ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3300/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 147 din 10 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Bacău în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și în consecință, a dispus anularea deciziei de impunere din 20 decembrie 2012 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și a Deciziei nr. 1351 din 29 aprilie 2013 prin care s-a soluționat contestația administrativă. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 147 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc.

civ. pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului formulat pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate Pârâta a învederat astfel că instanța a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 119 - 121 C. proc. civ., privind obligativitatea achitării de dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata la scadență a obligațiilor datorate. În acest sens, s-a arătat că, în urma restituirii sumei de 14.228.000 lei - dispusă prin Sentința Judecătoriei Bacău din 9 februarie 2012 - au fost repuse în evidență pe plătitor obligațiile de plată stinse la 28 noiembrie 2011 ca urmare a înființării popririi.

Prin restabilirea situației anterioare prin întoarcerea executării silite, a mai subliniat pârâta, se datorează majorările și penalitățile aferente debitului începând cu data la care s-a efectuat executarea silită, 28 noiembrie 2011, neavând relevanță că suma de bani în discuție s-a aflat în posesia organelor fiscale. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea formulată, SC C. SA Bacău a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, arătând în esență că, pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14 noiembrie 2012 sumele de bani reprezentând debit fiscal principal s-au aflat în posesia și folosința organelor fiscale ca urmare a înființării popririi, fiind astfel răsturnată prezumția legală de folosire a sumelor respective de către societate, împrejurare ce lipsește de fundament impunerea accesoriilor fiscale în valoare de 3.354.719 lei calculate la debitul principal.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 793 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 25 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat cererea de recurs formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind admisibilă în principiu, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc.

civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, potrivit art. 119 C. proc. fisc., pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 120 și 121 din același act normativ. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că la data de 28 noiembrie 2011, în urma popririi înființate de pârâtă, a fost reținută din contul reclamantei suma de 14.228.000 lei, operațiune prin care au fost stinse obligații fiscale compuse din 10.667.646 lei debit principal și 3.560.354 lei penalități.

Suma sus-menționată a fost astfel la dispoziția pârâtei până la 14 noiembrie 2012 când a avut loc efectiv întoarcerea executării, urmare a admiterii contestației la executare prin Sentința nr. 1372/2012 a Judecătoriei Bacău. Instanța de fond a dispus în mod corect anularea actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14 noiembrie 2012 accesorii în sumă totală de 3.354.719 lei, fiind reală susținerea că, în intervalul sus-menționat, debitul principal s-a aflat în posesia și la dispoziția pârâtei. Calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere are ca fundament prezumția că după scadența obligațiilor fiscale de plată, contribuabilul s-a folosit de sumele datorate statului, or în cauză, având loc plata provizorie a debitului principal pe calea popririi, nu se poate pretinde lipsa de folosință a sumelor reprezentând obligațiile fiscale ce trebuiau să ajungă la bugetul de stat consolidat.

4.2.2. Soluția instanței de recurs Considerentele expuse mai sus converg către concluzia că reclamanta, astfel cum a reținut prima instanță, nu datorează accesoriile fiscale stabilite prin actele administrative contestate, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 147 din 10 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL