ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 800/2013

Asupra cererii de revizuire de față, constată: Prin Decizia nr. 5174 din 15 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în majoritate, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lugoj, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lupeni și Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolică împotriva Deciziei nr. 102/A din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Împotriva acestei decizii au formulat la data de 18 iulie 2011, cerere de revizuire reclamanții sus-menționați, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând în motivarea acesteia, că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, neanalizând fondul cauzei, din perspectiva prevederilor art. 480 C. civ.

La termenul din 29 mai 2012, Înalta Curte a admis, la cererea intimatei Parohia Ortodoxă Română Lupeni I, amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. În ședința publică din 19 februarie 2013, instanța supremă a pus în discuție admisibilitatea căii extraordinare de atac de retractare a revizuiri, în raport de cerința evocării fondului, prevăzută cu caracter imperativ de dispozițiile art. 322 (1) C. proc. civ. Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere", în cazurile strict și limitativ determinate de legiuitor, în cuprinsul celor 10 pct. prevăzute de textul procedural invocat.

În spiritul prevederilor menționate, sintagma "evocarea fondului" vizează ca arie de cuprindere, atât hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, cât și hotărârile date în recurs, ultima ipoteză fiind cea aplicabilă în speță. Ca atare, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță, să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost stabilite, în oricare dintre ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care a fost determinată până în acel moment.

O astfel de situație nu se regăsește în speță, în condițiile în care recursul a fost respins ca nefondat, astfel că, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date în recurs, o primă condiție de admisibilitate, stabilită în mod imperativ de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea ca, hotărârea să evoce fondul cauzei, or, în cazul concret dedus judecății, decizia pronunțată în recurs nu întrunește această condiție. Așa fiind, lipsa condiției de admisibilitate a evocării fondului atrage respingerea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lugoj, Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Lupeni și Protopopiatul Român Unit cu Roma Greco-Catolică împotriva Deciziei nr. 5174 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - GV