ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2017

Decizia nr. 85/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 27 ianuarie 2016, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apei București, Tribunalul București și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariate restante prin sentința civilă nr. 4326 din 20 mai 2009 a Tribunalului București, secția a VIII-a, începând cu data sesizării instanței. Prin sentința nr. 4154 din 19 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016, Tribunalul București, secția a VIII-a confiate de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În considerentele hotărârii se menționează că reclamantele au avut calitatea de grefier la Judecătoria sectorului 1 București. Instanța a reținut că, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la o Instanța, sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. În considerentele hotărârii se arată că legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apei în care se află instanța unde se introduce cererea.

Deoarece la data sesizării instanței reclamantele erau grefiere în cadrul Judecătoriei sectorului 1 București, Tribunalul București a constatat că nu face parte din circumscripția unei curți de apel vecine cu cea în care își desfășoară reclamantele activitatea, astfel că a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Prin sentința nr. 2991 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinai competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. S-a reținut că, sub aspectul competenței, nu pot fi invocate în cauză dispozițiile art. 127 C. proc.

civ., întrucât reclamantele își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei sectorului 1 București, iar nu în cadrul Tribunalului București, instanța competentă să soluționeze cauza potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, având în vedere că domiciliul acestora este în municipiul București. Au fost avute în vedere și cele dispuse prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat : „Sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul/grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță." Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed: Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei. din pricina calității părții. Potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma ,,instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc.

civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensu că se referă la situația în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță. Întrucât reclamantele sunt grefieri în cadrul Judecătoriei sectorului 1 București, Tribunalul București nu reprezintă instanța unde reclamantele „își desfășoară efectiv activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul București în favoarea Tribunalului Argeș nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

În consecință, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată "în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.