ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3520/2015

Decizia nr. 3520/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 1536/CA/2011 a Tribunalului Iași a fost admisă excepția perimării și, în baza dispozițiilor art. 248 și urm. C. proc. civ., instanța a constatat perimată acțiunea formulată de A. în nume propriu și ca moștenitor al defunctului B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea recurată

Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/99/2009*, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1), (2) și (3), art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 183, art. 244 alin. (1), art 305 și art. 312 C. proc. civ. și a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, formulată de recurentul A.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că niciuna din prevederile legale criticate nu are legătură cu soluționarea cererii de recurs, formulată de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1536/CA/2011 a Tribunalului Iași, considerând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 37/1992.

Recursul

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut recurentul că a solicitat să se respecte legea și dreptul constituțional la proprietate, dreptul constituțional de acces la justiție și la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Constată Înalta Curte, raportat la motivele de recurs, că recurentul-reclamant nu a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, solicitând o rejudecare a cauzei pe fond, în special prin trimiterea acesteia către instanța competență, în opinia recurentului - Tribunalul Iași.

Verificând în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. soluția pronunțată de către prima instanță, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport de dispozițiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, în sensul că textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata nu au legătură in concret cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că prin noțiunea de legătură cu fondul cauzei, legiuitorul a avut în vedere o legătură materială și/sau procedurală cu obiectul dedus judecății, iar nu o legătură generică, de ansamblu.

Astfel articolele a căror neconstituționalitate se solicită a se constata, respectiv art. 28 alin. (1), (2) și (3), art. 138, art. 167, art. 168, art. 169, art. 183, art. 244 alin. (1), art. 305 și art. 312 C. proc. civ. și art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu prezintă o relevanță imediată în soluționarea prezentei cauzei, în raport de obiectul dedus judecății.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. moștenitor al lui B. împotriva încheierii din 17 martie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.