ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4/2017

Decizia nr. 4/2017

Asupra cauzei de față, constată

următoarele;

Prin Decizia civilă nr. 87/R din 08 februarie 2011, pronunțată

de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/325/2008,

a fost

respins recursul formulat

de pârâtul

A. împotriva sentinței civile nr. 7937 din 04 mai 2010,

pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu

intimata B., în acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune.

Prin sentința civilă nr. 1111

din 10 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara

în Dosar nr. x/325/2014,

a fost declinată, în

favoarea Tribunalului Timiș, competența de soluționare a

contestației în anulare formulată de contestatorul A., în

contradictoriu cu intimata B., împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08

februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/325/2008

Prin Decizia nr. 99 din data de 24 mai

2016, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2016 al Tribunalului Timiș,

decizie irevocabilă, a fost respinsă

contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08 februarie

2011, pe considerentul că nu se încadrează în dispozițiile art.

317 și 318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 324 din 15 septembrie

2016, pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă,

a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat

împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare, Decizia nr. 99

din data de 24 mai 2016 a Tribunalului Timiș.

Curtea de Apel Timișoara a

reținut că litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile

V.C.P.C., față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012,

precum și faptul că litigiul a început o dată cu introducerea

cererii de chemare în judecată, anterior datei de 15 februarie 2013, data

intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

A mai reținut instanța

că, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt

susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel

și hotărârile date în primă instanță fără

drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îl sunt supuse

hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.

Or, Decizia civilă nr. 99/R din 24

mai 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2016,

prin care a fost respinsă contestația în anulare împotriva Deciziei civile

nr. 87/R din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. x/325/2008, este irevocabilă potrivit dispozițiilor art.

377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel

că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a

declarat recurs, la data de 16 septembrie 2016,

invocând

aspecte ce privesc fondul litigiului având ca obiect partaj bunuri comune.

Examinând recursul, în raport de

excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 298 și art. 316 C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac

presupune făptui că o hotărâre judecătorească nu poate

fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare,

în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o

hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar

și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic

și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea

interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva

aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în

aceeași cale de atac.

Recursul este o cale extraordinară

de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ

prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse

recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod,

sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin urmare, rezultă că pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de

lege, recursul îndreptat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs fiind inadmisibil.

Se mai reține că, în temeiul art. 320

alin. (3) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În speță, se constată că

recurentul-contestator a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

civile nr. 87/R din 08 februarie 2011. a Tribunalului Timiș,

pronunțată în recurs, prin care a fost soluționat irevocabil

fondul litigiului având ca obiect partaj bunuri comune, contestație

soluționată prin Decizia civilă nr. 99 din data de 24 mai 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/30/2016 al Tribunalului Timiș, având

caracter irevocabil.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 324 din

15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă,

a fost respins, ca inadmisibil, recursul promovat împotriva Deciziei nr. 99 din

data de 24 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara în raport de

dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5), raportat la art. 320 alin. (3) C.

proc. civ.

În prezenta cauză se exercită din nou

recurs împotriva deciziei prin care calea de atac a recursului a fost

considerată inadmisibilă, respectiv Decizia civilă nr. 324 din

15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Față de dispozițiile art. 320 alin.

(3) C. proc. civ., raportate ia art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.,

coroborat cu 299 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea reiese cu

evidență și în cazul recursului de față, îndreptat

împotriva Deciziei civile nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, întrucât aceasta este o decizie irevocabila care nu

face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, în

temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la dispozițiile legale

menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat de

recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 324 din 15 septembrie 2016 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, va fi respins,

ca inadmisibil.

Înalta Curte constată că

analiza prioritară a excepției inadmisibilității

recursului, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

raportate la art. 298 și art. 316 C. proc. civ., face inutilă

cercetarea celorlalte aspecte invocate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 324 din 15 septembrie

2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică astăzi, 10 ianuarie 2017.