ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2016

Decizia nr. 958/2016

Asupra cauzei de

față, reține următoarele:

La data de 25 martie 2015, pe rolul Judecătoriei sectorului

2 București, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată

formulată de petenta A. în contradictoriu cu B. a Municipiului

București C., având ca obiect plângere contravențională

împotriva procesului verbal de contravenție din 07 martie 2013.

Prin încheierea din data de 13

iunie 2013, Judecătoria sectorului 2, București, în raport de

dispozițiile art. 200 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulate de petenta

A.

Împotriva acestei încheieri, a

formulat cerere de reexaminare A., soluționată de Judecătoria

sectorului 2 București prin încheierea din data de 11 aprilie 2014 în

sensul anulării ca netimbrate.

Judecătoria sectorului 2

București, prin încheierea din data de 24 martie 2014, a admis excepția

lipsa calității procesuale active invocate din oficiu și a

respins cererea de reexaminare formulată de petenta D. împotriva

încheierii din data de 11 aprilie 2014 pronunțate de aceeași

instanță.

Învestit cu soluționarea

recursului exercitat de petenta D. împotriva încheierii din 11 aprilie 2014

pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul

nr. x/300/2013/al, Tribunalul București, în raport de dispozițiile

art. 411 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., la termenul din

12 noiembrie 2014, a dispus suspendarea cauzei.

Prin Decizia civilă nr.

852 din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel București a constatat perimat

recursul exercitat de petenta D. împotriva încheierii din 10 iulie 2014

pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/300/2013/al.

La data de 03 decembrie 2015

au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, recursurile exercitate de petentele D.,

în solidar cu E. împotriva hotărârilor pronunțate de Curtea de Apel

București în Dosarul nr. x/300/2013/al.

Constatând că deși

citate cu mențiunea de a indica hotărârea judecătoreasca

contestata, așa cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentele nu au îndeplinit obligația

de a indica hotărârea supusă controlului de legalitate, completul de

filtru a reținut că, în raport de dispozițiile art. 466,

raportat la dispozițiile art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicat, potrivit cărora împotriva încheierilor premergătoare

nu se pot declara căile de atac decât odată cu fondul, afară de

cazul când legea dispune altfel, hotărârea judecătorească

contestată este Decizia civilă nr. 852 din 16 septembrie 2015 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

La termenul de judecată

stabilii pentru 20 aprilie 2016, Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția tardivității recursului exercitat de petenta D. și

excepția inadmisibilității, în ceea ce privește recursul

exercitat de petentul Partidul Solidarității Sociale, pe care le va

admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 421 din Legea nr. 138/2014 pentru completarea și modificarea Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Hotărârea care constată perimarea

este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în

termen de 5 zile de la pronunțare.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 181 din același act normativ "Termenele, în

afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după

cum urmează: 2. când termenul se socotește pe zile. nu intră în

calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când

acesta se împlinește; 3. (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi

nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi

lucrătoare care urmează.

Decizia contestată a fost

pronunțată la data de 16 septembrie 2015, așa cum reiese din

propriile-i mențiuni.

Prin urmare, în aplicarea

dispozițiilor legale mai sus menționate, termenul pentru exercitarea

recursului a expirat la data de 22seătembrie 2015.

Prezenta cale de atac a fost exercitată

la data de 09 noiembrie 2015, așa cum reiese din ștampila

aplicată cu ocazia înregistrării sale, fila 9 a dosarului.

Reiese deci, că petenta D.

nu a respectat termenul legal și imperativ stabilit de dispozițiile

art. 421 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. pentru exercitarea

recursului împotriva deciziei de constatare a perimării.

Potrivit dispozițiilor

art. 180 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede

că "Termenele procedural sunt stabilite de lege ori de

instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi

îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se

îndeplinească im act de procedură."

De asemenea, art. 185 din

același act normativ a prevăzut și sancțiunea în cazul nerespectării

termenelor procedurale și a stabilit următoarele: "Când un drept

procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia

atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care

legea dispune altfel.'’

Întrucât pot exista

situații în care neîndeplinirea, în termenul legal, a actului de

procedură nu este imputabilă părții, legiuitorul a apreciat

că este necesar și reglementarea unei astfel de împrejurări.

Astfel, potrivit art. 186 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în

termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează

unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul

de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând

totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de

atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută

pentru exercitarea căii de atac, (3) Cererea de repunere în termen va fi

rezolvată de instanța competentă să soluționeze

cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauza de față,

petenta D. nu făcut dovada existenței unei împrejurări mai

presus de voința sa pentru exercitarea prezentei căi extraordinare de

atac.

Pe cale de

consecință, în aplicarea dispozițiilor ari. 185 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 421 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat de petenta D. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca

tardiv.

Privitor la recursul exercitat

de petentul E., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 458 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., căile de atac pot

fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică

un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au

și alte organe sau persoane.

Dată fiind

obligativitatea și relativitatea efectelor hotărârii

judecătorești, textul reglementează posibilitatea atacării

acesteia numai de către părțile aflate în proces.

De asemenea, teza finală

a articolului evocat, menționează că dreptul de a uza de

exercițiul căilor de atac poate aparține și altor organe

sau persoane, potrivit legii.

Art. 37 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., recunoaște în cazurile și condițiile

prevăzute exclusiv prin lege, legitimare procesuală și altor

persoane, organizații, instituții sau autorități, care,

fără să justifice un interes personal, pot introduce cereri sau

formula apărări, acționând pentru apărarea drepturilor sau

intereselor legitime ale unor persoane, aflate în situații speciale, sau,

după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup sau general.

În cauza de față,

din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că petentul E. nu

figurează ca parte, în calitate de reclamant sau pârât și nici nu a

fost introdus în cauză prin formularea unei cereri de intervenție

principale sau accesorii. Acesta a fost menționat în cuprinsul cererii de

recurs alături de petenta D., fără însă ca acesta să

figureze, ca parte, în ciclurile procesuale anterioare.

De asemenea, nu a probat

existența unei reglementări legale care să îi recunoască

posibilitatea exercitării prezentei căi de atac.

Prin urmare, constatând

că petentul E. nu are calitatea de parte în prezenta cauză, în

aplicarea dispozițiilor art. 458 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petentul E.

împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de petenta D. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16 septembrie 2015

a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul E. împotriva Deciziei civile nr. 852 din 16

septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV a

civilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. 5 C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi

de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.