012 a Judecătoriei Bacău, urmând a analiza și toate apărările părților legate de caracterul datorat al sumei poprite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței nr. 60 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.