ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2.557 din 30 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 5.127 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în speță, revizuentul este nemulțumit de modul în care instanța, în cauza care a format obiectul dosarului nr. x/2012, a soluționat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motiv ce atrage o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Prin Decizia nr. 5.127 din 23 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței nr. 4.099 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, față de împrejurarea că hotărârea a cărei anulare se cere este încă supusă cenzurii unei instanțe de judecată, existând posibilitatea ca recursul să fie admis, iar revizuirea să rămână fără obiect.

Prin Sentința nr. 6.034/24.10.2012, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire a Sentinței nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, formulată în temeiul art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., reținând că nu este întemeiată excepția inadmisibilității deoarece motivul de revizuire invocat, înscrisul nou, se regăsește în prevederile art. 322 din C. proc. civ.

Din analiza cuprinsului celor două hotărâri a rezultat cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză.

Împotriva Deciziei nr. 2.557 din 30.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, se solicită anularea Deciziei nr. 2.557 din 30 mai 2014 pe motiv că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 190 din 17.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

În opinia sa, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea sa fiind admisibilă, întrucât este vorba de hotărâri definitive pronunțate de către instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, prin Decizia nr. 2.557 din 30 mai 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție încălcându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuentul a susținut, totodată, că respectivele hotărâri sunt potrivnice, iar în cauză este îndeplinită și condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța reține că "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs".

În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, "este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuentă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat" (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735).

În cauză, Înalta Curte constată că:

- Prin Decizia civilă irevocabilă nr. 190 din data de 17 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 4.960 din 11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. x/2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

- Prin Decizia civilă irevocabilă nr. 2.557 din data de 30 mai 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care revizuentul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 5.127 pronunțată la data de 23 aprilie 2013 în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, considerând ca fiind pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 6.034 de la data de 24 octombrie 2012 în dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Din analiza cuprinsului celor două hotărâri rezultă cu evidență că nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză.

Obiectul și cauza dosarelor sunt diferite, solicitându-se revizuirea a două hotărâri pentru motive distincte.

Or, justificarea unui caz de revizuire formulat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă tocmai în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri care se consideră potrivnice și care ar conține dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan, situație care evident nu se regăsește în prezenta cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza admiterii unei cereri de revizuire, singura soluție pe care o poate pronunța instanța, pe temeiul de drept invocat, este aceea a anulării ultimei hotărâri, ca sancțiune pentru încălcarea autorității lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 327 alin. (1), teza finală C. proc. civ., soluție care nu este de natură a-i procura revizuentului vreun alt beneficiu procesual circumscris unei eventuale judecăți pe fondul cauzei, cum s-a solicitat.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2.557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.557 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.

Procesat de ED