ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 412/2017

Decizia nr. 412/2017

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. nr. 1608 din data de 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 742/A din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/87/2014.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Primul motiv al contestației în anulare, respectiv că persoana vătămată B., deși prezentă în fața instanței de apel, nu a fost audiată pentru o buna soluționare a cauzei, sub aspectul laturii penale și civile, excede cazurilor limitative prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), f), g), h) și i) C. proc. pen.

În opinia instanței de fond, de fapt, prin critica formulată, condamnatul A. încearcă să repună în discuție o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare, sub acest aspect.

Cu privire la cel de al doilea motiv al contestației în anulare, s-a constatat, de asemenea că, A. contestă încheierea de ședință din data de 29 februarie 2016 prin care s-a respins proba cu efectuarea unei expertize asupra unei foarfece, găsite la domiciliul acestuia, cât și reaudierea martorilor din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei decizii penale contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, contestatorul a solicitat admiterea contestației, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele invocate de contestator.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Preliminar analizării contestației formulate de contestator, Înalta Curte învederează că în concepția Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În doctrina relevantă în această materie, autorii se referă numai la decizie, ca unic tip de hotărâre prin care se dispune respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, în etapa admiterii în principiu, însă argumentele care stau la baza stabilirii caracterului definitiv al hotărârii prin care se dispune respingerea în principiu a contestației în anulare privesc atât sentința, cât și decizia.

Articolul 408 alin. (1) C. proc. pen. se referă la sentințele nedefinitive, pronunțate în procedura principală, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac. În măsura în care sentința atacată pe calea contestației în anulare nu este susceptibilă de apel, fiind definitivă, sentința pronunțată în procedura admiterii în principiu cu privire la o astfel de hotărâre nu ar putea avea un regim juridic diferit din punctul de vedere al caracterului definitiv, al posibilității exercitării căii de atac ordinare a apelului.

Pentru considerentele arătate, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive. (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 5/2015).

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 742 din 25 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/87/2014, iar prin decizia penală atacată a fost a respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare.

În raport de dispozițiile legale aplicabile, precum și în raport de circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că, contestatorul a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1608 din data de 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1608 din data de 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2017.