ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2015

Decizia nr. 3633/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2063 din 19 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 7527 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a apreciat, în esență, că soluția primei instanțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Împotriva deciziei nr. 2063 din 19 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul A., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a evocat contextul litigiului, parcursul procesual al cauzei și hotărârile pronunțate de instanțele de judecată și a susținut că există contradicții între minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 7257 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București.

A criticat modul în care instanța de control judiciar a soluționat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 7257 din 16 octombrie 2014 și a susținut că excepția de neconstituționalitate privind neacordarea dreptului la despăgubire autorului prin moștenitorii săi îndeplinește condiția de admisibilitate, întrucât Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a Curții Constituționale este ulterioară.

Legal citată, intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.

Din economia reglementărilor în materie rezultă așadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 5 și 6 invocate ca temei legal.

Sub aspectul obiectului revizuirii, în ceea ce privește hotărârile date de o instanță de recurs, legiuitorul a impus expres condiția ca această instanță să fi evocat fondul, în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestui text legal, coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., o instanță de recurs evocă fondul cauzei când ea reapreciază probele administrate în cauză de instanța de fond, precum și temeiurile de drept existente, schimbând situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost casată ori modificată, pronunțând o soluție proprie și diferită de cea dată anterior în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar a respins, ca nefondat, recursul formulat de revizuent împotriva sentinței nr. 7527 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, cu reluarea argumentelor expuse în considerente de către instanța de fond, apreciindu-se că aceasta a realizat o justă interpretare a dispozițiilor legale incidente.

Din această perspectivă, se reține că în speță nu este realizată condiția avută în vedere de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., referitor la evocarea fondului de către decizia criticată pe calea extraordinară a revizuirii, astfel că, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepțiile invocate de către revizuent, se constată că acestea vizau soluționarea recursului, analiza acestora neputându-se realiza în cadrul procesual strict, caracteristic revizuirii, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile se limitează la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2063 din 19 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2015.