ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 147 din 10 septembrie 2013

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Bacău în contradictoriu

cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și în consecință, a dispus

anularea deciziei de impunere din 20 decembrie 2012 emisă de Direcția Generală

de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și a Deciziei nr. 1351 din 29

aprilie 2013 prin care s-a soluționat contestația administrativă.

Împotriva Sentinței

nr. 147 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în condițiile art. 483 C.

proc. civ. pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

2.1. Motivele de

casare

În susținerea

recursului formulat pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.

488 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele

argumente invocate

Pârâta a învederat

astfel că instanța a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 119

- 121 C. proc. civ., privind obligativitatea achitării de dobânzi și penalități

de întârziere pentru neplata la scadență a obligațiilor datorate.

În acest sens, s-a

arătat că, în urma restituirii sumei de 14.228.000 lei - dispusă prin Sentința

Judecătoriei Bacău din 9 februarie 2012 - au fost repuse în evidență pe

plătitor obligațiile de plată stinse la 28 noiembrie 2011 ca urmare a

înființării popririi.

Prin restabilirea

situației anterioare prin întoarcerea executării silite, a mai subliniat

pârâta, se datorează majorările și penalitățile aferente debitului începând cu

data la care s-a efectuat executarea silită, 28 noiembrie 2011, neavând

relevanță că suma de bani în discuție s-a aflat în posesia organelor fiscale.

intimatei

Prin întâmpinarea

formulată, SC C. SA Bacău a solicitat respingerea recursului declarat în cauză,

arătând în esență că, pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14 noiembrie 2012

sumele de bani reprezentând debit fiscal principal s-au aflat în posesia și

folosința organelor fiscale ca urmare a înființării popririi, fiind astfel

răsturnată prezumția legală de folosire a sumelor respective de către

societate, împrejurare ce lipsește de fundament impunerea accesoriilor fiscale

în valoare de 3.354.719 lei calculate la debitul principal.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat

în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință

din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 793 alin.

(4) C. proc. civ.

Prin încheierea din

25 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului

întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe

cale de consecință, a declarat cererea de recurs formulată de Agenția Națională

de Administrare Fiscală ca fiind admisibilă în principiu, în temeiul art. 497

alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la

fondul recursului

4.2.1. Analiza

motivelor de casare invocate

Curtea constată că nu

se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau

aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, potrivit art.

119 C. proc. fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor

a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități

de întârziere, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 120 și 121 din același

act normativ.

Instanța de fond a

reținut în mod corect faptul că la data de 28 noiembrie 2011, în urma popririi

înființate de pârâtă, a fost reținută din contul reclamantei suma de 14.228.000

lei, operațiune prin care au fost stinse obligații fiscale compuse din

10.667.646 lei debit principal și 3.560.354 lei penalități.

Suma sus-menționată a

fost astfel la dispoziția pârâtei până la 14 noiembrie 2012 când a avut loc

efectiv întoarcerea executării, urmare a admiterii contestației la executare

prin Sentința nr. 1372/2012 a Judecătoriei Bacău.

Instanța de fond a

dispus în mod corect anularea actelor administrativ fiscale prin care s-au

stabilit în sarcina reclamantei pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14

noiembrie 2012 accesorii în sumă totală de 3.354.719 lei, fiind reală

susținerea că, în intervalul sus-menționat, debitul principal s-a aflat în

posesia și la dispoziția pârâtei.

Calcularea dobânzilor

și penalităților de întârziere are ca fundament prezumția că după scadența

obligațiilor fiscale de plată, contribuabilul s-a folosit de sumele datorate

statului, or în cauză, având loc plata provizorie a debitului principal pe

calea popririi, nu se poate pretinde lipsa de folosință a sumelor reprezentând

obligațiile fiscale ce trebuiau să ajungă la bugetul de stat consolidat.

4.2.2. Soluția

instanței de recurs

Considerentele expuse

mai sus converg către concluzia că reclamanta, astfel cum a reținut prima

instanță, nu datorează accesoriile fiscale stabilite prin actele administrative

contestate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, motiv pentru care

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.

147 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2014.

Procesat de GGC - CL