ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 85/2017

Decizia nr. 85/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele;

Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 27

ianuarie 2016,

reclamantele A., B. și C. au chemat în

judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apei

București, Tribunalul București și Statul Roman prin Ministerul

Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata

dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariate

restante prin sentința civilă nr. 4326 din 20 mai 2009 a Tribunalului

București, secția a VIII-a, începând cu data sesizării

instanței.

Prin sentința nr. 4154 din 19

aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016, Tribunalul

București, secția a VIII-a confiate de muncă și

asigurări sociale,

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș.

În considerentele hotărârii se menționează

că reclamantele au avut calitatea de grefier la Judecătoria sectorului

1 București.

Instanța a reținut că, în

analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie

introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un

grefier de la o Instanța, sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin.

(1) și (3) C. proc. civ.

În considerentele hotărârii se

arată că legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de

același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut

în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta

fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția

curții de apei în care se află instanța unde se introduce

cererea.

Deoarece la data sesizării instanței

reclamantele erau grefiere în cadrul Judecătoriei sectorului 1

București, Tribunalul București a constatat că nu face parte din

circumscripția unei curți de apel vecine cu cea în care își

desfășoară reclamantele activitatea, astfel că a declinat

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin sentința nr. 2991 din 15 noiembrie

2016, Tribunalul Argeș

a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinai competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

S-a reținut că, sub aspectul

competenței, nu pot fi invocate în cauză dispozițiile art. 127 C.

proc. civ., întrucât reclamantele își desfășoară

activitatea în cadrul Judecătoriei sectorului 1 București, iar nu în

cadrul Tribunalului București, instanța competentă să

soluționeze cauza potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului

social, având în vedere că domiciliul acestora este în municipiul

București.

Au fost avute în vedere și cele

dispuse prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în

interesul legii, decizie prin care s-a statuat : „Sintagma „instanța la

care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127

alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că

se referă la situația în care judecătorul/grefierul își

desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente

să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în

primă instanță."

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei in

favoarea Tribunalului București,

în considerarea

argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

reglementează situația particulară a litigiilor în care este

implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în calitate

de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura

orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei. din pricina

calității părții.

Potrivit Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în

interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127

alin. (1) și (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma ,,instanța

la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art.

127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensu

că se referă la situația în care judecătorul, asistentul

judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea

în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de

chemare în judecată în prima instanță.

Întrucât reclamantele sunt grefieri în cadrul Judecătoriei

sectorului 1 București, Tribunalul București nu reprezintă

instanța unde reclamantele „își desfășoară efectiv

activitatea" potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., sens în

care textul legal ce a stat la baza declinării de competență

dispusă de Tribunalul București în favoarea Tribunalului Argeș

nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă

cu judecarea litigiului.

În consecință, competența de

soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată "în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2017.