ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3380/2015

Decizia nr. 3380/2015

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, anularea Deciziei nr. 041 din 29 aprilie 2013 prin care s-a dispus revocarea autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. RO0007109PP02 și RO0007109PP01 și respingerea cererii de reautorizare în calitate de antrepozitar pentru antrepozitele fiscale situate în Brăila, nefiind respectate prevederile legale în vigoare, precum și a Deciziei nr. 77 din 28 iunie 2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 041 din 29 aprilie 2013.

Totodată, a solicitat suspendarea efectelor ambelor decizii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 91 din 4 aprilie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Brăila în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Brăila, fără însă a aduce critici sentinței recurate, nefiind indicat nici temeiul de drept.

În motivarea căii de atac a fost redată integral cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În speță, așa cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, în speță recurenta nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text de lege.

Prin urmare, susținerile recurentei, care în realitate sunt aceleași din cererea de chemare în judecată, nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 91 din 4 aprilie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2015.