ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2016

Decizia nr. 1524/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 5 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cererii formulată de A., de completare a dispozitivului deciziei nr. 494 din 8 martie 2016 a acestei instanțe, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă. Împotriva acestei încheieri, la data de 16 mai 2016, a formulat contestație în anulare A., precizând că motivarea acesteia va fi făcută printr-un memoriu distinct, pe care îl va depune la dosar după comunicarea hotărârii atacate, fapt ce nu s-a realizat până în prezent.

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale. Astfel, potrivit art. 317 C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”. Totodată, art. 318 alin. (1) C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială care poate fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În înțelesul textelor de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate.

Or, în cauză, contestația în anulare formulată apare ca fiind ca inadmisibilă sub două aspecte: în primul rând, având în vedere obiectul acesteia, în speță încheierea atacată care nu face parte dintre hotărârile menționate de textele de lege citate ca fiind susceptibilă a fi atacată pe această cale, iar în al doilea rând, cererea nu cuprinde motive prin care să poată fi identificate cerințele legale. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Se observă însă că în speță, calea extraordinară de atac este exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părților și nu este motivată conform legii, contestatorul precizând că va depune motivele printr-un memoriu distinct, ceea ce nu s-a realizat până în prezent. Pentru aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii de ședință din 5 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2010/a1. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2016.