ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 973/2017

Decizia nr. 973/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2015, sub nr. x/3/2015, reclamanta Instituția Prefectului Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat anularea înscrierii în evidența S.P.C.R.P.C.I.V. din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București a permisului de conducere eliberat la data de 15 ianuarie 2010 pe numele pârâtului.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 8.648 din 3 decembrie 2015 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția prematurității; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Municipiului București, în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a dispus anularea permisului de conducere din 15 ianuarie 2010 eliberat pe numele reclamantului A.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Încheierea de ședință ce face obiectul prezentului recurs

Prin Încheierea de ședință din 2 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei având ca obiect recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva Sentinței civile nr. 8.648 din 3 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2015 în contradictoriu cu intimata-reclamantă Instituția Prefectului Municipiului București, până la soluționarea Dosarului penal nr. x/P/2010.

Recursul declarat împotriva acestei încheieri

Împotriva Încheierii din 2 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât A.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că prin soluția de suspendare a judecății recursului se încalcă dreptul la un proces echitabil, la soluționarea acestuia într-un termen optim și previzibil, așa cum este definit de art. 6 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că nu se poate estima când se va soluționa procesul penal.

De asemenea, a arătat că prin măsura suspendării judecății recursului se încalcă principiul egalității armelor, fiind avantajată intimata-reclamantă.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea încheierii atacate prin prisma motivelor de casare invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel."

Textul citat reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative și instituie posibilitatea instanței de a suspenda cauza în situația ivirii circumstanțelor expuse. Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. ( l) C. proc. civ., republicat, depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere oportunitatea suspendării judecății.

Prima instanță a reținut, în motivarea încheierii atacate, că de soluția care se va da în Dosarul penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, depinde soluționarea prezentei cauze.

Din actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține situația de fapt potrivit căreia că reclamanta a procedat la preschimbarea permisului de conducere auto al pârâtului, fiind emis permisul de conducere eliberat la data de 15 ianuarie 2010 de S.P.C.R.P.C.I.V. București.

Pentru obținerea acestui permis pârâtul a anexat la cererea sa o fișă medicală contrafăcută.

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București emisă la 31 octombrie 2014 s-a constatat că fapta pârâtului de a depune la sediul reclamantei o fișă de consultații medicale cunoscând că este falsă în vederea preschimbării permisului de conducere întrunește elementele constitutive de uz de fals. Din perspectivă penală, prin aceeași Ordonanță s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de pârât întrucât s-a apreciat că nu există un interes public în urmărirea infracțiunilor ce au făcut obiectul cercetărilor.

La dosarul de recurs, recurentul-pârât a depus un extras de pe portalul instanțelor de judecată referitor la Dosarul penal nr. x/300/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2, din care rezultă că instanța a dispus desființarea Ordonanței din 31 octombrie 2014 și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în vederea completării urmăririi penale.

Astfel, având în vedere că obiectul dosarului penal este în legătură cu fapte ce au generat litigiul de față, fiind îndeplinită condiția prevăzută în mod expres de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a începerii urmăririi penale pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea judecării recursului până la soluționarea Dosarului penal nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2.

Instanța de control judiciar apreciază că dreptul la un proces în termen optim și previzibil nu poate fi absolutizat, în detrimentul altor principii fundamentale, precum legalitatea și aflarea adevărului.

Nu se poate susține o încălcare a principiului egalității părților prin măsura suspendării judecății cauzei, din actele dosarului nerezultând că reclamantul ar fi fost în vreun fel discriminat.

Înalta Curte constată și că, atâta timp cât prin Încheierea din 25 februarie 2016 a Judecătoriei Sector 2 București s-a dispus trimiterea cauzei în vederea completării urmăririi penale, nu se poate susține că aceasta nu ar fi începută.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, încheierea contestată în cauză fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 2 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.

Procesat de GGC - N