ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2016

Decizia nr. 958/2016 Asupra cauzei de față, reține următoarele: La data de 25 martie 2015, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de petenta A. în contradictoriu cu B. a Municipiului București C., având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție din 07 martie 2013. Prin încheierea din data de 13 iunie 2013, Judecătoria sectorului 2, București, în raport de dispozițiile art. 200 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulate de petenta A. Împotriva acestei încheieri, a formulat cerere de reexaminare A., soluționată de Judecătoria sectorului 2 București prin încheierea din data de 11 aprilie 2014 în sensul anulării ca netimbrate.

Judecătoria sectorului 2 București, prin încheierea din data de 24 martie 2014, a admis excepția lipsa calității procesuale active invocate din oficiu și a respins cererea de reexaminare formulată de petenta D. împotriva încheierii din data de 11 aprilie 2014 pronunțate de aceeași instanță. Învestit cu soluționarea recursului exercitat de petenta D. împotriva încheierii din 11 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. x/300/2013/al, Tribunalul București, în raport de dispozițiile art. 411 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la termenul din 12 noiembrie 2014, a dispus suspendarea cauzei. Prin Decizia civilă nr. 852 din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel București a constatat perimat recursul exercitat de petenta D. împotriva încheierii din 10 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/300/2013/al.

La data de 03 decembrie 2015 au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursurile exercitate de petentele D., în solidar cu E. împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/300/2013/al. Constatând că deși citate cu mențiunea de a indica hotărârea judecătoreasca contestata, așa cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentele nu au îndeplinit obligația de a indica hotărârea supusă controlului de legalitate, completul de filtru a reținut că, în raport de dispozițiile art. 466, raportat la dispozițiile art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicat, potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare nu se pot declara căile de atac decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, hotărârea judecătorească contestată este Decizia civilă nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La termenul de judecată stabilii pentru 20 aprilie 2016, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității recursului exercitat de petenta D. și excepția inadmisibilității, în ceea ce privește recursul exercitat de petentul Partidul Solidarității Sociale, pe care le va admite pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 421 din Legea nr. 138/2014 pentru completarea și modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 181 din același act normativ "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 2. când termenul se socotește pe zile. nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; 3. (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Decizia contestată a fost pronunțată la data de 16 septembrie 2015, așa cum reiese din propriile-i mențiuni. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, termenul pentru exercitarea recursului a expirat la data de 22seătembrie 2015. Prezenta cale de atac a fost exercitată la data de 09 noiembrie 2015, așa cum reiese din ștampila aplicată cu ocazia înregistrării sale, fila 9 a dosarului.

Reiese deci, că petenta D. nu a respectat termenul legal și imperativ stabilit de dispozițiile art. 421 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. pentru exercitarea recursului împotriva deciziei de constatare a perimării. Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., prevede că "Termenele procedural sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească im act de procedură." De asemenea, art. 185 din același act normativ a prevăzut și sancțiunea în cazul nerespectării termenelor procedurale și a stabilit următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel.'’ Întrucât pot exista situații în care neîndeplinirea, în termenul legal, a actului de procedură nu este imputabilă părții, legiuitorul a apreciat că este necesar și reglementarea unei astfel de împrejurări.

Astfel, potrivit art. 186 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." În cauza de față, petenta D. nu făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa pentru exercitarea prezentei căi extraordinare de atac.

Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor ari. 185 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 421 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de petenta D. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca tardiv. Privitor la recursul exercitat de petentul E., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 458 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

Dată fiind obligativitatea și relativitatea efectelor hotărârii judecătorești, textul reglementează posibilitatea atacării acesteia numai de către părțile aflate în proces. De asemenea, teza finală a articolului evocat, menționează că dreptul de a uza de exercițiul căilor de atac poate aparține și altor organe sau persoane, potrivit legii. Art. 37 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recunoaște în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, legitimare procesuală și altor persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără să justifice un interes personal, pot introduce cereri sau formula apărări, acționând pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane, aflate în situații speciale, sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup sau general.

În cauza de față, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că petentul E. nu figurează ca parte, în calitate de reclamant sau pârât și nici nu a fost introdus în cauză prin formularea unei cereri de intervenție principale sau accesorii. Acesta a fost menționat în cuprinsul cererii de recurs alături de petenta D., fără însă ca acesta să figureze, ca parte, în ciclurile procesuale anterioare. De asemenea, nu a probat existența unei reglementări legale care să îi recunoască posibilitatea exercitării prezentei căi de atac. Prin urmare, constatând că petentul E. nu are calitatea de parte în prezenta cauză, în aplicarea dispozițiilor art. 458 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petentul E. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petenta D. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul E. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. 5 C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.