ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2016

Decizia nr. 593/2016 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată Ia 28 octombrie 2013, pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta Asociația de Proprietari A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige în solidar pârâții B. și SC C. SRL Timișoara la plata sumei de 16.365,70 RON, reprezentând sold de casă în temeiul dispozițiilor art. 1350 C. civ. și de 3.706,58 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin decontarea nelegală a deplasărilor. 1. Judecătoria Timișoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 5494 din 24 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/325/2013*, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul B. și a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari A. în contradictoriu cu pârâții B. și SC C. SRL Timișoara.

Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a admis apelul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari A. împotriva sentinței civile nr. 5494 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Timișoara, secția I civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 346/R din 05 octombrie 2015 a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a Tribunalului Timiș, secția a Il-a civilă, recurs care a făcut obiectul Dosarului nr. x/59/2015.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins cererea de recuzare a doamnei judecător D. formulată de recurenta pârâtă SC C. SRL Timișoara, reținându-se că în cauză nu este incidență starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1 și art. 13 noul C. proc. civ. 2. Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, prin sentința civilă nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, a respins cererea de strămutare formulată de reclamanta SC C. SRL Timișoara în Dosarul nr. x/325/2013*, iar prin sentința civilă nr. 32/PI/CC din 20 aprilie 2015 a respins cererea aceleiași părți de completare a sentinței civile nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015, menționate.

3. Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015, a declarat recurs pârâta SC C. SRL Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, casarea încheierii, în sensul admiterii cererii de recuzare, pentru următoarele considerente: În susținerea criticilor de nelegalitate, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., recurenta a susținut că recuzarea s-a întemeiat pe art. 41-art. 49 noul C. proc.

civ., întrucât din completul de judecată a făcut parte doamna judecător D. care a fost președinta completului care a pronunțat sentința civilă nr. 27/PI/CC din 23 martie 2015 și nr. 32/PI/CC din 20 aprilie 2015 în Dosarul nr. x/59/2015 al Curții de Apel Timișoara care a avut ca obiect cererea de strămutare formulată de SC C. SRL Timișoara și decizia nr. 346/R din 05 octombrie 2015 din Dosarul nr. x/59/2015 care a avut ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 02 februarie 2015 a Tribunalului Timiș, secția a Il-a civilă. A arătat că judecătoarea D. a avut interes să nu se recuze întrucât Asociația de Proprietari A., reprezentată de avocat E., trebuia să câștige procesul.

În acest sens a susținut că există relații de prietenie între avocatul E., care se bucură de notorietate la instanțe, și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât în apartamentul proprietatea avocatului își desfășoară activitatea notarul public F., care este soția procurorului general. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință de la 28 ianuarie 2016, a încuviințat, în unanimitate, raportul întocmit în cauza dedusă judecății ale cărui concluzii au fost că recursul este susceptibil de a fi atacat cu recurs.

Analizând recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015, raportat la temeiurile juridice invocate și motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) noul C. proc. civ. „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În speță, decizia civilă nr. 346/R din 05 octombrie 2015 prin care Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 128/2015 din 2 februarie 2015 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, este definitivă, astfel că în cauză este incidență teza a doua a art. 53 alin. (1) noul C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) noul C. proc.

civ., judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 din același cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Înalta Curte, apreciază că în mod corect, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunțate în Dosarul nr. x/59/2015, i-a respins cererea recurentei pârâte SC C. SRL Timișoara, reținând că motivele invocate nu se încadrează nici una din situațiile enumerate mai sus, întrucât hotărârea depusă în dovedirea motivelor de recuzare de către reprezentantul recurentei nu poate să ducă la admiterea cererii de recuzare, de vreme ce aceasta a fost pronunțată într-o altă speță, ce nu are legătură cu cauza de față, iar pe de altă parte, că judecătorul nu s-a pronunțat prin sentința invocată asupra fondului cauzei, ci asupra unei cereri de lămurire/completare dispozitiv în Dosarul nr. x/59/2015, dosar ce avea ca obiect o cerere de strămutare, formulată în legătură cu un alt dosar.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incidență starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1 ori pct. 13 noul C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL Timișoara împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/59/2015. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.