ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 2034/2017
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul
cererii de chemare în judecată
Prin cererea adresată Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, la data de 23.12.2010 și înregistrată sub nr. de dosar x/2/2010,
reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat
anularea Deciziei nr. 8722 din 26 august 2010 emisă de A.N.R.P., prin care
a fost emis titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, în
sumă de 91.830 lei, decizie considerată nelegală și
neîntemeiată sub aspectul despăgubirilor acordate.
La termenul de
judecată din data de 27.05.2011 reclamanții au precizat cererea de
chemare în judecată în sensul că înțeleg să se judece
și în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Prin cererea
precizatoare depusă la data de 21.01.2013, reclamanții au stabilit
cadrul procesual pasiv ca fiind compus din pârâții Autoritatea
Națională pentru Restituirea Proprietăților, Agenția
pentru Valorificarea Activelor Statului și Statul Român, prin Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin
încheierea de ședință din data de 15.02.2013, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă
soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ
și fiscal.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a
contencios administrativ și fiscal, (fostă secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal) la data de 10.06.2013.
2.
Soluția primei instanțe
Prin
sentința civilă nr. 1961 din data de 17 martie 2014, Tribunalul
București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.N.R.P. și excepția lipsei
calității procesuale pasive a A.V.A.S., ca neîntemeiate, și a
respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în
contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, Agenția pentru Valorificarea
Activelor Statului și Statul Român, prin Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Calea de
atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 1961 din 17 martie
2014, pronunțate în Dosarul nr. x/3/2013 și procedura de
soluționare a recursului.
Împotriva
sentinței civile nr. 1961 din 17 martie 2014 a Tribunalului București,
secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
reclamantul B., solicitând, în condițiile art. 304 alin. (5), (7), (9)
și alin. (3) teza a III-a, casarea sentinței recurate și
trimiterea cauzei la instanța de fond.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2014.
Prin cererea
formulată la data de 14.01.2015, recurentul-reclamant a solicitat
sesizarea Curții Constituționale a României în vederea
soluționării excepției de neconstituționalitate
dispozițiilor art. 4 teza a II-a și art. 34 alin. (2) din Legea nr.
165/2013.
La termenul
de judecată din data de 08.04.2015 cauza a fost suspendată în
condițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere
decesul intimatei-reclamante A. și neindicarea, de către
recurentul-reclamant B., a moștenitorilor defunctei.
Prin cererea
formulată la data de 01.04.2016 recurentul-reclamant a solicitat repunerea
cauzei pe rol, cerere respinsă de instanța de recurs prin încheierea
de ședință din data de 15.06.2015.
Prin cererea
formulată la data de 01.11.2016 recurentul-reclamant a solicitat repunerea
pe rol a cauzei, indicând drept moștenitor al defunctei pe succesoarea C.,
conform certificatului de moștenitor nr. 25 din 31 octombrie 2016 emis de
Biroul Notarului Public D. în Dosarul nr. x/2016.
Prin
încheierea de ședință din data de 11.01.2017 Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția perimării cauzei și a admis cererea de repunere
pe rol a cauzei, acordând termen pentru continuarea judecății.
4.
Soluția instanței de recurs
Prin decizia
civilă nr. 1048 din 08 martie 2017, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare
a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a și art.
34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, ca inadmisibilă, a admis recursul
promovat de reclamantul B., a casat sentința civilă recurată
și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Calea de
atac exercitată împotriva soluției de respingere, ca
inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
Împotriva
soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale a
României a declarat recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, potrivit
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul B., arătând că
motivele recursului le va formula după ce va lua cunoștință
de considerentele deciziei atacate.
La termenul
de judecată din data de 31 mai 2017, recurentul B., prezent personal, a depus
la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului.
II.
Soluția Înalte Curți de Casație și Justiție
Potrivit art.
246 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865: „Reclamantul poate să
renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință,
fie prin cerere scrisă”.
În cauză
recurentul-reclamant B. a depus, în ședință publică, la
data de 31.05.2017, cerere scrisă de renunțare la judecata recursului
ce formează obiectul căii de atac, prezentându-se personal în
fața instanței de judecată pentru a susține verbal cererea
depusă.
În cuprinsul
cererii recurentul-reclamant și-a exprimat, neîndoielnic, voința de a
renunța la recursul declarat la data de 10.03.2017 împotriva soluției
vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții
Constituționale României.
Având în
vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se
renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de
dispoziție al recurentului-reclamant care nu este supus cenzurii Înaltei
Curți, conform principiului disponibilității care guvernează
procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) din C.
proc. civ. de la 1865, observând că sunt îndeplinite și
condițiile de formă pentru exercitarea dreptului de renunțare,
Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului
declarat împotriva deciziei nr. 1048 din 08 martie 2017 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de
renunțarea recurentului-reclamant B. la judecata recursului declarat
împotriva deciziei nr. 1048 din 08 martie 2017 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 31 mai 2017.