ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1948/2016

Decizia nr. 1948/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București a chemat în judecată pârâtul A. solicitând desființarea declarației notariale din 22 iunie 2010 autentificată de notarul public B. și permisele de conducere unguresc pentru categoriile BE și CE care figurează ca fiind eliberate pe numele pârâtului.

Prin Sentința civilă nr. 918 din 19 iunie 2014 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București; a constatat nulitatea declarației din 22 iunie 2010 la BNP B.; a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a permisului de conducere și a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a permisului de conducere eliberat de autoritățile maghiare.

Împotriva Sentinței civile nr. 918 din 19 iunie 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din data de 22 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în baza art. 411 pct. 2 noul C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cererii de apel formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București reținând, în esență, că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs și a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurentul a susținut, în esență, că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, în sensul suspendării cauzei pentru lipsa părților cu procurorul de ședință prezent în sala de judecată.

Recurentul a arătat că, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București reprezintă și susține acțiunile civile și căile de atac exercitate de parchete și aflate pe rolul Curții de Apel București, în virtutea sistemului de organizare ierarhic, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, coroborate cu dispozițiile art. 2 din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, aprobat prin Ordinul M.J.nr. 2.632/c din 30 iulie 2014.

Susținând calitatea procesuală a procurorului în procesul civil, cu referire la dispozițiile art. 131 alin. (1) Constituția României și la Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul arată că are legitimitate procesuală activă de a susține acțiunea în instanța civilă, de a formula cererile și excepțiile pe care le consideră necesare, de a administra probe și de a formula căi de atac, iar în cadrul acestor atribuții specifice intră și susținerea căilor de atac exercitate de parchetele inferioare.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului la Curtea de Apel București.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 aprilie 2016, în unanimitate, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 18 aprilie 2016.

În urma comunicării raportului, nu au fost depuse puncte de vedere.

Prin încheierea din data de 2 iunie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror C. împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curea de Apel București, secția a IV-a civilă, și a fost acordat termen la data de 29 septembrie 2016, cu citarea părților.

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2016 Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin cererea depusă la data de 30 septembrie 2016, recurentul-reclamant a solicitat "redeschidere a procesului".

Înalta Curte, la termenul din 17 noiembrie 2016 a dispus repunerea pe rol a cauzei.

Înalta Curte, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurent și de dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed.

Norma juridică din art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părților, are caracter imperativ iar nu facultativ și drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 411 alin. (1) din același Cod.

În cauză însă, așa cum reiese de altfel din încheierea recurată, se constată că la termenul din data de 22 septembrie 2015, din partea Ministerului Public a participat procuror C., care, în urma punerii în discuție a măsurii suspendării cauzei pentru lipsa părților a arătat că "lasă la aprecierea instanței cu privire la suspendarea prezentei cauze față de lipsa părților". De altfel, calitatea de reclamant în cauză a revenit unei singure părți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, iar față de lipsa de personalitate juridică a acestui parchet conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 republicată, cererile adresate instanței puteau fi formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fără multiplicarea însă a părților în proces.

Calitatea de reprezentant a procurorului prezent în sala de ședință pentru același reclamant (chiar aparținând unui parchet ierarhic superior în condițiile normelor speciale de organizare interioară) nu a fost pusă în discuție la termenul din 22 septembrie 2015 când s-a trecut la suspendarea cauzei cu neluarea în considerare a prezenței sale. Astfel fiind, deși prin prezența la termenul din 22 septembrie 2015, Ministerul Public - prin procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și-a expus poziția procesuală privind judecata în lipsă potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., iar în încheierea de ședință este menționată participarea reprezentantului Ministerului Public, în mod eronat instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților.

În acest context, procedând la aplicarea art. 411 alin. (1) punctul 2 teza a II-a noul C. proc. civ., instanța a făcut o greșită aplicare a legii, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării.

PENTRU ACTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 22 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.

Procesat de GGC - NN