ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 723/2016

HOTĂRÂRE

25.03.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 723/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 723/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta A. (fosta B.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la acordarea de despăgubiri bănești constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 1 august 2010 (15% din indemnizația de încadrare brută lunară), respectiv la calcularea sumei reprezentând aceste despăgubiri, acordarea despăgubirii în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizația lunară de încadrare și actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație pentru perioada dintre data exigibilității și data plății efective.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 cu modificările ulterioare.

Prin întâmpinare, pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați au solicitat respingerea acțiunii. Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 2817 din 26 octombrie 2015, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cazul în care reclamantul are calitatea de judecător ori deține una din calitățile expres și limitativ prevăzute la art. 127 alin. (3) C. proc. civ., respectiv procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanța de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea.

S-a constatat că reclamanta, la data sesizării instanței, deținea calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, instanță care nu este competentă să soluționeze cauza în fond.

Tribunalul Galați, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 84 din 3 februarie 2016, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Astfel, instanța a reținut că rec

lamanta A. este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâților la plata de despăgubiri bănești

constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 1 august 2010 (15% din indemnizația de încadrare brută lunară), calcularea sumei reprezentând aceste despăgubiri, acordarea despăgubirii în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizația lunară de încadrare și actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație pentru perioada dintre data exigibilității și data plății efective.

Potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar, art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Prin urmare, în cauza de față, competența ar reveni după natura și obiectul litigiului Tribunalului Galați, iar apelul împotriva sentinței pronunțate de această instanță ar urma să fie soluționat de Curtea de Apel Galați.

S-a mai reținut că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Conform alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității reclamantului, iar textul de lege nu distinge după cum instanței unde funcționează judecătorul reclamant îi revine competența de a soluționa cauza în primă instanță, în apel sau în recurs.

Examinând conflictul negativ de competență, intervenit între Tribunalul Prahova și Tribunalul Galați, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata de despăgubiri bănești

constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 1 august 2010 (15% din indemnizația de încadrare brută lunară), calcularea sumei reprezentând aceste despăgubiri, acordarea de despăgubirii în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizația lunară de încadrare și actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație pentru perioada dintre data exigibilității și data plății efective.

Conform art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar, art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

În speța de față,

din această perspectivă competența ar reveni după natura și obiectul litigiului Tribunalului Galați, iar apelul împotriva sentinței pronunțate de această instanță ar urma să fie soluționat de Curtea de Apel Galați.

În cauză este incident însă art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Din interpretarea textului legal mai sus menționat rezultă că judecătorul care are calitatea de reclamant trebuie să se adreseze uneia dintre instanțele menționate în art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Rațiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Prin urmare, norma de competență reglementată de textul legal indicat obligă reclamantul, în calitatea sa de judecător care își desfășoară activitatea în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate.

Acest aspect rezultă și din faptul că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. folosește expresia „va sesiza”, care nu acordă dreptul de opțiune reclamantului de a se adresa instanței menționate în textul de lege sau instanței la care funcționează.

Pe de altă parte, noțiunea de „instanța la care își desfășoară activitatea” la care face referire art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecății, deoarece finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare, conform C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 897/10.12.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza I, art. 143 alin. (1) și ale art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. s-a reținut că norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) din acest act normativ este un mijloc procedural care urmărește înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții. Astfel, s-a statuat că norma cuprinsă în acest text legal apare ca fiind alternativa la instituția strămutării, în ipoteza aplicării sale nefiind necesară sesizarea curții de apel sau a instanței supreme, după caz, pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din pricina calității părților.

Prin urmare, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sens restrictiv, deoarece efectele acesteia se extind și la instanțele de control judiciar, competente să soluționeze căile de atac prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., „Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Așadar, normele de competență teritorială analizate anterior se aplică corespunzător și reclamatei, procuror în cadrul Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, astfel cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată și înscrisul de la dosarul Tribunalului Prahova, secția I civilă, reprezentând legitimația de serviciu a reclamantei.

În cauză, deși reclamanta nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Galați, competent material să soluționeze litigiul dedus judecății în primă instanță, calea de atac care ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la Curtea de Apel Galați, conform art. 214 și 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ., în raza acestei instanțe exercitându-și atribuțiile și reclamanta A.

Față de cele expuse, fiind incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.,

în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.