Decizia nr. 2034/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2010 și înregistrată sub nr. de dosar x/2/2010, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat anularea Deciziei nr. 8722 din 26 august 2010 emisă de A.N.R.P., prin care a fost emis titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, în sumă de 91.830 lei, decizie considerată nelegală și neîntemeiată sub aspectul despăgubirilor acordate. La termenul de judecată din data de 27.05.2011 reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că înțeleg să se judece și în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin cererea precizatoare depusă la data de 21.01.2013, reclamanții au stabilit cadrul procesual pasiv ca fiind compus din pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului și Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin încheierea de ședință din data de 15.02.2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă soluționare Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, (fostă secția a IX-a contencios administrativ și fiscal) la data de 10.06.2013.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1961 din data de 17 martie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., ca neîntemeiate, și a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului și Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 1961 din 17 martie 2014, pronunțate în Dosarul nr. x/3/2013 și procedura de soluționare a recursului. Împotriva sentinței civile nr. 1961 din 17 martie 2014 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B., solicitând, în condițiile art. 304 alin. (5), (7), (9) și alin. (3) teza a III-a, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2014. Prin cererea formulată la data de 14.01.2015, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate dispozițiilor art. 4 teza a II-a și art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. La termenul de judecată din data de 08.04.2015 cauza a fost suspendată în condițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere decesul intimatei-reclamante A. și neindicarea, de către recurentul-reclamant B., a moștenitorilor defunctei. Prin cererea formulată la data de 01.04.2016 recurentul-reclamant a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere respinsă de instanța de recurs prin încheierea de ședință din data de 15.06.2015. Prin cererea formulată la data de 01.11.2016 recurentul-reclamant a solicitat repunerea pe rol a cauzei, indicând drept moștenitor al defunctei pe succesoarea C., conform certificatului de moștenitor nr. 25 din 31 octombrie 2016 emis de Biroul Notarului Public D. în Dosarul nr. x/2016. Prin încheierea de ședință din data de 11.01.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția perimării cauzei și a admis cererea de repunere pe rol a cauzei, acordând termen pentru continuarea judecății.

Soluția instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 1048 din 08 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a și art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, ca inadmisibilă, a admis recursul promovat de reclamantul B., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Calea de atac exercitată împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate. Împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale a României a declarat recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurentul B., arătând că motivele recursului le va formula după ce va lua cunoștință de considerentele deciziei atacate. La termenul de judecată din data de 31 mai 2017, recurentul B., prezent personal, a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului. II. Soluția Înalte Curți de Casație și Justiție Potrivit art. 246 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865: „Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. În cauză recurentul-reclamant B. a depus, în ședință publică, la data de 31.05.2017, cerere scrisă de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul căii de atac, prezentându-se personal în fața instanței de judecată pentru a susține verbal cererea depusă. În cuprinsul cererii recurentul-reclamant și-a exprimat, neîndoielnic, voința de a renunța la recursul declarat la data de 10.03.2017 împotriva soluției vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale României. Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 246 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, observând că sunt îndeplinite și condițiile de formă pentru exercitarea dreptului de renunțare, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 1048 din 08 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.